Cu ochii-n 3,14

Publicat în Dilema Veche nr. 667 din 1-7 decembrie 2016
Cu ochii n 3,14 jpeg

NU ERA VORBA CĂ TRE’ SĂ NE SIMȚIM ÎNTR-O ZONĂ VULCANICĂ PLINĂ
DE USCĂTURI (APROAPE UNIVERSALĂ)? 

● A fost, așadar, „Black Friday“ – Vinerea Neagră. Unii negustori au lungit-o și ne-au dat (așa am văzut în reclame) „Weekendul negru“. Sună ca dracu’ în românește! La ce să ne mai așteptăm? Săptămîna neagră, luna neagră, anul negru? Nu era vorba că tre’ să gîndim pozitiv? (M. V.)

● Primărița Capitalei promite și face comparații, c așa-i e Firea: cică de Crăciun va amenaja patru zone de mare interes, astfel încît „bucureștenii și turiștii să se simtă ca la Viena“. Ca să ne simțim ca la Viena și în restul anului, îi sugerez, de pildă, să facă și-un transport public ca lumea. Și multe altele. Și să apară mai rar la televizor – că primarul Vienei nu se repede una-două să-l vadă lumea pe ecran, ci își vede de treabă. De-aia l-au ales oamenii mai multe mandate la rînd. (M. V.)

● O femeie s-a alăturat unui grup plecat în căutarea unui turist rătăcit într-o zonă vulcanică din Islanda doar pentru a constata, cîteva ore mai tîrziu, că persoana căutată era chiar ea. Îmi imaginez cît s-a bucurat cînd s-a găsit! (M. C.)

● Mașina oprește dintr-o frînă îndesată lîngă bătrînica sprijinind gardul, într-o poziție nu foarte confortabilă. „Uite, ți-a trimis mama asta (o mînă se alungește pe ochiul de geam lăsat în grabă și-i întinde o pungă de plastic legată fedeleș), mă ierți, știi, mă grăbesc, nu mai cobor…“ Și la fel de nervos repornește, în trombă. Bătrîna rămîne nemișcată, privind în gol, mult timp după… Cînd acești nepoți vor fi la rîndu-le bunici, nu vor mai ști ce să le povestească celor mici. Dar, cine știe, poate atunci lighioanele vor prinde glas și vor povesti chiar ele cum au întîlnit-o pe Scufița Roșie, în anul de grație 2016… lîngă parc, în Drumul Taberei, în pădurea noastră cea plină de uscături. (R. M.)

● Trenul către Braşov s-a dovedit un fel de Turn Babel: se vorbeau acolo multe limbi, printre care greaca şi chineza, engleza fiind oricum aproape universală. De asemenea, nivelul revistelor vîndute prin vagoane a crescut considerabil: printre ele erau Psychologies şi National Geographic. Pînă şi surdomuţii care încercau să-ţi plaseze pixuri şi lanterne s-au profesionalizat: îţi dau un bilet cu povestea lor scrisă poetic de mînă şi, dacă nu vrei ceva, nu se mai enervează. (I. P.

SURPRINZĂTOR, NICI SCHIMBAREA FIERBINTE, CU AROMĂ DE GREȘEALĂ, NU MAI E CE A FOST ODINIOARĂ

● Am găsit la supermarket „Sufletzelle cu gem“. Surprinzător, sînt de post. N-aș fi zis! Atîta doar că, deși un suflețel are doar 21 de grame (de la Iñárritu citire), are și 90 de kilocalorii. Deci, grijă mare, că se depun… (C. Ș.)

● Mi-am luat un castron de plastic pe eticheta căruia scrie „bol cristal“. Ori e un caz de „vrabia mălai visează“, ori nici plasticul nu mai e ce a fost odinioară. (S. G.)

● În Austria există o localitate pe nume Fucking (Futai, cum ar veni), unde singura infracţiune înregistrată vreodată este furtul plăcuţei cu numele, amplasate la intrarea în localitate. Pentru a economisi banii cheltuiţi cu înlocuirea plăcuţelor furate în mod constant, Primăria i-a chemat pe cetăţeni să voteze schimbarea numelui localităţii, dar aceştia au votat împotrivă: adică Fucking în continuare! (M. C.)

● În Kenya există această zicală: „Eşti atît de prost, că le dai găinilor să bea apă fierbinte ca să facă ouă fierte.“ (M. C.)

● În Japonia există îngheţată cu te miri ce arome, printre care (selectiv) aromă de cerneală de sepie, aromă de arici de mare, aromă de sos de soia, aromă de bere şi aromă de carne de cal. Recunosc că mie mi-ar plăcea o îngheţată cu aromă de praz! (M. C.)

● Le Canard enchaîné a împlinit 100 de ani. Unul dintre cei doi redactori-șefi, Erik Emptaz, spune: „Cea mai mare parte a revistelor au comis redutabila greșeală de a pune pe net trei sferturi din conținut gratuit și de a-și obișnui cititorii să aibă, astfel, informații mai mult decît suficiente. E greu să-i dezobișnuiești. Este înțelepciunea centenarilor.“ Pe ei, cititorii îi cumpără în continuare doar de la chioșc. (A. M. S.

DA, E CEA MAI MIȘTO SCHIMBARE
(A ȘAPTEA),
AȘA CĂ E BINE PE DRUM

● „Ție îți place germana?“, întreabă o puștoaică blondă. „Da, e cea mai mișto limbă ever! Mult mai tare ca engleza!“, îi răspunde băiatul, fără să sesizeze ironia din propriile cuvinte. (C. Ș.)

● Primesc, de la un necunoscut, un mesaj pe e-mail. Îmi spune că a scris deja trei romane. Îmi spune că editorii (cică a contactat patru) nu vor să i le publice. Pentru că – explică el doct – sînt atît de bune încît ar schimba cu totul ierarhiile şi canoanele literare, iar oamenii din edituri se tem de schimbare. În fine, passons… „Dacă acceptaţi să fi-ţi agentul meu“ – continuă el – „şi convingeţi o editură să-mi publice cartea, sînt dispus să vă ofer 5% din valoarea contractului.“ La cîtă imaginaţie are, omul chiar ar putea deveni scriitor. Cu condiţia să se pună la punct cu gramatica. (M. M.)

● În stația de metrou Izvor, un șir întreg de bănci sînt ocupate de puști de clasa a șasea sau a șaptea. Aproape toți au chipurile luminate de ecranele telefoanelor mobile. E săptămîna Școala Altfel. (C. Ș.)

● Au fost constatate nereguli cu privire la transplantul de organe. Așa că au fost sesizate organele. (M. V)

● Ultimele cuvinte, pe patul de moarte, ale cîtorva personalități: Bertolt Brecht: Lăsați-mă în pace! (către fiica sa Hanne); Luis Buñuel: Mor!; Paul Claudel: Doctore, credeți că a fost cîrnatul? (către medicul curant); Winston Churchill: M-am plictisit de toate; Agrippina: Loviți-mă în burtă! (către asasinii trimiși de fiul ei să o ucidă); Johannes Brahms: O, ce bun e, mulțumesc! (către o soră medicală care i-a oferit un pahar de vin); Immanuel Kant: E bine. Ajunge. (M. P.)

● Un camion pe drum și-n camion, grămadă, niște saci de plastic. În saci, frunze uscate – resturile toamnei ce trecu. Erau gunoierii de la Administrația Domeniului Public, iar pe camionul lor scria așa: „Muncesc, iubesc, trăiesc în sectorul 4“. (D. S.)

Foto: Cristina Ştefan (sus), Mirel Bănică (jos)

mirel banica JPG jpeg
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.
E cool să postești jpeg
Discursul populist (sau cine mănîncă poporul?)
Prin compătimire, le este indus oamenilor un sentiment de victimizare care, mai apoi, este zgîndărit, pînă la transmutarea acestuia în furie.
Despre viața filosofului  Un scenariu inactual jpeg
Despre viața filosofului. Un scenariu inactual
În cazul filosofilor, atenția cu care le este citită și judecată biografia este mai mare decît în cazul scriitorilor sau pictorilor.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Roua învierii
Din prospețimea naturală a dimineții, roua trece în registrul auroral al vieții spirituale, care are nevoie de speranța eficace a începuturilor și a reînnoirii.
Zizi și neantul jpeg
Educație religioasă
În copilărie nu știam ce se serbează de Paști. Știam că se vopsesc ouă roșii și chiar, mai tîrziu, că vine Iepurașul.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Au apărut: artist multimedia, barista și expert în prăjirea cafelei.

Adevarul.ro

image
Colosul cenuşiu. Ce ascunde muntele de zgură, una dintre cele mai mari halde din România VIDEO
În vecinătatea combinatului siderurgic din Hunedoara, se află una dintre cele mai mari halde de zgură din România.
image
Un şofer a rămas fără permis şi a fost amendat după ce a sunat la 112 ca să anunţe că este şicanat în trafic
Un apel la 112 a luat o turnură neaşteptată pentru un bărbat de 37 de ani. Acesta apelase serviciul de urgenţă ca să anunţe că un şofer îl şicanează în trafic, pe raza comunei brăilene Viziru.
image
Afacere de milioane de euro lângă un radar ce comunică direct cu baza Deveselu. „Nu s-a cerut avizul MApN”
MApN a dat in judecată Consiliul Judeţean Dolj după ce a autorizat construirea unui depozit in zona radarului din localitatea Cârcea. Instalaţia militară este importantă pentru apărarea aeriană a României. În spatele afacerii stă chiar primarul din Cârcea.