Cu ochii-n 3,14

ÎN CEA MAI STRICTĂ INTIMITATE, TRANSMUZICA ÎŢI POATE SCHIMBA VIITORUL ÎNTR-UN TRANSPARADIS CU FORME GEOMETRICE * Cea mai valabilă ciocănitoare Woody pentru adulţi - aşa-numitul Woody Allen - a împlinit 70 de ani, sărbătorindu-i în cea mai strictă intimitate, ca orice om inteligent. Din redacţia Dilemei vechi, unde sîntem cîţiva care ne rugăm periodic pentru sănătatea şi excelenţa nevrozelor sale, îi trimit următoarea telegramă: "Eternitatea e mai lungă către sfîrşit". O ştiu chiar de la el, o ţin pe perete între Malraux şi Mugur. (R. C.) * Pe un vehicul, numele dulce al unei firme din Satu Mare: TRANSCRENGUŢA SRL. (D. S.) * La fel ca Gregor Samsa, imnul naţional al României s-a trezit într-o bună dimineaţă (1 decembrie a.c.) metamorfozat într-o gînganie înspăimîntătoare; vorbele şi gîndurile îi rămăseseră aceleaşi, dar cînd încerca să le transmită naţiunii române, din gîtlej îi ieşeau doar gîjîituri strofocate de manele, black-beat, R&B, pop şi heavy metal. Să fi fost oare o manevră disperată de trezire? Unde muzica dulce a lui Anton Pann n-a reuşit, poate reuşeşte cea a maneliştilor, black-beat-iştilor, pop-iştilor sau a heavymetal-iştilor? Propun, atunci, mai bine, să dormim în continuare, dar legănaţi de muzica originală. (S. G.) * O mare reclamă la metrou zice că "O limbă străină îţi poate schimba viitorul". Ceea ce demonstrează aptitudinile de futurologi ale publicitarilor. Viitorul sună bine . (A. M.) * Un juriu format din 500 de personalităţi mondiale ale gastronomiei a decretat drept cel mai bun restaurant din lume pe 2005 un local (ţineţi-vă bine) britanic: se numeşte "Fat Duck" şi se află în localitatea Bray, la 50 de minute de Londra. Pentru o rezervare trebuie să sunaţi cu vreo şase săptămîni înainte şi, chiar şi aşa, aveţi şansa să mai prindeţi o masă doar la prînz şi doar în mijlocul săptămînii. Am aflat toate astea din Le Figaro, care constată că din numitul restaurant ("bun, adesea chiar foarte") se degajă "o poetică dezarmantă, oscilînd între Mary Poppins şi Alain Chappel". Franţa? "Rămîne un paradis gastronomic", dar "cu o nouă generaţie de chefs cam timorată" şi cu un public "cam stricat de tradiţie". "Începe o epocă nouă în gastronomie", glosează Le Figaro. (M. V.) * Ultimele invenţii în materie de bomboane: un mic WC din plastic, ce conţine, printre altele, oase de peşte, cu cap, oase de pui, antricoate, pizza, toate numai bune de supt, la fabuloasa sumă de 10.000 de lei, accesibile la bufetul Şcolii generale nr. 79. La concurenţă cu o serie de tomberoane, pline cu forme geometrice, tot de zahăr candel, care deja s-au epuizat, la acelaşi bufet. (I. P.) O TRANSVARZĂ ASORTATĂ LA VÎRSTĂ ARE NEVOIE, PE UNDEVA, DE TRANSMĂREŢIE * Primul automobil ecologic pe bază de zarzavat a staţionat în Giuleşti, în faţa blocului meu. De sub capota unei Skode şaizeciste recondiţionate de meşterul vărzar anonim, poţi "servi", la preţul sezonului, o varză asortată la caroserie. (M. C.) * În maşină, duminica trecută, prind pe Radio Bucureşti o emisiune demenţială la propriu, numită Întîlnire de gradul trei. Un el şi-o ea care se prezintă cu amănunte de-a dreptul fiziologice (vîrstă, greutate, înălţime) şi-apoi fixează un rendez-vous în studio sub atenta supraveghere a moderatoarei cu glas de analistă directivă. Ele sînt întotdeauna agresiv-şturlubatice, ei - retractili, cu voce dreasă. Dar cu toţii înţelegători, să-i pui pe rană, romantici şi neînţeleşi. N-au nici o hibă, te şi miri că trebuie să-şi caute perechea pe la radio. Vorba lui Cioran, "singurătate şi destin". (S. S.) * Am primit o variantă a scrisorii nigeriene. De data asta, un afacerist care a condus Texaco, filiala din Togo, a plecat cu familia în Iran, unde i-a prins cutremurul şi de atunci bunul avocat care îmi scrie mie nu a mai auzit de ei. Dar tipul depusese 11 milioane de dolari într-un cont şi, cum avocatul nu dă de el sau de rude, are nevoie de mine ca să pretind că sînt rudă că afaceristul, pentru a scoate banii din Togo. Eu trimit datele mele bancare şi mă aleg cu 40% din sumă (am aflat, de curînd, că există persoane care chiar cad în plasă, ceea ce mi se pare uimitor). Oricum, partea haioasă e următoarea: pe afaceristul de la Texaco îl cheamă William Ghinea. Ăsta zic şi eu serviciu personalizat. (C. G.) * Trăiesc în fascinanta capitală a României de 25 de ani, dar habar nu am avut că, pe undeva pe lîngă magazinul "cu multe produse de o calitate îndoielnică", pe scurt, IDM, există un Liceu Tehnic de Material Circular pentru Construcţiile Feroviare. (R. P.) * Monarhul saudit, Abdalah Ben Abdel Aziz, a declarat în ziarul Al-Hayat de la Londra, că omul la care se referă poate fi definit prin "măreţie, valorile sale morale, cinste şi sensul onoarei. Jacques Chirac se comportă ca un adevărat arab". Nu cred că persoana vizată a luat această laudă drept un compliment. (M. B.) TRANSDETALIUL STRĂBATE ABIA ACUM TRANSDELICATEŢEA ZILEI * La cît s-a scris în această rubrică despre Săgeata Albastră, probabil că s-a tocit de tot... Şi totuşi, în Săgeata mea Albastră, pe distanţa Bucureşti-Iaşi, pe data de 29.11. a.c., pe lîngă lucrurile ştiute (frig; dacă aş fi avut valiză, şi nu rucsac, n-ar fi încăput nicicum pe raftul de bagaje; nici un coş de gunoi (mi-am strîns cojile de mandarină într-o pungă de plastic pe care am aruncat-o la coborîre); automatul cu cafea funcţiona pe bază de fise (şi de unde fise?); muzica atroce (din fericire, mi-am pus mp3-urile şi n-am mai auzit-o), am avut parte şi de un element de noutate (?): tipu' din faţa mea - masiv, spătos, carură de luptător la costum & ceafă proaspăt rasă - şi-a scos, la un moment dat, haina şi laptop-ul şi a vizionat, "10 ans apr