Cu ochii-n 3,14
SFÎRŞITUL PROVINCIAL ÎNTR-UN SAC ŞI LUMEA AILALTĂ ÎNTR-O DUGHEANĂ * Cine sîntem, de unde venim, încotro ne îndreptăm? Ce ducem cu noi? Spre sfîrşitul verii acestui straniu 2005, un american pe nume Leon Holliman Jr., în vîrstă de 37 de ani, a dispărut dintr-un spital din Jacksonville, Florida. O lună mai tîrziu, cînd septembrie se pregătea să se dizolve în octombrie, bărbatul a fost găsit de o patrulă a poliţiei rutiere în Carolina de Nord. Era îmbrăcat ca un doctor şi conducea o ambulanţă furată în care se afla un cerb mort. (D. S.) * De cîte ori se întîmplă vreo nenorocire pe undeva în lume, aud la televiziunile româneşti o replică de un înfiorător cinism provincial. Ni se spune cîte victime sînt şi, imediat, ca primă grijă: "potrivit surselor noastre, nu sînt români printre victime". Bombă în Bali, dar nu sînt români printre victime. Imediat după prima ştire, nu contează cine, de ce, ce se comentează, ce urmează, lumea poate să piară, important este dacă sînt români printre victime. Ca să ne putem întoarce la ale noastre, să fie la ei acolo... Bombe la Londra, reportaje lungi despre victima româncă, ăilalţi nu contau. Şi acum am auzit chestia următoare, ca promo la ştiri: mii de victime ale cutremurului din Asia, dar producerea sa scade şansele să urmeze un cutremur de proporţii în România. Uf, ce bine! (C. G.) * Pe un cîmp din Deltă un om aleargă după un pelican. Are un ciomag. Văzuse el mai devreme un alt pelican care stătea cu picioarele în sus, iar acum îl bănuia şi pe ăsta de boală. La un moment dat îl prinde şi, după cîteva lovituri măiestre, îl ţintuieşte la pămînt, cu bîta peste grumaz. Împreună cu "doctorul" (echipat cu un soi de şorţ de plastic, mănuşi şi mască la gură) leagă, într-o frenezie diabolică şi necontrolată, ciocul pelicanului (care, de fapt, îl trădase pentru că nu avea culoarea potrivită), labele şi aripile care încetaseră să se mişte. După ce îl înfăşoară pînă la absurd în bandă adezivă, îl înghesuie fără milă într-un sac. Pe care îl leagă la gură. Frica de pandemie naşte monştri. (S. G.) * În autobuzul 123, pe cheiul Dîmboviţei, aproape de Unirii, o fetiţă cu cîrlionţi blonzi a avut premoniţia prematură că dreptatea se cîştigă mai ales pe lumea ailaltă: "Buni, aici e Doamne-Doamne? - Nu, puiule, aici e Tribunalul!". (M. C.) * Parcarea aeroportului "Henri Coandă", fost Otopeni, a fost automatizată. Adică la intrare a fost instalat un aparat cu barieră care eliberează o cartelă. La ieşire însă, trebuie să prezinţi cartela unui om aflat într-o dugheană. El verifică timpul înregistrat pe ea, la un alt aparat, apoi îţi cere banii şi îţi dă cartela înapoi. Te întorci la maşină sub ochii nerăbdători ai celor care aşteaptă în spate, te apropii de automatul cu barieră, bagi cartela în aparat şi bariera se ridică, lăsîndu-te, în sfîrşit, să pleci. Autorii acestei proceduri sînt cei de la UTI Grup. O automatizare la UTU-I mă-sa. (A. M.) ÎNTRUCÎT EXERCIŢIILE FIZICE SE DERULEAZĂ PE UN TON DESTUL DE AFECTUOS, A CUI COADĂ AR TREBUI SĂ FIE REALMENTE SPIRITUALĂ? * Fostul ministru de Externe al Germaniei, Joschka Fischer, a declarat că el este ultimul rocker autentic al vieţii politice. "Acum în toate partidele s-a instalat generaţia play-back." Şi întrucît cariera sa politică a cunoscut numeroase răsuciri surprinzătoare, aşteptăm cu nerăbdare concertul formaţiei lui. Sperăm că-şi va găsi acompaniatori pe măsura exigenţelor sale. (M. B.) * Ultimele ştiri la care am reacţionat ca Buster Keaton, comicul impasibil care nu ştia să rîdă: 1) PRM cere ca demnitarii să fie supuşi anual unui control psihiatric; 2) specialiştii suedezi susţin că exerciţiile fizice scad riscul demenţei. (R. C.) * Integrarea europeană ne-a luat-o înainte în provincie: în faţa Primăriei Horezu, printre alte acte oficiale, tronează scrisoarea de mulţumire a Prinţului Charles către oraş. Respectiva misivă se derulează pe un ton destul de afectuos, doar că, la sfîrşit, este semnată James Kidner, şi nu Charles. Acesta, aflăm mai tîrziu, este secretarul particular al Alteţei Sale, singurul cu care primarul Niţă s-a putut întîlni, după multe intervenţii, în faţa mînăstirii unde vizitatorul regal se refugiase. (I. P.) * Exemplu de traducere făcută pe colţul mesei: "Go get laid!" - o expresie pe care, din motive de Ralu Filip şi CNA, nu o pot traduce cu exactitate - ar însemna, cu indulgenţă, "Du-te naibii/dracului!". Traducătorul filmului de unde am extras-o a dat un echivalent de genul "Hai, du-te la coadă!". A cui coadă? A calului sau a şoricelului? (Dedic acest "3,14" colegului meu Leo, care va fi cu siguranţă de acord cu mine! Ia mai daţi-ne o frînă cu traducerile voastre, că sînteţi cabbage!) (R. P.) * Martore-mi sînt aceste pagini, nu sînt un altruist, un pan-umanist sau un bun samaritean, ci un materialist cras, impenitent şi mizantrop... Dar să fiu totuşi singurul care consideră că "legitima apărare" în cazul hoţului intrat în locuinţa unor bogătaşi şi care şi-a lăsat creierul pe asfalt pentru un pumn de bijuterii este (ar trebui să fie!) un scandal judiciar şi uman?!... Nu, nu mi se pare "normal" şi nici "civilizat", ci de-a dreptul o barbarie. Ca şi pedeapsa cu moartea. Ceea ce şi este - în registru privat. (a. l. ş.) * Am văzut, pe TVE, trei călugăriţe barceloneze care conduceau maşina, navigau pe Internet şi lăsau telecomanda doar ca să meargă la cursuri, la Facultatea de Jurnalism sau la slujba de seară. Inteligente, sprinţare şi realmente spirituale , nu păreau deloc cazuri izolate sau vreo ramură heterodoxă şi experimentală a Bisericii-mamă. (S. S.) UN OARECARE (DEPARTE) SPUNE O VORBĂ CU O PIATRĂ * De cîteva săptămîni, pe la posturi de radio şi televiziune se tot vorbeşte despre un oarecare restaurant "Golden Blitz", care cică ar fi preferatul preşedintelui Traian Băsescu. Pe de altă parte, la radio şi TV unii realizatori şi prezentatori se feresc ca de dracu' (scuzaţi) să rostească nume de ziare şi reviste, căci aşa au înţeles ei o "directivă" a CNA care zicea că nu trebe spuse denumirile, ca să nu fie reclamă mascată. Dragă CNA şi stimate domnule preşedinte Ralu Filip, mă puteţi lămuri? Dacă cineva citează la televizor un nume de ziar, e reclamă mascată? Şi dacă plimbă dus-întors un nume de restaurant, nu e? Căci dacă-i pe-aşa, mă duc şi eu să citesc Dilema veche la "Golden Blitz", poate ne dă şi pe noi la televizor, "mascaţi", şi ne facem reclamă. Nu?... (M. V.) * Poate l-aţi văzut, zilele astea, pe la ştirile TV. Îl cheamă Hitler Rousseau Chaverra şi e ministrul columbian al Tineretului. Cu un aplomb aproape aiuritor, omul spunea cît de bine se simte purtînd numele odios-faimosului dictator şi că, departe de a-i dăuna în vreun fel, acesta i-a adus chiar unele foloase. Şi cam atît, altceva nu mai spunea. Să te numeşti Rousseau o fi ceva banal... (D. S.) * Întrebarea cu care senatorul Frunda György l-a făcut K.O. pe Andrei Gheorghe: "Ştiţi ce-i spune, dimineaţa, o unguroaică tînără şi frumoasă bărbatului de lîngă ea, matur şi încărunţit?". A.G.: "Nu". F.G.: "Eu ştiu". Am numărat cîteva lungi secunde pînă cînd lui Gheorghe i-a căzut fisa şi, înţelegînd, s-a declarat imediat învins şi încîntat. (R. C.) * O vorbă a mereu-savurosului Peter Imre, în rubrica sa "La restaurant" din suplimentul "După afaceri" al Ziarului financiar: "Apropo de schizofrenie, aţi auzit că la Spitalul 9 sînt mai mulţi pacienţi bărbaţi decît femei? Ceea ce arată foarte clar cine pe cine scoate din minţi". (a. l. ş.) * Ştiţi cum se spune politically correct unui copil ce ţine o piatră în mînă? Ei bine, iată: o persoană pre-matură care îl poartă cu sine pe prietenul ei mineral. (M. C.)
