Cu ochii-n 3,14
SE PARE CĂ E SUFICIENT CA MAESTRUL CU DUNGULIŢE ARGINTII SĂ EXISTE, CATEGORIA "MUZICA DE CHELIE" APARE CU UN PAS ÎN URMA LUI * "Singura adevărată democraţie de pe întreaga planetă este Libia", a decretat Muammar Kadhafi, recent, la BBC. Se înşeală. Un gazetar rus, de la un săptămînal pe vremuri sensibil la realităţi (Moskovskie Novosti), adaugă la "adevăratele democraţii": Venezuela, Belarus, Irak şi Palestina. Din grabă, probabil, au fost uitate ţări cum ar fi Sudanul, Sierra Leone (unde democraţia s-a instalat cu macheta şi oriunde sapi dai de o groapă comună). Se pare că e suficient ca democraţia să existe, minciuna apare tocmai cînd e declarată "adevărată". (M. B.) * Nici unul dintre cei aproximativ şapte premianţi ai galei de închidere a Festivalului internaţional de film B-est nu era prezent în sala cinematografului Studio, duminică, 2 aprilie, pentru a i se înmîna premiul... Numai maestrul portughez Manoel de Oliveira, invitatul de onoare al festivalului, a urcat pe scenă, sprinten ca un cintezoi la cei 97 de ani ai săi , pentru a primi un Premiu de Excelenţă; "Se pare că sînt singurul prezent", a spus cineastul, în aplauzele - şi rîsul - sincere şi spontane ale spectatorilor. (a. l. ş.) * Un puşti gras, cu pielea albă, de vreo 14 ani, stătea răscrăcărat pe o bancă, pe trotuar şi vorbea afectat la mobil. La un moment dat, a început să-i sune ceva în buzunar şi l-am auzit scuzîndu-se la telefon că-i sună celălalt mobil. L-a scos şi pe acela, i-a deschis cu preţiozitate capacul fin şi a răspuns: "Mdea!". Am trecut mai departe. Cînd m-am întors tot pe acolo, după vreo 20 de minute, puştiul era pe aceeaşi bancă şi vorbea la două mobile odată, folosindu-şi ambele urechi şi ambele mîini grăsuţe, cu degete pufoase. Mai mult, alături de el, pe bancă, era depus un al treilea mobil, roşu, strălucitor, cu dunguliţe argintii. Mi-a trecut atunci prin minte un gînd cît se poate de necurat, dintre cele care, probabil, din cînd în cînd, ne trec multora dintre noi: ce-ar fi să-i trag grasului vreo două palme şi să-i iau vreo două din telefoanele lui mirobolante, să i le arunc la primul coş de gunoi? (A. M.) * Recunosc că nu mi-era deloc simpatic liberalul domn Orban: apariţiile sale rizibile la "emisiuni cu public", în care era dispus să facă aproape orice pentru o brumă de popularitate, l-au aşezat definitiv - pentru mine - în categoria "aşa nu" (= nu se face politică, nu se cerşeşte electorat etc.). Apoi a venit "scandalul" declaraţiei sale, care nu m-a scandalizat peste măsură: ce au politicienii români în cap şi nu pot spune pe gură? Exact asta! Dar m-a enervat reacţia mass-media - mai ales răbufnirea lui Andrei Gheorghe, la emisiunea lui de pe Realitatea TV ("Dacă te văd, îţi sparg faţa!"); ai crede că totul - pe scena românească, politică şi nu numai - e o adiere şi-un parfum de tei şi că doar dl Orban a călcat pe bec. Nimeni n-a discutat fondul chestiunii, toată lumea a fost şocată de "cum s-a exprimat politicianul". Întrebarea este: are - sau nu - dreptate dl Orban în ce a spus, indiferent cum a spus-o? Dacă da, problema e serioasă - sau comică, după caz - şi a discuta numai despre "forma" celor spuse e un semn de decadenţă. Iar cei care ştiu cum stau lucrurile spun că, din păcate, da, cam aşa e, deci dl Orban are dreptate... (a. l. ş.) * Ştire la Jurnalul cultural de pe TVR Cultural, de acum cîteva zile, despre cerinţa unor "artişti" români de "a se promova muzica de calitate". Legendă: "artiştii" = Adrian Daminescu şi Sanda Ladoşi, iar "muzica de calitate" = propria lor muzică. Aceasta din urmă era şi exemplificată în cadrul materialului respectiv. Întîmplător sau nu, melodia Sandei Ladoşi era pe ritm de manele. (C. P.-B.) * Luni, pe la prînz, mă gîndeam să mă uit la nişte ştiri. Să vedeţi comedie: pe toate cele trei canale de ştiri vorbea Radu Timofte, la un bilanţ al SRI. Adică avem trei televiziuni de ştiri şi pe toate nu puteam să urmăresc decît o bălmăjeală fără nici un fel de relevanţă ca bilanţ, în limbaj de lemn şi grandoman. Şi tot zapînd între cele trei televiziuni de ştiri, cu speranţa să scap de domnul Timofte măcar pe una dintre ele, mă gîndeam: ce păcat că nu avem şi în România moda aia de aruncat cu tarte sau torturi în oamenii care vorbesc ca proştii. Tot ascultînd cuvinte ca "obiective", "de specialitate", "operativ" (preferatul meu), "multilateral", "securitate" (preferatul lor), rostite alandala în diverse combinaţii, mi-am imaginat un tort care se îndreaptă spre fruntea apăsată de responsabilităţi a domnului Timofte, un tort cu dedicaţia "Ticu", aterizat apoi fix pe începutul de chelie. Acum, ca un cetăţean responsabil ce mă aflu, mă autodenunţ: am aşa o senzaţie că tocmai am afectat siguranţa naţională. P.S. Tocmai terminasem de scris nota asta, cînd domnul Timofte a luat-o razna de tot. Cică SRI "a respectat şi respectă drepturilor omului". Şi a respins "alegaţiile" în ce priveşte dosarele Securităţii. Vedeţi, mai bine ateriza tortul ăla, . îl scăpa de ruşinea de a încheia în halul ăsta. (C. G.) * Devastator pamfletul feminist al lui N.C. Munteanu din Formula AS: "Stipulate în Constituţie şi invocate peste tot, drepturile femeii sînt mai minione şi mai fragile decît ale dobitocului care-i este bărbat. [...] Eternul feminin nu e dat de firea labirintică a femeii, cum crede masculul, ci de incapacitatea de a vedea în femeie egala lui. El ştie una şi bună. Femeia e egală cu bărbatul, dar numai cu un pas în urma lui. Chiar dacă el nu e decît un prostovan complexat, dar fudul! Şi care în timpul liber se mai şi îmbată ca porcul şi se dă în spectacol, dansînd pe mese prin crîşme de cartier. Liberal, deh!". Eu, în locul lui Ludovic Orban, aş lua o pauză, dacă s-o găsi cineva să-i explice ce e aia... (S. S.) CE VĂ DOARE MAI TARE: ILUZIILE POPORULUI UŞOR (PE CÎT DE "NÎ", PE ATÎT DE "PÎ") SAU O ANUME CONTINUITATE ROŞIE? * După ce detectivii de la Trădaţi din dragoste l-au prins pe soţ în flagrant de amor, prezentatorul Ernest o întreabă pe soţia înşelată: "Ce vă doare mai tare, faptul că cea mai bună prietenă v-a înşelat cu soţul sau că soţul v-a înşelat cu cea mai bună prietenă?". Adevărul e că, în dragoste, nuanţele de genul acesta pot ucide. (M. C.) * De curînd, Neil Clark, paleontolog la Muzeul din Glasgow, a emis, după doi ani de cercetări, o ipoteză (pentru mine) inacceptabilă. Nessie, monstrul din Loch Ness, nu ar fi fost decît trompa şi spatele unui elefant înecat în lac pe cînd caravana circului său poposise pe mal. Să fi fost oare monstrul doar un elefant de circ? De atunci încoace, nimeni nu a dezminţit ipoteza lui Clark. Asta e cel mai îngrijorător. Accept să mi se spulbere iluziile, dar nu şi monştrii în care am crezut. Nu renunţ prea uşor la monştrii mei. (R. C.) * De parcă n-ar fi fost de ajuns că pe fosta Casă a Scînteii tronează o ditamai reclamă la blugii Lee Cooper (am mai scris despre această potriveală), iată că şi în faţa fostei statui a lui Lenin se întinde de cîteva zile - dar chiar că se-ntinde! - un banner mare, anunţînd un Show erotic internaţional, cu invitate una şi una, care va avea loc - unde? - în marea sală a Congreselor IX, X, XI, XII, XIII, XIV: Sala Palatului, loc în care altădată floarea comunismului puritan bătea energic din palme. Nu, nu ne-a fost uşor şi nici lin drumul de la cel mai iubit fiu al poporului la cele mai iubite fiice ale pop-porn -ului! (A. C.) * Două instantanee dintr-o singură zi: 1) În ziua "meciului mileniului", pe toţi stîlpii din Giuleşti a apărut un flyer cu un porumbel desenat sub care scria "Rapid-Steaua ROMÃNI". Şi 2) pe forumul unui Hub din Sălăjan, tot cartierul plănuia să nu facă nimic la simulări pentru a le da mai uşor la Bac. (M. C.) * Anunţ la rubrica "Întîlniri" din Nouvel Observateur: "Deţinut, 46 ani, caut o femeie umilă, pe cît de curioasă, pe atît de respectuoasă în faţa vieţii". Un de-ţinut minte. (R. C.) * Ieri la amiază, ţîr-tîr la uşă. Prin vizor, o figură înverşunată. Administratorul, nea Iancu de la cinci: Săru' mîna. Iar n-aţi dat repartitoarele / Scuze, imediat, dar ştiţi, sînt cam multe numere, eu nu mă prea pricep şi cred că ar fi mai bine... / Să-l aşteptaţi pe soţu', dar mai bine vă-nvăţ eu. La început e un "Nî" mai ciudat, nu e tot, după aia, un "Pî". Vă uitaţi după "Pî", dar aveţi grijă că e şi un "0" cu care n-aveţi treabă. Ce este între "Pî" şi "0" contează. Şi-o luaţi încet - sufragerie, baie, dormitor, bucătărie. Sau invers, dar numai înainte de "0", că restu' ca restu'. Aţi înţeles?... N-am înţeles nimic şi am preferat să-l aştept pe "soţu'", cu riscul de a se striga după mine pe stradă, pentru a nu ştiu cîta oară: Duduia de la unu care nu dă indecşii cînd trebe! (R. P.) * Trei femei, într-o fotografie din 1934. Spre aducere aminte, o anume "Floare de cireş" a notat despre ele, pe verso: "Cele trei comandante de cercetăşie, care mi-au fost tare dragi şi care mi-au călăuzit paşii pe căi frumoase: Dra Ioana (Şefa Foc), Dra Viorica Litzica (Şefa Isvor), Dra Angelica (Şefa Luminiş), la concursurile Tinerimei Române". (D. S.) * Duminica trecută, la intrarea în Parcul Herăstrău atîrna un banner mare pe care scria: "3 aprilie - Ziua Jandarmeriei Române. 156 de ani de continuitate în slujba cetăţeanului". Dacă înţeleg eu bine, în cei 156 de ani intră şi perioada 1948-1989. Care va să zică, în perioada comunistă, noi, cetăţenii, am avut jandarmeria în slujba noastră şi nu ne-am prins la timp... Păi, abia acuma spuneţi, băieţi?... (M. V.) * Dacă nu aţi păşi cu grijă şi dacă nu aţi fi atît de atenţi să nu striviţi gărgăriţele ieşite la promenada de primăvară, cu siguranţă aţi vedea că exact, dar exact în centrul ferestrelor bucureştene au reapărut, roşii şi grase, inimile Maggie. (S. G.)
