Cu ochii-n 3,14
PÎNĂ NU DEMULT, ANGAJAȚII
DE LA CENTRUL NAȚIONAL
DE CERCETARE A EXISTENȚEI
PRODUCEAU UN SOI DE REPLICĂ
MAI UMANĂ A RELAȚIILOR
DINTRE BURDUF ȘI GOL
● Vă anunț, de pe plajă, că încet, dar sigur începe să dispară moda „retro“. Pînă nu demult, unii berari produceau bere retro. Acum e de negăsit. Aștept însetat și cu speranță berea futuristă. Singura pretenție: să fie rece! (M. M.)
● De ziua fiicei sale, o doamnă a cerut cofetăriei Dairy Queen din Macon, Georgia, un tort personalizat, cu tema filmului de desene animate Moana. Angajații au înțeles însă că tortul trebuie să fie decorat cu „personaje din desene animate“ și cu… „marijuana“. Drept care, la final, a ieșit un tort decorat cu o mîndră frunză de canabis, alături de un ponei care fumează, fericit, un joint. Pare un caz clasic de gîndire deziderativă combinată cu „surdul nu le-aude, da’ le potrivește“. (S. G.)
● Un flamingo trăiește 40 de ani și o ființă umană trăiește 90 de ani; un șoarece trăiește 2 ani și un elefant trăiește 60 de ani. De ce? Ce determină durata de viață a unei specii? După ce au analizat nouă specii de mamifere și păsări, cercetătorii de la Centrul Național de Cercetare a Cancerului din Spania (CNIO) au găsit o relație foarte clară între durata de viață a acestor specii și rata de scurtare a telomerilor. E bine de știut, oricum ar fi, de ce nu există viață fără de moarte. (A. M. S.)
● Un bărbat de 34 de ani a fost arestat în urma unei altercaţii cu un ofiţer de poliţie din Olympia, statul Washington. Dus la secţie, bărbatul a fost identificat sub numele de Beezow Doo-Doo Zopittybop-Bop-Bop. Bărbatul a explicat că primul său prenume înseamnă „explozia conştiinţei interconectivităţii infinitei iubiri din Univers“, al doilea prenume – „lupta zilnică a existenţei noastre cu acceptarea faptului că odată cu dragostea vine haosul“, pe cînd al treilea prenume ar însemna „deznodămîntul acestei lupte, adesea ironic, întrucît viaţa oricum sfîrşeşte în moarte“. Iniţial, am crezut că numele lui e un scat de jazz. Acum, că am aflat şi traducerea, îmi dau seama ce intuiţie bună am avut. (M. C.)
● Dacă mergi prin București noaptea, prin zone cu trotuare mai late, gen Unirii, ești nevoit să te strecori printr-un trafic destul de aglomerat: trotinete, biciclete, skateboard-uri, căței, păsări… A apărut un soi de replică mai umană și mai ecologică a carosabilului, pe care e plăcut să înaintezi. (I. P.)
● Mușcătoare remarca lui Ion Țiriac pe cînd Simona Halep îl îmbrățișa la cîteva zeci de minute după ce românca a desființat-o pe Serena Williams în finala de la Wimbledon: „Ce-ai avut cu ea de-ai bătut-o atît de rău?“. Cine știe istoria recentă a relațiilor dintre magnatul român și Serena Williams înțelege, desigur, maliția. (S. V.)
● Brînza de Ardeal și brînzarii în deplasare… În Piața Drumul Taberei, la rest, tînărul ciobănaș, după o privire oacheșă și iscoditoare, a considerat momentul oportun de a mă fraieri cu 10 lei la rest. I-am lăsat brînza pe tarabă și mi-am recuperat banii. A roșit ușor… Tot e bine. În Rupea, unde opresc constant în drum spre acasă, vînzătoarea mă întreabă dacă vreau să păstrez coaja de brad de la calupul de brînză de burduf. Prefer s-o păstrez. „Bine, atunci v-o scad la cîntar.“ Zis și făcut. Stîne / bordeie / obiceie… (R. M.)
● Am nimerit într-un autobuz turcoaz aproape gol, e respirabil, funcționează aerul condiționat. Mi-am plătit biletul prin sms, civilizat. În fața mea, la fereastră, un băiețel mănîncă înghețată. Mînjește geamul cu batonul aproape topit, îl șterge cu mîna, apoi bagă, tacticos, degetele în gură. Bucuros că n-a fost admonestat, repetă întreaga operațiune de încă două ori. (C. Ș.)
OARE DINCOLO DE LUME
POȚI AVEA CEVA SCRIS?
● Cîteodată, în metrou, cînd privesc în jur și observ că sînt singurul care nu e complet absorbit de relația cu telefonul, am un bizar sentiment de originalitate. Oare am luat-o razna? Ar trebui să cobor la stația Piața Înfrîngerii, cu peronul nicăieri? (D. S.)
● Patru copii, cu vîrste între 10 și 14 ani, au furat o mașină 4x4 de la părinți și au plecat într-o expediție, în Australia. Șoferul era cel mai mare dintre ei. Au mers o mie de kilometri în două zile, pînă i-a găsit poliția. Dincolo de riscurile pe care și le-au asumat, un lucru e limpede: cărțile de aventuri vor avea întotdeauna succes. (A. M. S.)
● Artista conceptuală sud-americană Marta Minujín a creat, în cadrul expoziţiei de artă Documenta 14 de la Kassel (Germania), o instalaţie numită Parthenonul Cărţilor, o replică a faimosului templu grecesc, construit însă din o sută de mii de cărţi interzise de-a lungul istoriei. Împreună cu studenţii universităţii din localitate, artista a identificat 170 de titluri interzise peste tot în lume de către diverse instituţii. (M. C.)
● În Wellington, Noua Zeelandă, un grup de pinguini încalcă legea, întorcîndu-se în mod repetat la restaurantul de sushi de unde au fost înlăturați de poliție. Ce reclamă mai bună la mîncare poți avea? (C. Ș.)
● O scenă din cartea lui Richard Ford, Între ei. Amintiri despre părinţii mei, Editura Black Button Books: „Într-o zi, cînd așteptam la coadă la cantină, mama mi-a spus: «Richard, o vezi pe femeia de-acolo?» M-am uitat și am văzut o femeie pe care nu o cunoșteam, înaltă și zîmbitoare, vorbind cu oamenii și rîzînd. Mama s-a uitat din nou la femeie cu o anumită expresie, care acum îmi dau seama că era scrutătoare. Am spus da. Și mama a zis: «Este Eudora Welty. E scriitoare.» Aceasta era o informație care nu însemna nimic pentru mine, în afara faptului că însemna ceva pentru mama, care uneori citea bestseller-uri seara în pat. Nu știu dacă citise vreodată ceva scris de Eudora Welty. Nu știu dacă femeia chiar era Eudora Welty sau era altcineva. Poate că mama avea motivele ei pentru care își dorea să fie Eudora Welty.“ (M. C.)
Foto: Cristina Ștefan, Erno Farkas
