Cu ochii-n 3,14

OARE MOARTEA
CONVERSAȚIEI ÎN FAMILIE
SĂ FIE O VESTE
CARE NE CONFIRMĂ EȘECUL PRIVAT?

● Oare se mai fură telefoane? (A. M. S.)

● „Conversaţia prezintă riscul plictiselii, stare de care smartphone-ul ne-a învăţat să ne temem cel mai mult, dar care este totodată și starea în care se dezvoltă răbdarea şi imaginaţia. Facebook, Tinder, cursurile interactive online, expedierea compulsivă de mesaje, tirania e-mail-ului de serviciu şi activismul social online superficial, toate conduc la eroziunea electronică a fiecăruia şi, în cele din urmă, la moartea conversaţiei în familie. Majoritatea oamenilor sînt prea stresați sau prea singuri ca să reziste atracţiei tehnologiei, prea extenuaţi de muncă sau prea săraci ca să scape din cercul ei vicios. Conversaţia, intimitatea şi dezbaterea nuanţată au devenit nişte articole de lux într-un butic.“ Jonathan Franzen, în Sfîrşitul sfîrşitului lumii, Editura Polirom. (M. C.)

● În Libertatea de vineri, 28 iunie 2019, un anunț de la rubrica „Matrimoniale“ pare să fie ilustrarea perfectă a dictonului De gustibus non disputandum: „Bărbat doresc căsătorie cu femeie grasă“. (D. S.)

● O veste care ne confirmă eșecul tuturor celor care am încercat vreodată să stîrpim gîndacii de bucătărie: nu se poate. Cercetătorii au decis că sînt imuni la orice combinație de pesticide. (A. M. S.)

● Am accesat anaf.ro. / declunica.ro. Și am început să completez „cîmpurile“. Toate obligatorii… Cu răbdare, într-o dimineață mai răcoroasă, mi-am zis că într-o jumătate de oră termin. User name… Parola… Autentificare… Click… click… Spațiul Privat Virtual Persoane Fizice… Click… Stop! Declarația de impunere, numărul… Nu știu. Habar n-am unde am pus‑o. Nu-i nimic, încep, cu răbdare, cotrobăitul. Jumătatea mea de oră a fost anihilată. Continui însă, deși mi se face tot mai cald. Dar după ce găsesc hîrtia asta (De ce n-oi fi pus-o la locul ei?! Vezi, totdeauna faci lucrurile pe jumătate…), nu poate să mai dureze mult. Parcă am văzut-o aici, o am în minte… Zadarnic. Tensiune maximă… crescendo… „Două loturi“… Nimic. Amîn, după prînz, spre seară, poate se mai răcorește. Cade noaptea… nimic. Reîncep din zori… Răpusă, încerc un telefon la ANAF… piu, piu, piu… Renunț. Dar capul îmi stă în același loc. Alo… într-un tîrziu. Explic totul într‑un suflu, de frică să nu se întrerupă… Nu, declarație de impunere nu s-a mai emis din 2018. Și atunci ce fac? Continuați tot acolo… click… click… autentificare… Și așteptați de la noi codul de siguranță de șase cifre. Îl introduceți și continuați. Verificați mail-ul… De atunci a trecut o săptămînă… verific. (va urma) (R. M.)

DE UNDE ȘI DECIZIA
DE A SPORI O SIMULARE

● În curtea grădiniței din Moțăței (județul Dolj), cîțiva muncitori s-au apucat să toarne beton peste iarbă. Motivul: betonul rămăsese de la alte lucrări și nu știau ce să facă cu el, iar muncitorii ar fi vrut să facă un bine – după cum a declarat, pentru Mediafax, primarul comunei, Constantin Enea. De unde și expresia: să faci bine cu de-a betonul. (S. G.)

● În iulie 1938, înainte de a lua decizia de a se căsători cu verișoara sa, Emma Wedgwood, Charles Darwin a făcut o listă cu lucruri pro și contra mariajului. (C. Ș.)

● Un studiu recent arată că reducerea săptămînii de lucru la doar patru zile lucrătoare poate spori productivitatea. Cum ar veni, less is more, chiar și la serviciu. Iată o temă bună de reflecție, în prag de vacanță, pentru patroni, directori, șefi etc. (M. M.)

● Călugării budişti din templul Kodaji din Kyoto au ţinut recent o ceremonie tradiţională de venerare a deităţii Mindar, zeiţa budistă a Milei. Doar că zeiţa Mindar nu este o statuetă, ci o simulare pe computer. Aşadar, nişte călugări abstinenţi venerează o zeitate virtuală. Ai milă de ei, Mindar! (M. C.)

ÎN PARALEL, UNELE CUNOȘTINȚE
RISCĂ SĂ DISPARĂ COMPLET
DIN ACVARIUL NAȚIONAL

● Tocmai ieri seară, cînd era un cer formidabil, s-a nimerit să nu poată fi încărcate pozele pe Facebook. Abia atunci am înțeles, mai clar, cum mai tot timpul trăim, în paralel, în cele două lumi, virtuală și reală: am cam ajuns să n-o mai putem duce pe una fără cealaltă. (I. P.)

● Una dintre cele mai bizare boli se cheamă misofonie. Cei care suferă de această boală pur și simplu nu suportă sunetele banale, familiare, precum mestecatul în timpul mesei, limpezirea gîtului, suflatul nasului, strănutul. Și cînd spun „nu suportă“, vorbesc despre adevărate crize de panică, cu palpitații intense, transpirații și pusee isterice. Pînă de curînd, aceasta nici nu a fost recunoscută ca boală tocmai pentru că nimeni nu știa de unde provine și cu atît mai puțin cum se vindecă. Abia anul trecut cercetătorii americani au putut să-i identifice simptomatologia și se străduiesc să o clasifice ca maladie. Acum, nu știu ce să mai zic și cu bolile astea. Am unele cunoștințe care plescăie și sorbecăie și oftează și suspină cînd mănîncă într-un fel care mă scoate din minți – oi fi eu misofon sau ei prost crescuți? (S. V.)

● Aproape un milion (din cele opt milioane) de specii prezente pe planeta noastră riscă să dispară complet, multe dintre ele în următoarele decenii. Masivul raport ONU, redactat de cîteva sute de oameni de știință, arată că ritmul dispariției speciilor este de pînă la sute de ori mai mare decît a fost, în medie, în ultimele zece milioane de ani. (M. C.)

● O caracatiță a reușit să evadeze din acvariul național din Noua Zeelandă. Cu metodă, după ce a descoperit punctul slab al acvariului, și sub ochii îngrijitorilor și ai paznicilor. Și n-a mai putut fi găsită niciodată. Mi-o imaginez înotînd fericită, în mare. (A. M. S.)