Cu ochii-n 3,14

DUPĂ O INCURSIUNE
ÎN CELE MAI ÎNDEPĂRTATE COLȚURI ALE NEAMULUI,
UN GRUP DE ÎNALTE FIINȚE NAȚIONALE VREA SĂ FOLOSEASCĂ
RESTURILE DE NORMALITATE,
SĂ SE BUCURE TOT POPORUL VREME DE 40 DE ANI, DE LA UNU’ LA ALTU’… 

● După o incursiune în spațiu, astronauții întorși pe navetă au declarat că i-a însoțit un miros ca de friptură arsă și metal încins. Pe de altă parte, se pare că spațiul din norul de praf Sagittarius B2 din inima Căii Lactee miroase a zmeură și rom. Acum, că știm parfumurile deep space, un singur lucru ne mai rămîne de aflat: deep state-ul a ce o mirosi? (C. Ș.)

● Spicuiri din tarifele Poștei Române pentru prestațiile de curierat rapid ale pachetelor de pînă în 500 de grame: China – 64 de lei, Insulele Maldive – 76, Pakistan – 85, Japonia – 87, Mali – 88, Papua Noua Guinee – 90, Coreea – 95, Columbia – 95… Dar: Austria – 96, Spania – 102, Germania – 108, Moldova – 114, Grecia – 115, Elveția – 141 de lei. Poștalmente vorbind, cele mai îndepărtate colțuri ale lumii sînt mai apropiate decît vecinătățile. (M. P.)

● Numai pînă în acest moment, Catedrala Mîntuirii Neamului a costat 110 milioane de euro, 75% din această sumă provenind din bugetul statului, adică din buzunarele noastre. Data viitoare cînd, grav bolnavi, sîntem nevoiţi să plecăm la clinici din străinătate, măcar ne putem mîndri în faţa Occidentului că apărăm creştinătatea cu această mega-investiţie naţională. (M. C.)

● Dacă anul trecut, de Crăciun, centrul Capitalei a fost împodobit cu ii și clopuri, anul ăsta stă sub semnul îngerilor. Pe Calea Victoriei atîrnă niște figuri ușor demonice, cu aripi, iar în Piața Romană, un grup de înalte ființe spirituale, care nu mi-e clar dacă suflă în trompetă sau trag la măsea. Ajung la vorba lui Rică Venturiano: „Angel radios, de cînd te-am văzut întîiași dată pentru prima oară mi-am pierdut uzul rațiunii“. (S. G.)

● În această suită de nenorociri naţionale, ici-colo cîte o reuşită ne dă speranţa că nu e totul pierdut pentru ţara asta: Mircea Cărtărescu a primit, la Lübeck, Premiul „Thomas Mann“, iar la Mallorca, Premiul Formentor, două dintre cele mai prestigioase premii literare europene. La Centenar, bucuriile ne vin (tot) din străinătate. (M. C.)

● O companie din Norvegia care organizează croaziere vrea să folosească resturile de pește pe post de biogaz pentru alimentarea navelor, într-o nouă inițiativă de utilizare a energiei verzi, relatează The Guardian. (A. M. S.)

● Să nu știi numele prim-ministrului sau al ministrului Sănătății sau al Culturii e, probabil, un semn de normalitate. Bunăoară, Elveția, unde (aproape) totul merge bine, are această reputație în rîndul democrațiilor europene: cetățenii habar nu au cine le sînt liderii politici și nici nu prea le pasă cîtă vreme aceștia își fac treaba. La noi, unde mai nimic nu merge, începe să fie – atenție: doar în această privință, a necunoașterii liderilor – ca în Elveția. Miniștrii se schimbă prea repede ca să le putem reține numele. În plus, prestația lor, atunci cînd nu e de a dreptul catastrofală, nu are nici un fel de impact asupra vieților oamenilor obișnuiți. Practic, a devenit irelevant cine conduce cutare minister. Cam ca în Elveția. Doar că altfel. (M. M.)

● La împlinirea unui secol de independență, Finlanda și-a făcut un cadou: o librărie nouă în Helsinki, finalizată în decembrie anul acesta. Fraieri finlandezii ăștia, cînd ar fi putut face ca noi, cîteva festivaluri tradiționale, cu muzică ușoară, bere, mici și voie bună, să se bucure tot poporul… (C. Ș.)

● Luna asta s-au împlinit 60 de ani de cînd căţeaua Laika a devenit primul animal care a orbitat Pămîntul. A fost culeasă de pe străzile Moscovei datorită taliei mici şi culorii blănii, care trebuia să dea bine în imagini. Laika a murit în agonie din cauza supraîncălzirii capsulei spaţiale unde fusese închisă şi prinsă în chingi: razele soarelui au prăjit-o de vie în capsula neizolată termic. Sovieticii ştiau că aşa avea să se întîmple şi, vreme de 40 de ani, au ascuns detaliile morţii ei. 115 milioane de animale sînt sacrificate anual în experimente ştiinţifice. (M. C.)

● Anul ăsta, revelionul în Grid a căzut într-o zi oarecare din acest brumar. Valerica (țărancă, 81 de ani), memorabilă, ca de obicei: „Pe mine să nu mă dați pe feisbuci… (rîde) Amu doar să nu credeți că chiar nu știu cum se zice, dar nu știu ce însamnă (rîde), știu că e un fel de poză de se plimbă de la unu’ la altu’, dar parcă mi sună mai ghine așa.“ (R. M.) 

IATĂ UN EXEMPLU: „MĂ DUC
SĂ DAU ESENȚE LUMINOASE GRELE PRIMULUI OM NEGRU“ 

● Pe peroanele metroului de suprafaţă londonez există nişte panouri speciale unde echipa de serviciu lasă zilnic mesaje utile călătorilor. Mesajele sînt de tot felul, dar, inutil să adaug, conţin întotdeauna dramul de umor britanic. Iată un exemplu: „Nu vă mai editaţi selfie-urile! În cazul în care dispăreţi, noi cum vă găsim dacă pe Instagram arătaţi ca Angelina Jolie, iar în realitate ca un cartofior?“ (M. C.)

● Din inovațiile toaletelor de local: după ce am întîlnit cîteva grandomane, niscaiva unisex, altele ale căror semne de pe ușă nu le-am putut înțelege, am găsit una în care se intră printr-un simulacru de cabină telefonică gen Marea Britanie. În sfîrșit, expresia oarecum consacrată „Mă duc să dau un telefon“ are o aproape concretă dublă acoperire. (I. P.)

● „Se spune că în jurul anului 1870, cînd se lucra la proiecte care să asigure iluminarea totală a orașelor noastre, doi oameni de știință englezi cu numele de Herrington și Lightbown, potrivite în mod ciudat cu cercetările lor, ar fi analizat acest fenomen natural anormal în speranța că din substanța luminoasă care iese din porii heringilor morți o să poată fi dedusă formula de fabricare a unei esențe luminoase care să se regenereze singură continuu.“ (Sebald, Inelele lui Saturn) (A. M. S.)

● O vorbă din categoria „Înțelepciune de autobuz“: „Bucățile mici sînt mai grele ca bucățile mari“. (D. S.)

● În Maldive s-a pus în circuitul turistic o vilă cu două etaje aflată integral sub apă. Vila, care are toți pereții exteriori transparenți, cuprinde tot ce este necesar pentru a fi socotită „de lux“, de la living extravagant la piscină (da, da, piscină sub apă!), bar propriu, sală de fitness și un majordom special alocat. Doar acoperișul este puțin deasupra nivelului mării și este amenajat ca o mică plajă. Dormitorul principal al vilei se află la cinci metri adîncime, astfel încît să se poată vedea toată splendoarea interioară a Oceanului Indian. Costul e pe măsură: 50.000 $ pe noapte și include, desigur, transportul cu barca de la mal, dus întors. Promitem un premiu primului om care va citi Dilema veche tolănit în patul dormitorului acestei vile și va dovedi cu o fotografie indubitabilă această performanță (S. V.)

● Doi indivizi, unul roșcat, unul negru ca tăciunele, încearcă de doi ani să intre în muzeul de artă din Onomichi, Japonia, însă paznicul le interzice de fiecare dată accesul. Pisicile, se pare, nu au voie în instituțiile culturale. (C. Ș.)

Foto: sus Erno Farkas, jos Șerban Georgescu