Cu ochii-n 3,14
E BINE, PERSOANELE ÎNALTE AU ÎNȚELES CĂ NU E MOMENTUL SĂ MAI CREADĂ CĂ TRECUTUL POATE FI PLĂCUT, PREZENTUL POATE AVEA FARMEC, IAR VIITORUL POATE FI O ÎNTÎMPLARE
● Proba scrisă a examenului de titularizare. Dintre cei 27.000 de profesori înscriși, 32 au fost eliminați pentru că au încercat să copieze. Sancțiune: ei nu vor fi repartizați pe posturi în unitățile de învățămînt în următorul an școlar. E bine. Dar e și o pierdere: tocmai ei, care au încercat să copieze, ar fi putut fi dați de exemplu („Așa, nu”) în școală. (M. M.)
● Un studiu al cercetătorilor polonezi spune că persoanele înalte, de peste 1,80 metri, sînt mai predispuse îmbolnăvirii cu noul coronavirus. Mi se pare o concluzie logică, de vreme ce în gena COVID-ului stă năravul de liliac zburător. (S. G.)
● Am constatat în ultimii zeci de ani că taximetriștii bucureșteni sînt frecvent adepți ai unor diverse teorii ale conspirației și își stupefiază adesea clienții cu tot felul de inepții. Zilele acestea n-am mai văzut însă nici măcar un singur taximetrist fără masca fixată regulamentar pe față. Adică, de data asta, nu mai e de glumă, au înțeles și ei că nu e momentul să mai creadă cine știe ce prostii, în joc fiind chiar sănătatea lor. Aș zice că, la nivel popular, acesta ar fi unul dintre cele mai importante argumente în favoarea existenței coronavirusului. (A. M.)
● La un moment dat am pierdut șirul statuilor dărîmate de-a valma de apostolii lumii impecabile moral, cei care cred că trecutul poate fi corijat, prezentul poate fi coordonat, iar viitorul poate fi controlat. La mine în sat, de unde scriu această notă informativă, există, de-o parte și de alta a aleii din fața școlii, un ansamblu cu șase busturi: Caragiale vizavi de Sadoveanu, Eminescu vizavi de Creangă și Dinu Săraru vizavi de Adrian Păunescu. Numele acestora din urmă, ale căror capete sînt mai mari decît capetele celorlalți, nu este trecut pe soclu și mă tem că, la un moment dat, cineva va avea suficient umor să corecteze acest neajuns scriind Mircea Horia Simionescu și Leonid Dimov. (M. C.)
● Preşedintele statului Belarus, Aleksandr Lukaşenko, a spus că a fost infectat cu noul coronavirus, dar că nu a avut nici un fel de simptome şi deja s-a vindecat. Lukașenko recomanda oamenilor să nu intre în panică: „Trebuie doar să lucraţi. Mai ales, la ora actuală, în sate. Este plăcut să priveşti la televizor cum oamenii muncesc pe tractoare, nimeni nu vorbeşte despre virus. Tractorul îi va vindeca pe toţi! Pămîntul vindecă pe toată lumea!”, declara Lukaşenko în martie. E adevărat că, între timp, parabola cu pămîntul a căpătat semnificații noi. (A. M. S.)
● COVID-ul se propagă ca unda de val. Pe nesimțite îți atinge orbita. Recent i-a căzut pradă dirijorul Camil Marinescu. Personalitate complexă, cu har și farmec. Sunetul muzicii sub bagheta domniei-sale îl plasează printre cei mai talentați muzicieni din generația sa. Și, în plus, cuvîntul de învățătură care, inserat cu discreție, avea substanță, avea farmec, era inițiatic și tămăduitor. COVID-ul ne-a luat sunetul muzicii și cuvîntul. Invitație pentru anticovidieni: Simfonia 7 de Bruckner – la pupitrul dirijoral, maestrul Camil Marinescu. La Ateneu, un loc va rămîne mereu liber. (R. M.)
● D’ale COVID-ului românesc. Ziarul Libertatea îl întreabă pe directorul Centrului Național de Supraveghere și Control al Bolilor Transmisibile cum de avem cam același număr de noi cazuri de COVID-19 (puțin peste o mie) într-o zi în care avem 7.000 de teste și în ziua următoare, cînd avem 21.000 de teste. Interviul e de un comic total, cu bîlbîieli de elev de clasa a II-a prins cu lecția neînvățată și cu explicații încurcate despre week-end-uri, spitale și pacienți ce trebuie „serviți“, iar concluzia e colosală: „E o întîmplare!“. În alt interviu, Radio Europa Liberă îl întreabă pe zeul Arafat dacă mai este obligatoriu transportul bolnavilor de COVID-19 cu izoleta, așa cum era în starea de urgență. Răspunsul e și el antologic: „Nu mai avem izolete, așa că nu mai e obligatoriu“. Profesionist, Radio Europa Liberă ne amintește că, în mai, ministrul nu-știu-care raporta fălos că au intrat în folosință „primele izolete producție românească 100%“. Eterna și fascinanta… (S. V.)
MAI LIPSEȘTE SĂ AVEM O CONTRIBUȚIE LA APROPIEREA MURMURULUI DE ISPRAVĂ
● Progresăm: noile automobile Dacia achiziționate de Poliția Română sînt inscripționate ca în Germania. Iar plăcuțele cu nume de străzi din București sînt, știm deja, copiate după cele pariziene. Mai lipsește să avem o rată de reproducere a coronavirusului în stil italian. Integrare europeană pe românește. (M. P.)
● Lia Olguța Vasilescu și-a surclasat întemeietorul, pe verticală. Numele său este inscripționat în Parcul Romașcanu din Craiova, la loc de cinste, deasupra plăcuței „Nicolae P. Romanescu (1898-1899)”, dar la aceeași rubrică: „Primarii Craiovei”. De ce un atare inventar trebuie expus în Parcul Bibescu, și nu, eventual, la gazeta de perete a primăriei doljene, nu putem ști. Și care este aportul substanțial al L.O.V. la valorificarea culturală a acestui spațiu iar ne scapă. Credem însă că infinit mai utilă și meritorie cultural ar fi menționarea, în parcul cu pricina, a celor care într-adevăr și-au adus o contribuție esențială la edificarea lui: prințul Bibescu, arhitectul peisagist de origine franceză Édouard Redont, primarul Nicolae Romanescu, primarul Ulysse Boldescu (1890-1894). Dar dacă numele L.O.V. tronează de-acum, nu ne-ar mira și o propunere, în așteptare de statuie cu efigia edilei, care să consemneze pentru eternitate perioada de glorie 2012-2017, cît L.O.V. a tras frîiele financiare ale capitalei din Bănie. Atenție însă! Statuile se dovedesc de-acum tot mai vremelnice. (R. M.)
● Pe 13 februarie 1945, la Paris, Pablo Picasso a ieșit să-și plimbe cîinele în apropierea locuinței sale de pe Rue des Grands-Augustins. Nu făcuse prea mulți pași cînd (în dreptul numărului 19 de pe Rue de Savoie) a fost oprit de agentul 4341 și amendat cu 20 de franci. Motivul amenzii: cîinele nu avea botniță și nu era ținut în lesă. Pe 5 iulie 2019, în cadrul unei licitații organizate de Christie’s, tichetul amenzii a fost pus în vînzare, fiind estimat la 500-700 de euro. Aș vrea să cred că Muzeul Prefecturii de Poliție din Paris și-a exercitat dreptul de preempțiune. (D. S.)
● Străzi pline de armonii și de senzații auditive din București, sectorul 1: Intrarea Mandolinei, Intrarea Murmurului, Intrarea Tarafului, strada Acordeonului, strada Ariei, strada Dirijorului, strada Duetului, strada Lăutei, strada Menuetului, strada Muzicuței, strada Piculinei. (A. P.)
● Un colet conținînd cîteva pachete de boabe de cafea ajunge pe aeroportul din Milano. Coletul vine din Medellín, iar numele cafelei este Santino D’Antonio. Vameșii italieni, fani ai seriei John Wick cu Keanu Reeves, știu că Santino D’Antonio este numele mafiotului din film. Animați de o curiozitate dreasă cu suspiciune, aceștia desfac pachetele și, cu dexteritate și multă răbdare, spintecă fiecare dintre cele 500 de boabe de cafea pe care, cu dexteritate și multă răbdare, niște columbieni de ispravă le umpluseră, asemenea măslinelor cu migdale, cu 150 de grame de cocaină. Polițiștii pleacă spre destinația pachetelor, o mică tutungerie din Florența, și denumesc operațiunea Caffe’ Scoretto (cafea nedreasă), un joc de cuvinte derivat de la băutura „caffe’ corretto” (cafea dreasă), un espresso dres cu sambuca, lichiorul de anason. În Florența, un biet bărbat moleșit aștepta la umbră cafeaua umplută, doar că, spre ghinionul lui, nu-l chema John Wick. (M. C.)
Foto: M. Chivu
