Cu ochii-n 3,14

Publicat în Dilema Veche nr. 849 din 16 - 22 iulie 2020
Cu ochii n 3,14 jpeg

NU ÎMI AMINTESC PREA MULTE DESPRE MOTIVELE IGNORANȚEI CARE, ALE NAIBII, SÎNT FĂCUTE SĂ-I BUCURE PE ELEVI ȘI NIMENI NU LE SCHIMBĂ ECRANUL DE PROTECȚIE (POATE CĂ ÎN ACEASTĂ PERIOADĂ N-AU ACEEAȘI DIMENSIUNE)

● Sio Agafili, în vîrstă de 45 de ani, ar fi trebuit să fie eliberat în decembrie 2015, dar a rămas în închisoare încă cinci ani, pînă cînd un judecător a observat greșeala. „Nimeni nu mi-a spus cînd trebuie să fiu eliberat”, a declarat Agafili pentru The Guardian, precizînd că a pierdut șirul zilelor în spatele gratiilor. „Nu îmi amintesc multe despre cînd ar trebui să ies afară, știu doar că trebuia să îmi ispășesc pedeapsa.” Adevărul e că timpul e subiectiv oriunde. (A. M. S.)

● Marea prozatoare sudistă Flannery O’Connor a scris în tinerețe o scrisoare în care făcea o remarcă despre care cineva spunea că „în mod absolut sună rasist” și propunea ca scriitoarea să fie privită conform cu această descoperire, motiv pentru care un cititor a comentat articolul astfel: „Eu nici n-am putut citi Inima e un vînător singuratic: prea multă descriere, prea puțin sentiment”. În apărarea acestei confuzii, trebuie spus că Flannery O’Connor și Carson McCullers, autoarea Inimii…, s-au născut, totuși, în același stat, Georgia, și au fost contemporane. Altfel, sigur că toate cărțile ard la fel, doar motivele ignoranței diferă. (M. C.)

● Aflu, dintr-o scurtă notă apărută în presă, că lucrările de la Pasajul Nicolae Grigorescu au fost finalizate. De fapt, pasajul era aproape gata încă din 2018, dar întregul șantier s-a blocat de mai multe ori din cauza unor exproprieri complicate, a unor probleme de planificare bugetară, a unor fire de înaltă tensiune care, ale naibii, stăteau în drum și nimeni nu le luase în calcul la momentul proiectării. Mai e acum nevoie de lărgirea unei șosele pentru ca treaba să fie gata-gata. Lucrările au început în urmă cu zece ani. Cam așa cu deficitul de infrastructură… (M. M.)

● Dialog cu și despre cărți: „Doamnă, vă rog să-mi spuneți ce carte citiți.” I-o întind. „Ce carte frumoasă și ce lume senină… Ciorbă de raci?! N-am auzit în viața mea…” Apoi continuă, pe un ton ușor ascendent, despre lecturi și scriitori: „Știți, eu îl iubesc pe Cărtărescu, am citit tot ce-a scris… Iar dintre poeți, primul e Nichita, îmi place și Bacovia, și Eminescu, chiar dacă azi nu se prea mai citește… Și cartea asta o s-o trec pe listă, mi-am închipuit că e de un autor român, am o listă cu vreo 30 de titluri pe care vreau să mi le cumpăr… Doamnă, brățara pe care o purtați e din aramă?” „Nu, e de piele.” „De piele?! Dacă m-ar auzi dom’ profesor, știți, eu vreau să dau la Arte…” Îmi întinde telefonul mobil: „Și eu scriu poezii, sus e prima mea poezie și dedesubt cea mai recentă. Cum vi se par?” Îi răspund a bucurie și imbold și adaug, înainte să cobor: „Deoarece cărțile sînt făcute să-i bucure pe oameni, păstrează volumul și fă-l să circule printre cei de vîrsta ta…” Am coborît cu regretul că în urmă cu doar cîteva zile am „vîndut” unui anticariat zece saci cu cărți, contra 400 de lei. „Știți, doamnă, cărțile nu se mai caută…” Aș fi preferat să le dăruiesc interlocutoarei mele de nici 20 de ani, dintr-un 368 rătăcit la zece seara pe străzile Capitalei. Volumul cu pricina: Lucian Ștefănescu, Un veteran din Războiul cel Mare, Editura Saeculum I.O., București, 2020. (R. M.)

● Harap Alb, Povești  o selecție din basmele lui Ion Creangă apărută la Editura Cartea Românească în 2017, în seria „Cartea pentru elevi” se poate găsi și pe site-ul Amazon.com. Manualul este recomandat și prefațat de Nicolae Manolescu, numit, în prezentarea de pe site a cărții, „cel mai de seamă istoric al literaturii italiene”. O nouă și insolită dovadă a continuumului, dacă nu a continuității daco-romane. (M. P.)

● Lumea porcilor e pe cît de cuprinzătoare, pe atît de nebănuită. Pe site-urile cu anunțuri de specialitate, pe lîngă untură, cîrnați, șuncă, hrănitoare, asomatoare, arzătoare, cuțite, cuști sau castratoare de porci, se vînd sau se cumpără măști de porci pentru copii, se schimbă dube pe porci sau oi, se vînd un porc cu cristale Swarovski placat cu aur și o statuetă-bibelou reprezentînd un porc tricolor. Porcul patriot nu e deloc ieftin. Proprietarul cere pe el 450 de lei. (A. M.)

● Imagini dintr-un film porno au apărut pe ecranul de la un chioșc de informare turistică din centrul vechi al Timișoarei. Din greșeală, desigur. Ironia sorții, dacă te gîndești la unele dintre clișeele legate de România. (A. M. S.)

● Pentru a convinge călătorii să poarte masca de protecție în mod corect și să-și acopere și nasul, compania berlineză de transport BVG a impus acestora o regulă nouă: renunțarea totală la deodorant. Nu știu dacă psihologia inversă va avea vreun efect la Berlin, însă, dacă ar fi făcut un studiu de caz în transportul în comun din București, și-ar fi dat seama că este o naivitate. (S. G.)

● Patrulînd pe o autostradă din statul Utah, unui polițist i-a atras atenția un autovehicul care mergea mult prea încet. S-a plasat în spatele lui, a semnalizat cu girofarul și cu sirena, și mașina a tras liniștită pe banda rezervată intervențiilor. Cînd a ajuns în dreptul șoferului, polițistul a fost șocat: în scaunul șoferului se afla un copil. Firește, fiind minor, poliția nu i-a dezvăluit numele, dar vîrsta incredibilă tot i-a dezvăluit-o: 5 ani. Copilul a conversat foarte politicos cu ofițerul. I-a spus că tatăl său îl învățase să conducă. A ajuns pe autostradă pentru că s-a certat cu mama lui, care a refuzat să-i cumpere un Lamborghini. Așa că și-a luat portofelul cu economiile, s-a urcat la volanul mașinii mamei sale și a pornit-o, a spus puștiul, spre California, să-și cumpere el singur un Lamborghini. Întrebat de polițist dacă are banii necesari, a spus că da, sigur, și i-a arătat portofelul. Avea 3 dolari. Poate că nu suficient pentru un Lamborghini, dar gestul contează. (S. V.)

● Dacă vă plictisiți în pandemie, sînteți invitați să alegeți pe Twitter cel mai frumos fund de statuie. Ideea competiției vine de la Muzeul Yorkshire, din Anglia, închis în această perioadă. Publicul poate fi ținut aproape și online, mai ales dacă muzee din lumea întreagă sînt îndemnate să adauge în galerie fotografii cu posteriorul unor exponate de colecție. #BestMuseumBum a început în forță cu poza unui atlet căruia îi lipsea o bucată dintr-o fesă și a continuat cu alte exemplare musculoase sau fine, impunătoare sau rubensiene, cu prezentări extrem de tentante. (A. A. D.)

● Într-o pagină de teleshopping a unui ziar, tot soiul de minunății născocite de mintea omenească pentru binele aproapelui. Una dintre ele este „topsalteaua sănătoasă din eco coji de hrișcă“, despre care se spune: „Mulțumită elasticității corespunzătoare a cojilor, salteaua reduce tensiunea musculară, previne rigiditatea, durerea de proveniență necunoscută și oboseala continuă“, fiind compusă din „44 de camere umplute cu 73.000 de eco coji de hrișcă“. Din prezentare nu reiese prea clar dacă fiecare dintre cele 44 de camere ale saltelei este umplută cu 73.000 de eco coji de hrișcă sau cifra de 73.000 reprezintă suma totală a eco cojilor de hrișcă din saltea. În prima variantă, salteaua ar conține nu mai puțin de 3.212.000 de eco coji de hrișcă. În a doua variantă, pentru umplerea unei camere a saltelei ar fi nevoie de aproximativ 1.659 de eco coji de hrișcă, ceea ce naște alte nedumeriri: de ce 1.659 și nu 1.660? oare 1.659 e numărul optim de eco coji de hrișcă pentru umplerea unei camere a saltelei? și dacă da, prin ce calcule a fost determinat? nu cumva eco cojile de hrișcă n-au aceeași dimensiune? iar dacă n-au aceeași dimensiune, înseamnă oare că o cameră a saltelei s-ar putea umple, să zicem, cu 1.412 eco coji de hrișcă, alta cu 1.736 de eco coji de hrișcă, alta cu 1.645 de eco coji de hrișcă, și tot așa pînă la 44, ajungînd împreună la un total de 73.000 de eco coji de hrișcă per saltea? Grele întrebări. Dar e limpede că remediul cel mai eficient în cazul unei dureri de proveniență necunoscută nu poate fi decît elasticitatea lor corespunzătoare. (D. S.)

Foto: M. Pleșu

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Cea mai coruptă țară din UE. România, în top 3
Raportul Transparency International reflectă modul în care este percepută corupția din sectorul public din 180 de state și este făcut prin acordarea de puncte.
image
Un ieşean, obligat să plătească facturile unei case în care nu mai locuieşte de 8 ani
Un bărbat din Iaşi s-a trezit cu o surpriză neplăcută, când a aflat că trebuie să plătească facturile noilor proprietari ai casei în care nu mai locuieşte de opt anI. Acest lucru s-a întâmplat pentru că noii locatari nu au transferaT contractul pe numele lor.
image
Vietnamez filmat la Cluj cum jupoaie un șobolan. „Capturează ilegal și mănâncă tot ce mișcă” VIDEO
Un vietnamez a fost filmat în incinta unei fabrici din Cluj-Napoca pe când jupoaie șobolani. Clujeanul care a făcut publică filmarea susține că acesta face parte dintr-un grup de vietnamezi care vânează și mănâncă tot ce prinde: șobolani, păsări, iepuri.

HIstoria.ro

image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.