Cu ochii-n 3,14
ÎNTREBAT DESPRE BINELE FOARTE MARE, ÎNŞELĂTORUL ZICE: "EXISTĂ CUMVA ACŢIUNI CU ADEVĂRAT FOARTE MARI?" * Sir Bobby Robson, emeritul antrenor al naţionalei engleze de fotbal, a fost la Bucureşti, înconjurat de toată stima şi mîndria unui popor de microbişti. Întrebat despre celebrul gol al lui Maradona, marcat cu mîna în poarta Angliei, sir-ul a fost straniu de pudic: "Ce am zis atunci nu se poate publica". Unde? În România? Vai, permanenta noastră durere de a nu fi cunoscuţi cum trebuie în lume... (R. C.) * Propunerea unui europarlamentar din Cehia: Pentru binele picioarelor copiilor noştri, poate ar fi bine ca Europa să interzică importul de încălţăminte chinezească. Comparaţi această idee cu cea a dlui Funar, cel care - tradiţionalisto-patriotico-modest - cerea plantarea cîte unui nuc în faţa fiecărei case româneşti rurale. (A. C.) * Aţi văzut vreodată o gravidă făcînd jogging? Eu am văzut. Pe lîngă burta foarte mare, femeia, plină de feminism, avea şi un cărucior cu un copil pe care-l tot împingea în faţă, pe măsură ce alerga. (A. M.) * Populara emisiune de televiziune Cheaters a ajuns la noi, cum altfel, Înşelaţi în dragoste. Cazuistica românească e cam monocordă: de obicei, el îşi găseşte una mai tînără sau alta, mai experimentată. Concluzia e însă mereu aceeaşi: înşelătorul zice, privind drept în ochii camerei de luat vederi: "Eu cred că trebuie să ne împăcăm, avem copii... Dacă ea va fi femeie de casă..." (S. S.) * Am fost intoxicaţi cu imagini şi veşti aviare de la Ceamurlia de Jos. Ceamurlia de Jos în sus, Ceamurlia de Jos în jos... Dar nimeni nu ne spune ce se întîmplă la Ceamurlia de Sus!! În mod public, cer autorităţilor să facă lumină în cazul "Ceamurlia de Sus"! Şi să răspundă: Există cumva un embargou pe această localitate? Există o conspiraţie a tăcerii? De ce nu se arată, de ce nu se vorbeşte, de ce nu (ni) se spune nimic despre Ceamurlia de Sus??... Da, ştiu ce-o să ziceţi: că Ceamurlia de Sus nu există. Dar ăsta nu e un motiv să nu vorbim despre ea, cîtă vreme există atîtea lucruri-care-nu-există despre care vorbim... (a. l. ş.) * Am primit pe mail următorul anunţ: "Stimate domn, vă înştiinţăm că peste 2 zile, în noaptea de joi spre vineri, în jurul orelor 02,30 a.m., intenţionăm să vă jefuim locuinţa. Vom veni în grup de 3 persoane, înălţimea medie 1,70, greutatea medie 80 kg, nici unul nu a făcut sport de performanţă sau cursuri de autoapărare în afară de bătăile uzuale din închisoare sau cu găştile de cartier. În afară de trusa obişnuită de scule vom avea în posesie: 1 (una) bucată bîtă de baseball, L = 1,20 m, G = 3 kg, un cuţit cu lama de L = 20 cm şi un lanţ de bicicletă (model Ucraina, trebuie să-l cunoaşteţi). Vom intra prin efracţie în casa dvs. (geamul de la pivniţă). Vă avertizăm că menţionăm toate acestea în virtutea faptului ca şi dvs. să fiţi pregătit (în cazul nefericit în care ne surprindeţi) să NU utilizaţi împotriva noastră forţa în mod excesiv (arme de foc etc.) pentru a NU ne vedea nevoiţi să recurgem la măsurile legale în vigoare (să vă intentăm proces, despăgubiri civile etc.). De asemenea, vă informăm că acţiunea noastră va fi atent monitorizată de cîteva ONG-uri care au ca scop apărarea drepturilor omului, iar în cazul în care dvs. nu reuşiţi să vă încadraţi în limitele unei acţiuni de ripostă cuviincioase, blînde şi temperate, riscaţi ca numele dvs. să ajungă în dosarele acestora. Dorim, de asemenea, să vă avertizăm că este de datoria dvs. să vă temperaţi soţia şi copiii, acţiunile acestora de tipul ţipetelor sau acceselor de panică putînd conduce la reacţii nervoase din partea noastră care s-ar putea să se soldeze cu consecinţe - deşi regretabile, totuşi perfect justificate - de genul spintecării copiiilor pe fondul panicii induse colegului Gaie (care e mai slab de înger, dar tare în cuţit). În speranţa unei bune colaborări pe perioada jafului, cu stimă. Dnii Gaie, Ştangă şi Scurtu' (hoţi)". (C. G.) * Femeilor iraniene li s-a dat voie, pentru prima dată în istorie, să meargă pe motocicletă. Eu zic că feministele care se respectă cu adevărat ar trebui să-şi ţină discursurile prin ţinuturi din astea. Nu e nici o glorie să apari la TV în societăţi democratice şi să spui că bărbaţii sînt mai bine plătiţi. Păi, bunică-mea ar spune că, dimpotrivă, ea primeşte mai mult decît bunicu' pe o seară de clacă la ştiuleţi. Daţi-i un microfon! (M. C.) * În spatele unui bloc din cartierul Dristor - nu, nu sîntem noi care te facem pe tine - cineva a scris cu litere foarte mari, aviz amatorilor de glume nesărate / senzaţii tari / pandemii: "INTERZIS ACCESUL CU GĂINI!". Cine mai poate spune că "Găina bătrînă face ciorba bună"?! Nimeni, pentru că, în ziua de azi, nu-i găină mai bună ca porcul! (R. P.) ÎNTREBAT DESPRE SPĂRTURI, DESPRE CINEVA DE VÎRF ŞI DESPRE CE NU E BINE, CĂLĂTORUL ZICE: "NEAFLÎNDU-ŞI FERICIREA NICĂIERI, UMORUL E ABSENT?" * Bulevardul Constructorilor a fost asfaltat. Rog - şi pe această cale - toţi doritorii de spărturi, via Apa Nova, Distrigaz, Electrica etc., să ţină distanţa. Măcar pînă la primăvară. (S. G.) * Un director de companie din Marea Britanie, dl Tony Price, a găsit un boţ de gumă de mestecat lipit de scaunul lui. Nu era pentru prima dată, de vreo două ori i se mai întîmplase să-şi murdărească pantalonii cu guma salariaţilor neglijenţi. S-a înfuriat şi, ca să-l demaşte pe vinovat, a cerut să se facă teste ADN pentru toţi cei 80 de subalterni. Cineva a povestit presei şi s-a aflat, aşa că, acum, dl Price cere ca toţi să fie supuşi testului cu detectorul de minciuni, pentru a descoperi cine a vorbit. Un grup de apărare a drepturilor civile a declarat că acţiunile lui Price nu sînt doar "ridicole", dar că ele violează dreptul oamenilor la viaţă privată. Pentru dreptul domnului Price de a-şi păstra pantalonii curaţi luptă el singur, fără nici o asociaţie. (M. B.) * Ironia soartei: chiar în săptămîna de vîrf a gripei aviare, copilul meu studia la şcoală, în manualul de clasa a treia de limba română, numai texte despre păsări - unul era despre un băieţel care regreta plecarea păsărilor migratoare şi un al doilea, de Emil Gîrleanu, despre două turturele dintre care una e împuşcată şi moare şi cealaltă îi rămîne fidelă. Temele pentru acasă presupuneau găsirea de expresii frumoase despre păsările migratoare. (I. P.) * În spatele meu, în tramvaiul 41, un tip îşi povestea visul: "Mergeam io ce mergeam, cînd am dat de o broscuţă. Am luat-o de pe jos şi am băgat-o în buzunar, dar, după ce am mai mers o vreme, am zis să-i dau drumul. Şi, cînd am băgat mîna în buzunar, băi, m-a muşcat broscuţa... Ceea ce nu e bine!". (M. C.) * Poveşti adevărate româneşti: în primele zece luni ale anului 2005, s-au vîndut 160.000 de maşini, dar sînt necesare două miliarde de euro pentru reabilitarea drumurilor. Astea fiind cifrele, rămîne cum am vorbit: călătorului îi şade bine cu drumul. (R. C.) * Elena Vlădăreanu scrie un (altminteri, binevenit) articol intitulat "Păstorii dreptei", în care se referă la "ai noştri tineri", ce la Paris au învăţat retoricii să-i lege nodul şi care, prea des duşi la biserică, dar neaflîndu-şi fericirea nicăieri, scuipă şi-acolo, scuipă şi aici. Prudence oblige, ea nu-i numeşte şi nici nu-şi publică articolul în Averea (unde conduce secţia de cultură), ci în Observator cultural. E de-nţeles: alde C. Bădiliţă, A. Papahagi şi cei ca ei, toţi români verzi şi degrabă vărsători de sînge, obişnuiesc să scrie la Averea... (a. l. ş.) * A apărut ediţia românească a revistei Maxim. Pe copertă scrie: "1% inspiraţie, 99% umor". Să înţelegem că umorul e neinspirat? (M. V.) * O ghicitoare (am dat de ea întîmplător, pe un site al pasionaţilor de jazz): "Ce trompetist este creatorul unei tehnici care-i permitea să strecoare Ťsunete subînţelese» şi Ťnote absente» în solo-urile sale? Răspuns: ". (D. S.)
