Cu ochii-n 3,14
FIE CE-O FI, NIMENI NU VA ADUCE LA SUPRAFAŢĂ ÎNCEPUTUL VIU COLORAT, CONTINUAREA LIMPEDE ŞI SFÎRŞITUL DE VEŞNICĂ PERSPECTIVĂ * Fie ce-o fi, îmi asum riscul ca vreun cititor grăbit să-şi închipuie că suplimentul TV al ziarului Libertatea e lectura mea de căpătîi. Fiindcă şi azi, ca şi săptămîna trecută, de acolo îmi extrag substanţa acestei note. Iată, aşadar, ce spune (în suplimentul TV al ziarului Libertatea de vineri, 5 august 2005) Laura Cosoi, cunoscută publicului telespectator din serialele La bloc şi Fete cu lipici: "Am o relaţie plină de pasiune, de chimie, de încredere". Te cam cuprinde reveria citind aşa ceva şi imediat îţi zboară gîndul la o relaţie plină de pasiune, de limba română, de geografie, de algebră, de botanică, de religie... (D. S.) * Săptămîna trecută întrebam în dreapta şi-n stînga de Troy von Balthazar (vezi "D.v. vă recomandă"), nimeni nu ştia nimic... (Şi nu, nu auzisem de Google, ha, ha.) Pînă cînd, excedat, i-am trimis un SMS lui Mihai Chirilov, red.-şef Re: Publik, aflat la festivalul de muzică de la Benicassim, Spania, întrebîndu-l dacă numele îi "ring a bell"; şi iată ce mi-a răspuns dînsul: "Ring mai multe belluri, biliv it or not, sînt kiar la concert cu alde troy. Tare coincidenţa!". (a. l. ş.) * 6 august 2005, la 60 de ani de la Hiroshima, tele-haiku-ul zilei: Robotul englez va aduce la suprafaţă, din adîncul oceanului, submarinul rusesc? Se va întoarce pe Terra, din cosmos, vie şi nevătămată, naveta americană Discovery? (R. C.) * Afară ploua, măseaua durea şi autobuzul nu mai ajungea. La un moment dat, am văzut plăcuţa pe care scria numele unei străzi: Ennis Road. Numai că golanii (sau, mai bine zis, huliganii) au adăugat, cu vopsea, litera care li s-a părut că lipsea la începutul numelui şi care m-a făcut deodată şi pe mine aşa de fericit, de parcă aş fi scris-o chiar eu. M-am simţit acasă. (A. M.) * Vineri, 5 august, Piaţa Victoriei. De la distanţă, îmi sar în ochi două doamne care dădeau de zor tîrcoale unei vaci viu colorate. Mă apropii uimită şi constat că doamnele în cauză ştergeau serioase cu şerveţele biata văcuţă care, de la atîta praf (nu zloată, ci praf!), se cam murdărise! Bine că mai există unii care să păstreze curăţenia în grajdul bucureştean... (R. P.) * La o terasă în Regie, o domnişoară chelneriţă toarnă bere în paharul unui client. Toarnă, toarnă, continuă să toarne, după care toarnă în continuare, în ciuda privirilor din ce în ce mai mărite ale clientului. Cum momentul critic se apropia, iar revărsarea părea iminentă, domnişoara susură, feminin, dar ferm: "Sorbiţi, vă rog!". Neputîndu-i rezista, clientul se apleacă docil, soarbe din spumă, înlesnind astfel chelneriţei continuarea deversării întregii sticle. (S. G.) * N-am mai văzut de mult o lecţie de dirigenţie într-o revistă culturală. Cineva care nu semnează, dar care observă "tardiv" Observatorul cultural, îl trage de urechi pe Alexandru Matei pentru pierderea unui "s" pe drum, pentru o biată, eternă tautologie (întreaga noastră presă e tautologică...) şi pentru comiterea unui anacronism la limită. N-ar fi mai utilă angajarea unui "cap limpede" sau o simplă şi usturătoare amendă internă? Noi aşa am face... Iar dacă ne-am pune (tardiv) cenuşă în cap, am fi sau mai dilematici, sau mai clari. (S. S.) * Încet-încet, Buena Vista Social Club se va reuni în ceruri. După Compay Segundo, Ibrahim Ferrer a plecat dintre noi la sfîrşitul săptămînii trecute, nu înainte însă de a-şi fi încheiat turneul european de doi ani. Concertul de la Sala Palatului din primăvara anului trecut chiar a fost ultimul pentru români. (M. C.) * O etichetă cu "sfaturi de întreţinere" a unei perechi de pantofi (cumpărată de la magazinele de 100-200 de mii): 1. Please often polish the shoes to keep them soft and bright. 2. Do not wear them and deform them. ("1. Lustruiţi pantofii pentru a-i păstra moi şi strălucitori. 2. Nu îi purtaţi şi nu îi deformaţi."). Fără a vrea să fiu morbidă, să fie oare sandalele roz, cu toc enorm, pantofi de veşnică purtare? (S. G.) * Eu mă autodepăşesc, tu te autodepăşeşti, el (ea) se... De o viaţă, verbul acesta inestetic mă fascinează etic. De luni, mulţumită crizei paşapoartelor, el s-a mai îmbogăţit cu un sens: "Un Ťdepăşit», ştiind că ajuns în România i se taie macaroana pe cinci ani, poate Ťsă se autodepăşească», adică s-o lungească prin Vest pînă-l prinde" (Ziua din 8 august, într-o pagină substanţială, semnată de Bogdan Gîlcă). A te autodepăşi prin Vest - ce perspectivă criptică şi zbanghie, la fel de intraductibilă precum dorul! (R. C.) NU VI SE PARE CĂ TREI SUTE DE ACEFALI ŞI-AU UNIT SINGURĂTĂŢILE CU ODRASLELE MUNCII? * După zilele cu ploi abundente, prezentatorii/toarele meteo de la televiziuni au anunţat, cu zîmbetul aferent şi bucurie în glas: "veşti bune - iese soarele". După zilele de caniculă, cu acelaşi zîmbet şi aceeaşi bucurie: "veşti bune - de mîine plouă". Nu vi se pare că maniheismul a pătruns cam prea adînc (pînă şi) în buletinul meteo? (M. V.) * Stăteam liniştit în Vamă, cu burta la soare. Undeva, în stînga mea, nişte sîni superbi citeau România literară. Undeva, mai în spate, un tip citea Dilema veche şi zîmbea. Eu nu o mai găsisem. De la Stuf venea o muzică faină şi viaţa era mişto. Deodată, un bum-bum infernal de tare ne strică viaţa asta. Mă gîndesc să îl ignor, poate dobitocul cu ideea se va plictisi repede. Nici gînd, persistă. Şi începe să vorbească: "Salut, Vama Veche. Kiss FM şi Free Dome Festival te salută!". Hai sictir, mă gîndesc. Dar dobitocul o ţine una şi bună că trebuie să ne distrăm. Şi începe iar: bum-bum. Nu ai unde să scapi, e infernal de tare şi acelaşi ritm tembel care nu se schimbă: bum-bum-bum-bum. Şi ţine aşa vreo 20 de ore, pînă spre dimineaţă, cu nişte artificii de doi lei la final. Încă mai mai întreb: cît de idiot trebuie să fii să faci un festival techno-house-bum-bum-bum în Vama Veche? Dacă vi se pare că sînt prea vehement, încercaţi să ascultaţi lălăiala aia bum-bum timp de 20 de ore. Şi la un nivel la care îţi închizi geamul terpoman, îţi bagi capul sub pernă şi tot îţi tresaltă rinichii. Dobitocul-şef zicea din cînd în cînd: "Vama Veche, te distrezi?". În timpul ăsta, vamaioţii căutau să scape cumva sau puneau la cale sabotaje: să aruncăm cu sticle, să le tăiem cablurile, să-i blestemăm. Vreo trei sute de acefali se bîţîiau lîngă o scenă, făcîndu-mă să mă întreb dacă Vama mai merită salvată sau trebuie să găsim altceva. Pînă mai ieri, acest Radio Kiss FM îmi era indiferent. Acum sînt convins că este radioul imbecililor. (C. G.) *Ion Iliescu şi Petre Roman şi-au unit singurătăţile într-un "pol". Vă rog să nu vă lăsaţi pradă ironiilor şi să priviţi lucrurile "în context": Miron Cozma vrea să-şi facă şi el partid. Cum ar fi să-i vedem colegi de Parlament după alegerile viitoare, combătînd "prostănacii" şi "aroganţii" şi apărînd interesele defavorizaţilor? V-aţi pus problema? (M. V.) * Aparatul foto digital şi camera de luat vederi asemenea au devenit posesiuni fireşti ale românului mediu: la parcurile de distracţii de la mare, indiferent cît de derizorii, puţinii turişti de iulie îşi filmau odraslele în carusele; în paralel, unii dintre sinistraţi filmau, din pod, puhoaiele. (I. P.) * La Tübingen, în Germania, s-a desfăşurat cea de-a cincea Şcoală de Vară Internaţională dedicată umorului şi rîsului. Au venit savanţi din toată lumea şi au prezentat studii comparative de bancuri şi de situaţii comice, încercînd să răspundă la cîteva întrebări fundamentale ("De ce rîd oamenii?" "Cînd rîd oamenii?"), analizînd relaţiile dintre umor şi religie, dintre umor şi productivitatea muncii: s-a demonstrat ştiinţific că mulţi şefi sînt nemulţumiţi cînd îi văd pe subalternii lor rîzînd, în alte ocazii decît cele în care ei înşişi spun anecdote. Din 1.000 de nemţi, 10% detestă rîsul din cauza unei frici patologice: ceilalţi nu fac decît să rîdă de ei. Reiese din articolul inclus la rubrica "Ştiinţă şi tehnologie" a revistei The Economist că studiul rîsului nu e doar o îndeletnicire tristă, ea poate deveni şi extrem de plicticoasă. (M. B.) FIE CONTINUITATEA ARE TULBURĂRI, FIE M-AM TREZIT PUŢIN INDECIS * După Supercupa României cîştigată de Dinamo în faţa Stelei cu 3-2, Ţiţi Dumitriu a dat o declaraţie. Iat-o, preluată de Gazeta Sporturilor în ediţia de luni, 1 august, în pagina 2: "Protasov a greşit! A făcut prea repede schimbările şi proasta sa inspiraţie a decis meciul". Şi iat-o şi în ProSport, în ediţia din aceeaşi zi, tot în pagina 2: "Nu îl putem condamna pe antrenor pentru rezultat. Meciul nu s-a pierdut din cauză că schimbările au fost făcute prea repede...". Fie Dumitriu are tulburări de personalitate, fie presa noastră sportivă e "sublimă". (M. C.) * "Cînd a intrat apa în casă, tata se uita la televizor la inundaţii", povestea un puşti la ştiri, ca în "Continuitatea parcurilor", schiţa lui Cortázar. (M. C.) * Săptămîna trecută, în centrul ştefanmăreţului oraş Vaslui, cu ocazia debutului în divizia A de fotbal al echipei locale, a avut loc "o bătaie ca-n filme" (ProSport) între galeria băştinaşilor şi aceea a Rapiduleţului. "M-am trezit din senin cu o halbă de bere în cap, îmi curgea sînge ca la chiuvetă..." - a declarat un fan din Brigada Supremă a localnicilor. Cinefil înrăit cum sînt, mă întreb în ce film am văzut ca, într-o bătaie cumplită, un om să fie pocnit sălbatic şi din senin cu o halbă de bere, iar o chiuvetă să verse sînge. Nasc şi la Moldova expresionişti. (R. C.) * Dragoş Vasile în Apropo TV: "Cum bine observa doamna Muscă, Tăriceanu este Ťşovăielnic» atunci cînd îşi dă demisia, apoi şi-o ia înapoi. Pe cînd Stolojan este puţin Ťindecis» cînd se retrage din viaţa politică şi-l face să plîngă pe Băsescu la televizor, apoi se răzgîndeşte, îşi pune costum şi - Ťhă, hă, hă», cum ar observa preşedintele - se-ntoarce la viaţă, precum Bobby Ewing din Dallas". Ceva obiecţii? Se răzgîndeşte cineva? Adjudecat! (a. l. ş.)
