Cu ochii-n 3,14

ÎN CAZUL UNORA DINTRE NOI, O ÎNTREBARE GREA (OARE CE SE ÎNTÎMPLĂ DE-ACUM ÎNCOLO?) E ALTĂ POVESTE

● Secvențierea completă a genomului uman a fost, în sfîrșit, realizată, după douăzeci de ani de muncă. Asta înseamnă identificarea a trei miliarde de molecule genetice. Cîtă risipă în cazul unora dintre noi! (M. C.)

● Într-un supermarket, o întrebare grea, rostită cu năduf de o doamnă lucrînd acolo, în timp ce aranja mărfuri pe rafturi: „Cum poți să-ți lipești guma de un pateu pe care oricum nu-l cumperi?“. (D. S.)

● Într-o noapte, am visat că aveam o oaie care se numea Filologia Alpină. O alintam Filo. Dacă visele spun ceva despre subconștientul uman, mă întreb: oare ce se întîmplă cu al meu? (A. P.)

● Nemulțumit de ritmul în care se lucrează în Parlament, premierul Florin Cîțu vrea să modifice legile prin ordonanțe de urgență. „De-acum încolo va trebui să facem reformă prin ordonanţe. Am vrut să o facem prin Parlament, dar nu voi aștepta după Parlament să se hotărască. Nu putem să spunem că facem reformă, iar în Parlament să descoperim alte valori. Guvernul își face treaba, în Parlament trebuie să găsim soluții, să vedem ce se întîmplă acolo...”, a spus prim-ministrul. Reformă prin ordonanțe, cînd există o majoritate parlamentară? Cînd ajung la putere, pînă și partidele (autodeclarat) liberale tot spre dictatură vor să se îndrepte. (M. M.)

● Un analist specializat în comerțul online a făcut o interesantă observație. Mai țineți minte nebunia „crizei de hîrtie igienică” din martie 2020? Ei bine, în martie 2020, cererea online de bideuri a crescut cu 503% comparativ cu aceeași lună a anului precedent. Să mai zică cineva că piața e irațională! Cu oamenii, desigur, e altă poveste. (S. V.)

ÎNCEPÎND DE SĂPTĂMÎNA TRECUTĂ, NU MAI E OBLIGATORIE DISTANȚA ÎNTRE ULTIMUL AN ȘI VIAȚA PERSONALĂ

● Începînd de săptămîna trecută, în Grecia nu mai e obligatorie purtarea măștii de protecție în exterior. Dar, cu un pas înaintea vremurilor, cei mai mulți greci nu mai poartă mască deja de anul trecut. (M. P.)

● Tema certitudinii (în greacă, asfáleia – „certitudine”, dar și „siguranță”), abordată recent într-un Dosar tematic Dilema veche, mă urmărește și în Grecia. Văd la tot pasul Birouri de asigurări / Asfalistikó grafeío și afișul, omniprezent în timpul pandemiei, „Kratáte apostáseis asfaleías 2 m” / Păstrați distanța de siguranță 2 metri. (M. P.)

● Angajații japonezi, renumiți pentru seriozitatea lor, sînt încurajați să reducă timpul petrecut la birou. Ultimele coordonate anuale privind politicile economice, publicate recent, includ recomandarea, aproape de neconceput anterior, ca firmele să le permită angajaților lor să opteze pentru o săptămînă de muncă de patru zile în loc de cea tipică de cinci. Motivul: un mai bun echilibru între profesie și viața personală. Și, uite așa, se mai duce un mit. (A. M. S.)

● În ultimul an, CEO-ul Tesla și SpaceX a vîndut sau a scos la vînzare toate proprietățile imobiliare în valoare de 114 milioane de dolari, iar acum locuiește în Texas într-o casă mică, în valoare de 50.000 de dolari. Locuința modulară are puțin peste 100 de metri pătrați, iar Elon Musk a declarat-o ca fiind domiciliul său stabil. Dacă trăiești într-un apartament mic într-un cartier din București, poți spune că ai o locuință care costă cît a unui milionar. (A. M. S.)

SE PARE, TOTUȘI, CĂ OBIECTELE MAI GRELE TREBUIE RESTITUITE NATURII

● Acum trei ani, o ciclistă depășită în trafic de mașina prezidențială i-a arătat lui Trump cel mai lung deget de la mînă. Se pare că Trump a cerut să fie identificată și dată afară de la job (făcea marketing analitic la o firmă guvernamentală), lucru care s-a și întîmplat. Însă Juli Briskman s-a înscris în Partidul Democrat și, la începutul acestui an, a cîștigat un loc în consiliul local dintr-un district din Virginia. Unde arăți cu degetul și unde crapă! (M. C.)

● În siajul multor acuze care vizau lipsa corectitudinii politice, Disney a luat decizia ca în următoarea producție a filmului Albă-ca-Zăpada și cei șapte pitici, rolul Albei-ca-Zăpada să revină unei actrițe metise, Rachel Zegler. Apreciez totuși că acest semnal de pocăință nu este decît praf în ochi, dacă reforma ideologică nu merge pînă la capăt, iar rolul piticilor nu va reveni unor giganți. (S. G.)

● De cînd s-au introdus în supermarket aparatele la care îți poți scana singur produsele și plăti cu cardul, aleg întotdeauna această opțiune. Îmi permite să așez în sacoșă obiectele mai grele primele, lucru dificil de obținut de la casierul uman, care lua aproape întotdeauna prima dată punga de pufuleți sau salata. Problema este că nu scap fără ca aparatul să țiuie din toate încheieturile, solicitîndu-mi să chem supraveghetorul. Mi-am dat cu greu seama care este problema: se pare că aranjam prea cu foc produsele. O doamnă din magazin la care am apelat a doua oară mi-a zis, pe un ton de reproș: „Și nu mai scotociți atîta în plasă, că derutați sistemul!”. (A. A. D.)

● Nu mai merge ca-n „Scufița Roșie“, nu mai poți împușca lupii care au de gînd să mănînce bunicuțe fără să ai la mînă o patalama. A simțit-o pe propria piele guvernatorul statului Montana, după ce a împușcat un lup în apropierea parcului național Yellowstone. Greg Gianforte (așa îl cheamă pe guvernator) a primit un avertisment din partea autorităților de mediu fiindcă nu urmase în prealabil un curs online de trei ore unde erau prezentate regulile pe care orice vînător trebuie să le respecte pentru uciderea unui lup „într-o manieră etică, umană și legală“. (D. S.)

● 5.500 de dolari te costă fantezia ecologistă de a deveni compost după moarte. Anul trecut s-a deschis în Washington prima casă funerară unde cadavrele sînt „compostate” și restituite naturii în urma unui proces denumit „reducție natural organică“. Recompose se numește contul de social media al acestui serviciu funerar ecologic al cărui îndemn este „Devino sol după ce mori!”. (M. C.)

Foto: M. Pleșu