Cu ochii-n 3,14

DUPĂ CUM E BINE ȘTIUT,
ANUMITE LUCRURI
MODIFICATE MILOSTIV AR PUTEA
SĂ VĂ LUMINEZE MIREASMA 

● Se reasfaltează bulevardul Iuliu Maniu. Pe bucățica de la mine, cel puţin, cea mai mare parte din prima bandă n-a avut parte de lucrări. Pentru că, după cum e bine știut, pe Iuliu Maniu prima bandă e pentru mașinile parcate. (C. Ș.)

● Anumite lucruri care se instaurează odată cu data de 1 decembrie par să devină eterne de la an la an. Printre care împodobirea locuințelor cu 24 de zile înainte de Crăciun, litania de colinde care îți sună obsesiv în urechi în orice supermarket, șemineul de pe postul Ambiental care produce o senzație falsă de căldură prin case, prin intermediul obiectului numit televizor. (A. P.)

● Hai că ne-am lămurit şi cu fermele organice care, arată studiile, consumă foarte multe resurse naturale pentru a produce puţin. Organismele modificate genetic sînt, în acest moment, cele mai profitabile pentru planetă şi omenire în termeni de costuri (mici), po-luare (redusă) şi producţie (mare). (M. C.)

● Campanie electorală. Partidul România Unită (PRU) promite, printre altele, amnistie fiscală şi penală. Sigla partidului e chipul voievodului Vlad Ţepeş. După cum, probabil, cititorii gazetei noastre ştiu, nu-i aşa, din cărţile de istorie, Vlad Ţepeş a fost un domnitor foarte milostiv care exact asta făcea: îi amnistia pe răufăcători şi pe duşmani trăgîndu-i în ţeapă! (M. M.)

● Nici nu ne-am obișnuit noi bine cu Uber-ul, că în Anglia se testează o aplicație pentru mobil cu care poți să comanzi o dronă, exact așa cum chemi un taxi. E vorba despre drone care ar putea să vă lumineze drumul sau să vă escorteze la destinație. Deocamdată sistemul a fost testat în orașul Petworth, din sudul Angliei, iar dispozitivul urmează să fie propus municipalității. Zic că e bine de știut, nu de alta, dar să fim pregătiți. (A. M. S.)

● Erau ca două pete de smoală pe albul mirosind a var. În chicătoare, cît un pod de palmă, făcea cîte un ochi, sau oțîr de păpară, sau își pregătea bulzul… în straturi de cele mai fine brînzeturi, înfășate apoi în smîntînă de drigană. Alături, țîfnoasă, căci avea coadă și era maiestuoasă și mîndră, tigaia chiar așa numită: „Dă-mi, te rog, tigaia ’a cu coadă“. Aici făcea scovergi… cele mai minunate aluaturi care se desfăceau în fîșii de o finețe fără egal. Deunăzi m-am dus chitită să cumpăr o tigaie. „De care?“ „Una obișnuită… și nu foarte piperată…“ „Obișnuită, obișnuită… dar de care: tigaie universală? Pentru grill? Tip wok, sau pentru clătite? Și din ce să fie: ceramică, fontă, aluminiu, inox?“ „Una pentru scovergi“, am șoptit… încercînd să uit mireasma sărbătorilor de atunci. Sau poate nu… e tot ce mi-a rămas de atunci… (R. M.)

CU O CONDIȚIE: O MÎNĂ DIBACE
(CU PICIOARELE PE PĂMÎNT)
SĂ MĂSOARE TEMPERATURA
CORECTĂ DE FIERBERE
A DEȘEURILOR ÎN DEVENIRE

● Sînt de acord cu introducerea votului obligatoriu. Cu o condiție: pe buletinele de vot să existe un pătrățel în plus pe care să scrie, în locul numelui candidatului, „Nu am cu cine să votez“. Astfel încît să nu mai fie nevoie de anularea voturilor. Dacă acest pătrățel obține 50 + 1% din voturi, atunci este clar că toți acei candidați trebuie înlocuiți cu alții. Alegerile se pot repeta pînă cînd electoratul va considera că are cine să l reprezinte. De asemenea, acei candidați înscriși pe aceste buletine, care în urma votului trebuie înlocuiți, vor fi obligați să se retragă total din viața politică și din orice altă funcție publică. (A. D.)

● Progresul tehnologic în materie de rulat sarmale evoluează galopant odată cu apropierea sărbătorilor: primesc de la un prieten un filmuleț publicitar în care o mînă dibace rulează sarmale cu ajutorul unui aparat „Grünberg“, capabil să producă sarmale de diferite dimensiuni; la un moment dat, mîna acționează un levier mic, cu indicația prețioasă: „De aici se reglează diametrul sărmăluței“. Fondul muzical este melodia unui Raymond Gong Gong „Tears for the Joy at the Party After War“ („Lacrimi de bucurie la petrecerea de după război“). Rulez și plîng, rulez. (M. P.)

● Din cauza ceţii din Cluj, am aterizat forţat la Sibiu, unde am petrecut în avion, pe pistă, cîteva ore, aşteptînd ca vremea să se îndrepte. Aşa că am intrat în vorbă cu o stewardesă care zbura de nouă ani şi am calculat împreună cît, din tot acest timp, l-a petrecut în aer. Nu fusese curioasă să afle sau se temuse s-o facă. Oricum, au rezultat aproape 11 luni. A zis că mai stă pînă împlineşte un an, după care revine cu picioarele pe pămînt. Avea 28 de ani. (M. C.)

● S-a inventat dispozitivul de împăturit sarmale. Era inevitabil. Costă doar 30 de lei, iar gospodinele adevărate nu au încredere în el. Nu sînt convinse că o să le iasă sarmaua perfectă cu un aparat atît de ieftin. Cred că acesta ar avea mai mult succes dacă s-ar transforma într-un gadget și ar costa 300 de lei – să măsoare temperatura corectă de fierbere a sarmalelor, să identifice compoziția cărnii, să facă poze, să conțină rețete și să fie dotat cu un memory card care să păstreze amintirea sarmalelor de altădată. (A. P.)

● Se lucrează acum la reciclarea deşeurilor nucleare pentru a fi transformate într-o baterie diamantină menită să reziste aproape 5000 de ani. (M. C.)

● Un băiețel de 4-5 ani în tramvai: „Mami, mie nu mi plac oamenii în vîrstă. Și nici bătrînii. Și… nici tinerii.“ Un mic sociopat în devenire. (C. Ș.) 

PÎNĂ ATUNCI,
LINGURIȚA NU E NEAPĂRAT
UN MINI-ATU NERVOS 

● Taximetrist: „Păi, cine credeţi că i-a incendiat pe copiii ăia de la Colectiv? Iohannis şi masoneria, ca să scape de Ponta. Cum de clubul ăla n-a luat niciodată foc pînă atunci, nu v-aţi întrebat?“ (M. C.)

● Am luat o ciocolată caldă la cafeneaua turcească de la mall. Totul era impecabil, ciocolata avea frişcă şi vreo două bomboane pe lîngă ea. Cînd dau s-o amestec şi iau linguriţa, simt că-mi vine să muşc din ea: era din ciocolată. (I. P.)

● Într-o foaie de campanie electorală (Obiectiv), o fițuică a PMP pe care am primit-o gratuit în piață, scrie pe prima pagină, chiar sub titlu, că „vom reuși să conferim Țării și oamenilor ei dreptul de a privi în ochi orice altă nație…“. Carevasăzică națiile și țările au ochi. Și se pot privi în ei. Nu dezvolt mai mult chestiunea asta pentru că nu vreau să intru într-o zonă sensibilă a PMP, dar se pare că folosirea limbii române în scris nu e neapărat un atu al celor care-și declamă patriotismul. (A. M.)

● Din oferta de produse a site-ului www.scutece-adulti.ro: „Mini Nebulizator cu compresor și lavaj nazal“. (D. S.)

● În seara de Moș Nicolae, prin Piața Romană, un domn nervos, la telefon: „Doar i-am cumpărat un ruj, ce mai vrea?“. Probabil că poftea la dulciuri, mandarine, banane. (S. G.)

Foto: S. Voinescu