Cu ochii-n 3,14
AI AVUT DREPTATE, ODATĂ CU PLEIADA PERSONAJELOR COBORÎTE
LA UN NIVEL DE BUNĂSTARE
FĂRĂ PRECEDENT, AU VENIT
ȘI ACELEAȘI NUMERE CRUDE
● Anunţ într-un ziar local din Canada: „Şoferului care m-a claxonat cînd am făcut dreapta la intersecţia străzilor 13 şi Belmont în data de 20, joi, în jurul orei 6 p.m.: am greşit. Ai avut dreptate. Îmi pare rău“. (M. C.)
● Anul acesta a început cu frig în casele multor bucureșteni, un frig din alte vremuri. RADET-ul și-a cerut scuze, dar ele nu ne-au încălzit deloc. Ne-a încălzit doar venirea verii, numai că odată cu ea au venit și țînțarii. Din aceia nesimțiți chiar și în apropierea pastilelor băgate în priză. Ar trebui, poate, să-i întrebăm pe primari dacă nu cumva ne-au ajuns din urmă anii ’80. (A. M.)
● Campania electorală pentru alegerile prezidențiale ni-l aduce mai aproape, din nou, pe I.L. Caragiale. Anul acesta însă e mai sărac. Unde-i pleiada personajelor caragialești de altădată? Nu vi se pare că toți catindații de acum sînt făcuți parcă din același Brînzovenescu? (M. M.)
● Noapte de noapte bat pădurea. În așteptarea ursului. Fiecare își păzește locul. Că ursul dă năvală și calcă cucuruzul. Una cu pămîntul. Numai că nu se dă prins cu ușurință. Și după urmă, îi mare-al naibii, călca-l-ar nevoia… Își schimbă tarlaua, azi la mine, dar mîne se mută și e anevoie să ghicești unde să te pui mai ghine de pază. Pe vremuri, asemenea lighioană nu venea în sat. Ce-i drept, nici stînele nu erau coborîte în vale ca acuma, pînă în buza drumului. Așa că zicala cum că paza bună trece primejdia rea doar pe alocuri se mai potrighiește… (R. M.)
● Presa europeană vuiește. O rețea infracțională româno-germană, care acționa sub pretextul unui program social intitulat sinistru „Projekt Maramureș“, ține copii și tineri germani în sclavie, într-un sat din Maramureș. Românii din nord au ajuns la un nivel de bunăstare fără precedent. Își permit sclavi din Germania. (M. P.)
● Un canadian a jucat aceleași numere la Loterie timp de douăzeci de ani și, pînă la urmă, a cîștigat potul cel mare. Bon Truong din Edmonton spune că și-a dat seama că a cîștigat marele premiu de 60 de milioane de dolari pe 26 octombrie 2018, a doua zi după extragere. În loc să se ducă imediat să-și încaseze banii, a decis să aștepte aproape zece luni pentru că „s-a simțit copleșit de mărimea cîștigului“. Eu îl înțeleg. (A. M. S.)
● În Roma antică, gîdilatul era una dintre cele mai crude forme de tortură: victima era dezbrăcată, imobilizată şi stropită cu apă sărată, după care era lăsată singură cu o capră. (M. C.)
— Trupa Dilemma la Festivalul Night of the Prog din Germania (iulie 2019), cu Dilema veche
OARE CUM O FI CÎND SE-NTÎLNESC DOUĂ CUPLURI DE CUVINTE ȘI LUMINI ÎNAINTE DE A ÎNTÎLNI PODEAUA?
● Sînt fascinată de tatuajele unui tînăr, la metrou. Pe antebraț, un portret de fată, genul de frumusețe voluptuoasă din filmele americane. Pe ceafă, un cap de bărbat, lățit, cu mîna pîlnie, care-i strigă (șoptește?) cine știe ce la urechea stîngă. Oare cum o fi cînd se ntîlnesc aceste două personaje? Ce faci cînd ești prins la mijloc între ei doi? Cum e cu gelozia? Și cum o fi să ai mereu pe cineva care să-ți spună ce să zici sau cum să te comporți? Atîtea întrebări fără răspuns. (C. Ș.)
● În SUA, la cererea unor cupluri de lesbiene devenite mame prin inseminare artificială, cîţiva judecători au obligat donatorii spermei în cauză la plata pensiei alimentare. Nici să donezi nu mai e sigur. (M. C.)
● Jean-Pierre Meston, un domn de 86 ani, s-a îndrăgostit fulgerător de o doamnă drăguță, cu care a schimbat cîteva cuvinte într-un autobuz parizian. Dar nimeni nu-și dă seama cînd i se întîmplă, așa a pățit și bărbatul cu pricina. A doua zi a scris o scrisoare de mînă, din care a printat mai multe exemplare și le-a lăsat la capătul de linie al lui 46, în speranța că o va găsi pe aleasa lui, și ea în vîrstă de 86 de ani. (A. M. S.)
● Am retrăit sentimentul cozilor de pe vremea lui Ceaușescu (la care, ce-i drept, nu prea am stat) la McDonald’s-ul de la Unirii înaintea spectacolului cu muzică și lumini de la fîntîni: am stat vreo 40 de minute la o coadă agitată, aproape agresivă, la care lumea cumpăra mai mult decît ai fi crezut că are nevoie. (I. P.)
● Presa specializată în artă anunță că tocmai a început la New York procesul în care un colecționar francez îi cere unui dealer de artă american 22,5 milioane de dolari pentru că a scăpat pe jos o lucrare de Brâncuși. Aflați în biroul dealer-ului, proprietarul și comerciantul tocmai bătuseră palma privind condițiile scoaterii la licitație a lucrării. Cînd, conform reclamantului, dealer-ul a scăpat lucrarea pe jos. Dealer-ul se apără spunînd că proprietarul e cel care a vrut să o așeze mai bine pe un suport și că el a scăpat-o. Pînă se va lămuri cine, ce și cum, notăm că e vorba despre una dintre versiunile „Peștelui“ de Brâncuși. Suma cerută în proces este chiar valoarea ei conform evaluării de piață înainte de a întîlni podeaua. Între timp lucrarea a fost restaurată, iar prețul ei a scăzut la 16 milioane. (S. V.)
PENTRU REABILITAREA UNUI PRAF,
ÎNTREAGA ȚARĂ
A SCHIMBAT FRUMUSEȚEA
● Și tot despre „urs“: „Frații Ciocan, jupînii politici PSD din Caracal, au primit de la guvern 27 de milioane de euro la doar o lună după ce presa a dezvăluit corupția generalizată din Olt. Contractul pentru reabilitarea unui drum din Teleorman.“ Sursa: G4Media.ro, 27 august 2019. Cîinii latră… (R. M.)
● La farmacia britanică Ainsworths puteți găsi, printre altele, capsule homeopate cu praf provenind din Zidul Berlinului. Pastilele promit să fie un tratament pentru trauma emoțională. Numai pentru naivitate nu știu să se inventat încă vreun leac. (C. Ș.)
● La Cluj, cîțiva tineri au sărbătorit cu fast o groapă din asfalt care a împlinit un an de la naștere. I-au adus șampanie și tort, i-au cîntat „La mulți ani!“ și au aprins artificiile. O idee care, dacă ar prinde, ar ține întreaga țară într-o continuă sărbătoare. (S. G.)
● După ce urșii au continuat să se înfrupte din stupii săi în ciuda măsurilor de protecție luate, apicultorul turc Ibrahim Sedef a schimbat tactica, folosindu-se din plin de papilele acestora. Astfel, i-a transformat în degustători de miere, și încă unii cu gusturi dintre cele mai fine: preferata urșilor e și cea mai scumpă, mierea de Anzer. (C. Ș.)
● Pentru azi, cîteva nume de firme din Sfîntu Gheorghe: Doza De Pediatrie SRL, Stabil SRL, Bon Sweet Bon Producție SRL, Mână În Mână SRL, Plus Roșu Integral SRL, Lux Sigur SRL, Aurea Mediocritas SRL, M & G Perdele De Soare SRL, Consens SRL, Trist Comerț Servicii SRL, Centaur Artizanat SRL, Buci Auto SRL, Buj Be SRL, Taverna Inima Orașului SRL, Mezanplas SRL, Frumusețea Infinită SRL, Buni SRL, Vital & Spirit SRL, Summasummarum SRL, Amnezia Bar SRL, Calm & Co Consulting SRL, Green Kafka SRL, Satul Veșnic SRL. (D. S.)
Foto sus: Șerban Georgescu
