Cu ochii-n 3,14

Publicat în Dilema Veche nr. 115 din 6 Apr 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

SE PARE CĂ E SUFICIENT CA MAESTRUL CU DUNGULIŢE ARGINTII SĂ EXISTE, CATEGORIA "MUZICA DE CHELIE" APARE CU UN PAS ÎN URMA LUI * "Singura adevărată democraţie de pe întreaga planetă este Libia", a decretat Muammar Kadhafi, recent, la BBC. Se înşeală. Un gazetar rus, de la un săptămînal pe vremuri sensibil la realităţi (Moskovskie Novosti), adaugă la "adevăratele democraţii": Venezuela, Belarus, Irak şi Palestina. Din grabă, probabil, au fost uitate ţări cum ar fi Sudanul, Sierra Leone (unde democraţia s-a instalat cu macheta şi oriunde sapi dai de o groapă comună). Se pare că e suficient ca democraţia să existe, minciuna apare tocmai cînd e declarată "adevărată". (M. B.) * Nici unul dintre cei aproximativ şapte premianţi ai galei de închidere a Festivalului internaţional de film B-est nu era prezent în sala cinematografului Studio, duminică, 2 aprilie, pentru a i se înmîna premiul... Numai maestrul portughez Manoel de Oliveira, invitatul de onoare al festivalului, a urcat pe scenă, sprinten ca un cintezoi la cei 97 de ani ai săi , pentru a primi un Premiu de Excelenţă; "Se pare că sînt singurul prezent", a spus cineastul, în aplauzele - şi rîsul - sincere şi spontane ale spectatorilor. (a. l. ş.) * Un puşti gras, cu pielea albă, de vreo 14 ani, stătea răscrăcărat pe o bancă, pe trotuar şi vorbea afectat la mobil. La un moment dat, a început să-i sune ceva în buzunar şi l-am auzit scuzîndu-se la telefon că-i sună celălalt mobil. L-a scos şi pe acela, i-a deschis cu preţiozitate capacul fin şi a răspuns: "Mdea!". Am trecut mai departe. Cînd m-am întors tot pe acolo, după vreo 20 de minute, puştiul era pe aceeaşi bancă şi vorbea la două mobile odată, folosindu-şi ambele urechi şi ambele mîini grăsuţe, cu degete pufoase. Mai mult, alături de el, pe bancă, era depus un al treilea mobil, roşu, strălucitor, cu dunguliţe argintii. Mi-a trecut atunci prin minte un gînd cît se poate de necurat, dintre cele care, probabil, din cînd în cînd, ne trec multora dintre noi: ce-ar fi să-i trag grasului vreo două palme şi să-i iau vreo două din telefoanele lui mirobolante, să i le arunc la primul coş de gunoi? (A. M.) * Recunosc că nu mi-era deloc simpatic liberalul domn Orban: apariţiile sale rizibile la "emisiuni cu public", în care era dispus să facă aproape orice pentru o brumă de popularitate, l-au aşezat definitiv - pentru mine - în categoria "aşa nu" (= nu se face politică, nu se cerşeşte electorat etc.). Apoi a venit "scandalul" declaraţiei sale, care nu m-a scandalizat peste măsură: ce au politicienii români în cap şi nu pot spune pe gură? Exact asta! Dar m-a enervat reacţia mass-media - mai ales răbufnirea lui Andrei Gheorghe, la emisiunea lui de pe Realitatea TV ("Dacă te văd, îţi sparg faţa!"); ai crede că totul - pe scena românească, politică şi nu numai - e o adiere şi-un parfum de tei şi că doar dl Orban a călcat pe bec. Nimeni n-a discutat fondul chestiunii, toată lumea a fost şocată de "cum s-a exprimat politicianul". Întrebarea este: are - sau nu - dreptate dl Orban în ce a spus, indiferent cum a spus-o? Dacă da, problema e serioasă - sau comică, după caz - şi a discuta numai despre "forma" celor spuse e un semn de decadenţă. Iar cei care ştiu cum stau lucrurile spun că, din păcate, da, cam aşa e, deci dl Orban are dreptate... (a. l. ş.) * Ştire la Jurnalul cultural de pe TVR Cultural, de acum cîteva zile, despre cerinţa unor "artişti" români de "a se promova muzica de calitate". Legendă: "artiştii" = Adrian Daminescu şi Sanda Ladoşi, iar "muzica de calitate" = propria lor muzică. Aceasta din urmă era şi exemplificată în cadrul materialului respectiv. Întîmplător sau nu, melodia Sandei Ladoşi era pe ritm de manele. (C. P.-B.) * Luni, pe la prînz, mă gîndeam să mă uit la nişte ştiri. Să vedeţi comedie: pe toate cele trei canale de ştiri vorbea Radu Timofte, la un bilanţ al SRI. Adică avem trei televiziuni de ştiri şi pe toate nu puteam să urmăresc decît o bălmăjeală fără nici un fel de relevanţă ca bilanţ, în limbaj de lemn şi grandoman. Şi tot zapînd între cele trei televiziuni de ştiri, cu speranţa să scap de domnul Timofte măcar pe una dintre ele, mă gîndeam: ce păcat că nu avem şi în România moda aia de aruncat cu tarte sau torturi în oamenii care vorbesc ca proştii. Tot ascultînd cuvinte ca "obiective", "de specialitate", "operativ" (preferatul meu), "multilateral", "securitate" (preferatul lor), rostite alandala în diverse combinaţii, mi-am imaginat un tort care se îndreaptă spre fruntea apăsată de responsabilităţi a domnului Timofte, un tort cu dedicaţia "Ticu", aterizat apoi fix pe începutul de chelie. Acum, ca un cetăţean responsabil ce mă aflu, mă autodenunţ: am aşa o senzaţie că tocmai am afectat siguranţa naţională. P.S. Tocmai terminasem de scris nota asta, cînd domnul Timofte a luat-o razna de tot. Cică SRI "a respectat şi respectă drepturilor omului". Şi a respins "alegaţiile" în ce priveşte dosarele Securităţii. Vedeţi, mai bine ateriza tortul ăla, . îl scăpa de ruşinea de a încheia în halul ăsta. (C. G.) * Devastator pamfletul feminist al lui N.C. Munteanu din Formula AS: "Stipulate în Constituţie şi invocate peste tot, drepturile femeii sînt mai minione şi mai fragile decît ale dobitocului care-i este bărbat. [...] Eternul feminin nu e dat de firea labirintică a femeii, cum crede masculul, ci de incapacitatea de a vedea în femeie egala lui. El ştie una şi bună. Femeia e egală cu bărbatul, dar numai cu un pas în urma lui. Chiar dacă el nu e decît un prostovan complexat, dar fudul! Şi care în timpul liber se mai şi îmbată ca porcul şi se dă în spectacol, dansînd pe mese prin crîşme de cartier. Liberal, deh!". Eu, în locul lui Ludovic Orban, aş lua o pauză, dacă s-o găsi cineva să-i explice ce e aia... (S. S.) CE VĂ DOARE MAI TARE: ILUZIILE POPORULUI UŞOR (PE CÎT DE "NÎ", PE ATÎT DE "PÎ") SAU O ANUME CONTINUITATE ROŞIE? * După ce detectivii de la Trădaţi din dragoste l-au prins pe soţ în flagrant de amor, prezentatorul Ernest o întreabă pe soţia înşelată: "Ce vă doare mai tare, faptul că cea mai bună prietenă v-a înşelat cu soţul sau că soţul v-a înşelat cu cea mai bună prietenă?". Adevărul e că, în dragoste, nuanţele de genul acesta pot ucide. (M. C.) * De curînd, Neil Clark, paleontolog la Muzeul din Glasgow, a emis, după doi ani de cercetări, o ipoteză (pentru mine) inacceptabilă. Nessie, monstrul din Loch Ness, nu ar fi fost decît trompa şi spatele unui elefant înecat în lac pe cînd caravana circului său poposise pe mal. Să fi fost oare monstrul doar un elefant de circ? De atunci încoace, nimeni nu a dezminţit ipoteza lui Clark. Asta e cel mai îngrijorător. Accept să mi se spulbere iluziile, dar nu şi monştrii în care am crezut. Nu renunţ prea uşor la monştrii mei. (R. C.) * De parcă n-ar fi fost de ajuns că pe fosta Casă a Scînteii tronează o ditamai reclamă la blugii Lee Cooper (am mai scris despre această potriveală), iată că şi în faţa fostei statui a lui Lenin se întinde de cîteva zile - dar chiar că se-ntinde! - un banner mare, anunţînd un Show erotic internaţional, cu invitate una şi una, care va avea loc - unde? - în marea sală a Congreselor IX, X, XI, XII, XIII, XIV: Sala Palatului, loc în care altădată floarea comunismului puritan bătea energic din palme. Nu, nu ne-a fost uşor şi nici lin drumul de la cel mai iubit fiu al poporului la cele mai iubite fiice ale pop-porn -ului! (A. C.) * Două instantanee dintr-o singură zi: 1) În ziua "meciului mileniului", pe toţi stîlpii din Giuleşti a apărut un flyer cu un porumbel desenat sub care scria "Rapid-Steaua ROMÂNI". Şi 2) pe forumul unui Hub din Sălăjan, tot cartierul plănuia să nu facă nimic la simulări pentru a le da mai uşor la Bac. (M. C.) * Anunţ la rubrica "Întîlniri" din Nouvel Observateur: "Deţinut, 46 ani, caut o femeie umilă, pe cît de curioasă, pe atît de respectuoasă în faţa vieţii". Un de-ţinut minte. (R. C.) * Ieri la amiază, ţîr-tîr la uşă. Prin vizor, o figură înverşunată. Administratorul, nea Iancu de la cinci: Săru' mîna. Iar n-aţi dat repartitoarele / Scuze, imediat, dar ştiţi, sînt cam multe numere, eu nu mă prea pricep şi cred că ar fi mai bine... / Să-l aşteptaţi pe soţu', dar mai bine vă-nvăţ eu. La început e un "Nî" mai ciudat, nu e tot, după aia, un "Pî". Vă uitaţi după "Pî", dar aveţi grijă că e şi un "0" cu care n-aveţi treabă. Ce este între "Pî" şi "0" contează. Şi-o luaţi încet - sufragerie, baie, dormitor, bucătărie. Sau invers, dar numai înainte de "0", că restu' ca restu'. Aţi înţeles?... N-am înţeles nimic şi am preferat să-l aştept pe "soţu'", cu riscul de a se striga după mine pe stradă, pentru a nu ştiu cîta oară: Duduia de la unu care nu dă indecşii cînd trebe! (R. P.) * Trei femei, într-o fotografie din 1934. Spre aducere aminte, o anume "Floare de cireş" a notat despre ele, pe verso: "Cele trei comandante de cercetăşie, care mi-au fost tare dragi şi care mi-au călăuzit paşii pe căi frumoase: Dra Ioana (Şefa Foc), Dra Viorica Litzica (Şefa Isvor), Dra Angelica (Şefa Luminiş), la concursurile Tinerimei Române". (D. S.) * Duminica trecută, la intrarea în Parcul Herăstrău atîrna un banner mare pe care scria: "3 aprilie - Ziua Jandarmeriei Române. 156 de ani de continuitate în slujba cetăţeanului". Dacă înţeleg eu bine, în cei 156 de ani intră şi perioada 1948-1989. Care va să zică, în perioada comunistă, noi, cetăţenii, am avut jandarmeria în slujba noastră şi nu ne-am prins la timp... Păi, abia acuma spuneţi, băieţi?... (M. V.) * Dacă nu aţi păşi cu grijă şi dacă nu aţi fi atît de atenţi să nu striviţi gărgăriţele ieşite la promenada de primăvară, cu siguranţă aţi vedea că exact, dar exact în centrul ferestrelor bucureştene au reapărut, roşii şi grase, inimile Maggie. (S. G.)

Cea mai bună parte din noi jpeg
Iubirea e testul pentru curaj
Cîteodată, îți dorești atît de mult unele lucruri încît, atunci cînd apar în viața ta, te temi că le-ai inventat chiar tu – credibil, pînă la ultimul detaliu.
Zizi și neantul jpeg
Stradale
Uneori, mai ales cînd e frumos afară, strada e pur și simplu bucurie. Te plimbi și te bucuri, fără să ai vreun motiv anume. Sau avîndu-le, de fapt, pe toate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce șanse are copilul ăsta?
Probabil că vecina mea deduce doar că ne certăm și e îngrijorată din cauza asta.
E cool să postești jpeg
Simțire fără rațiune
„Azi, rețelele de socializare au impus emoția, în detrimentul rațiunii”
p 20 Minastirea Sfintul Mihail, Kiev WC jpg
Diferite diversităţi religioase
Întîlnirea religiilor cere, chiar mai intens decît politicul, cunoaşterea interlocutorului: cel din faţa ta şi Cel de deasupra tuturor.
Theodor Pallady jpeg
Religia în școală, o veche poveste
După mine, neîncrederea în autorități (partide politice, instituții publice, lideri) s-a transferat și în tabăra seculariștilor anticlericali.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
L-am rugat pe Siri (aplicația cu funcție de „asistent personal”) să-mi spună istoria controversatei aplicații TikTok.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.
Theodor Pallady jpeg
Paradisul învățaților din actuala patrie a deconstrucției
Războiul cultural declanșat în marja postmodernității a exacerbat contrastul ideologic dintre Epoca Luminilor, moștenitoare a Renașterii umaniste, și Evul Mediu obligatoriu „întunecat”.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Fără cîini cu capul scos pe geamurile mașinilor din Florida – asta vrea să obțină o propunere de lege.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Dispariții
Mai toate cărțile de self-help sugerează să te porți cu oamenii ca și cînd i-ai vedea pentru ultima dată.
Zizi și neantul jpeg
Mărțișoare
Originale și înduioșătoare în hidoșenia lor. Ba, de destule ori, chiar în frumusețea lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Fricile mici, „fricuțele”, cum le-ar numi casiera de la supermarket
Am mai spus-o, mă consider un om fricos și îi admir pe cei care în diferite situații, de război, de epidemie de ciumă, de revoltă populară, de activism, dau dovadă de curaj.
E cool să postești jpeg
Micii răsfățați, marii neadaptați?
Copilul nu s-a lăsat înduplecat, continuîndu‑și injuriile și micile violențe, cu o atitudine de zbir, impunîndu-și, în cele din urmă, autoritatea și ronțăind ciocolata.

Adevarul.ro

image
Destinul trist al Prinţesei Aiko a Japoniei, numită „Cea mai singură prinţesă din lume"
Fiica Împăratului Naruhito trăieşte izolată şi, deşi unii cred că are o existenţă privilegiată, viitorul nu sună bine, în niciuna dintre variantele acceptate de Palat.
image
Un șofer care a sărit la bătaie cu bâta, pus la respect de victimă VIDEO
În baza datelor strânse de polițiști, șoferul a fost reţinut, urmând a fi prezentat magistraţilor cu propunere legală.
image
Cele mai bune trei alimente pe care să le consumi dimineața. Sunt sățioase și nutritive
Micul dejun nu este o masă obligatorie, nu este necesară tuturor. De fapt, e chiar mai indicat să sari peste micul dejun decât să consumi ceva nesănătos. Ideal este să începi ziua cu ceva ușor, nutritiv și sățios.

HIstoria.ro

image
Apogeul și căderea lui Ernest Urdăreanu, favoritul regelui Carol al II-lea
Odată cu sfârșitul domniei Regelui Carol al II-lea, și-au pierdut pozițiile de la Curte și marii săi demnitari. Urdăreanu însă a fost singurul dintre aceștia ales de fostul suveran pentru a-l însoți într-un exil care s-a dovedit definitiv.
image
Prosecco și Macarons, două produse care au cucerit întreaga lume și altele din bucătarie
Radio România Cultural și Revista Historia, prin vocea Danielei Ivanov, vă aduc un proiect cultural inediat „Povești parfumate”.
image
Mândria națională – arma Ucrainei în război
Războiul declanșat de Vladimir Putin a arătat și o componentă importantă a relațiilor internaționale în secolul al XXI-lea, una a cărei vizibilitate a fost, până acum, scăzută, deoarece nimeni nu se mai aștepta la existența vreunui conflict armat pe teritoriul european.