Cu ochii-n 3,14

AVEŢI CUMVA HAINE DE BLANĂ SAU DE TELEMEA PENTRU A ILUSTRA SCRIEREA UNUI TEXT SIMPLU, CARE SĂ REZUME ÎN MOD BRUTAL INEFABILUL?

● Auzită în librărie: „Aveţi cumva

de Lev Tolstoi?“. (M. C.)

● De 1 martie, printre tarabele cu mărţişoare de pe Kiseleff, se iţea, cam stingheră, o tarabă cu haine de blană. Ăsta e curat simbol. Dacă nu de primăvară, de amor, cu siguranţă. (S. G.)

● De 1 martie, în piaţă: „Ghiocei de Babadag avem!“. Am auzit pînă acum de mere de Voineşti, de cartofi de Suceava, de ţuică de Văleni sau de telemea de Sibiu. Oare care or fi calităţile ghioceilor de Babagad? Nu se usucă? (A. P.)

● Poşta Regală Britanică a ales zece coperte clasice de albume pop-rock (Pink Floyd, Blur, Led Zeppelin, Mike Oldfield, The Clash, Rolling Stones, David Bowie, Coldplay, Primal Scream şi New Order) pentru a ilustra, în semn de recunoaştere a „importanţei lor culturale“, o serie nouă de timbre poştale. Poşta Română tot la ulcioare de ceramică a rămas. (M. C.)

● Cu ocazia zilei de 1 martie, am vrut să trimit cîteva tradiţionale felicitări însoţite de mărţişoare. Am constatat că, din cauza folosirii continue a calculatorului, încep să am dificultăţi tot mai mari în scrierea unui text simplu, de mînă. Nu ştiu care ar fi soluţia. Poate un avertisment care să însoţească documentele Word, încă de la deschidere: „Atenţie! Folosirea acestui program nu înlocuieşte caligrafia!“. (M. Ş.)

● „Doar jumătate dintre români se spală pe mîini după ce folosesc toaleta.“ Vi se pare că aţi mai întîlnit, în tranziţie – sub orice „regim“: Iliescu, Constantinescu sau Băsescu –, o ştire de aşa mare interes public şi care să rezume atît de clar starea naţiunii? (M. V.)

● Mare meci mare de hochei la TVR: Canada-Statele Unite, finala olimpică. În ciuda unor stridenţe, comentatorul părea destul de profesionist şi imparţial. În ultimul moment însă, atunci cînd Canada a înscris în prelungiri golul victoriei, telespectatorii imparţiali şi plătitori de taxe au avut ocazia să afle în mod brutal preferinţele comentatorului TVR (Emil Hossu-Login). Omul a făcut literalmente explozie, strigînd cît îl ţineau bojocii: „Gol Canada, gol Canada, gol Canada, gol Canada! S-a făcut dreptate în sportul acesta, s-a făcut dreptate!“. În „sportul acesta“, Canada este cea mai mare putere, are 14 medalii de aur olimpice, iar Statele Unite s-au prezentat doar cu o echipă tînără şi ambiţioasă, care a reuşit, în mod surprinzător, să ţină în şah, pînă în ultimul moment, colecţia de vedete canadiene. Un context în care cuvîntul „dreptate“ pare uşor straniu. Să fi fost vorba de dreptatea unui Goliat care, de astă dată, l-a învins pe David? Sau de vreo dreptate istorică legată de pieile roşii? (A. M.)

● Surprinzător de rafinat acest obscur demisionar din PSD, care invocă inefabilul argument că „nu se mai regăseşte în partidul său“. Prea mult Proust dă nu o dată asemenea efecte perverse. (R. C.)

DE UNDE UN PUBLIC PROASPĂT PENTRU FORMULE DE CĂUTARE CARE IGNORĂ NU MAI ŞTIU CE?

● De unde atîta euforie în reclama medicamentoasă „(Cu) Prostamol e simplu să fii bărbat!“? Zău? Adevărul sănătos este că niciodată nu-i simplu să fii bărbat, dar nici femeie. (R. C.)

● Pe site-ul Voxpublica, Vasile Ernu face o socio-analiză a stării culturale a ţării şi, la un moment dat, vorbeşte şi despre reviste: „

, poate cel mai citit săptămînal cultural, ziarul cultural al clasei de mijloc româneşti, acordă mult prea puţin spaţiu cronicii de carte şi articolele sînt prea «pe linie» pentru a provoca. Este o revistă conservatoare pentru un public conservator, sau mai degrabă confortabil. Are însă un public foarte stabil“. Din fericire, publicul nostru nu e doar stabil, dar şi mai inteligent şi ştie că

nu poate fi, cu doar 2 pagini de cultură dintr-un total de 24, „săptămînal cultural“, motiv pentru care cele două cronici de carte sînt arhisuficiente. Altminteri, felul cum a reuşit Ernu să combine în aceeaşi frază publicul conservator cu cel dilematic şi din clasa de mijloc rămîne o performanţă amuzantă. (M. C.)

● Tipic românesc: chiar în mijlocul Halei Obor, care mai are puţin şi se dărîmă (cel puţin aşa pare din interior), în mirosul de peşte nu tocmai proaspăt amestecat cu cel de brînză şi de zoaie, este o plăcuţă care îţi indică un cabinet de avocatură, „cu acte în regulă“, căci scrie că e vorba de baroul din Bucureşti. Aşadar, dacă eşti comerciant şi ai probleme cu împărţitul tarabei, cu concurenţa neloială la crapul de Dunăre sau dacă îţi aminteşti de „problema“ cu păşunea pe care ţi-a suflat-o cumnatul care acum se dă mare cu telemeaua sa veche de oaie, ai oricînd un avocat la îndemînă. Sîntem încă în tranziţie, fraţilor! (A. P.)

● Un anunţ ne invită „în Clubul el Dictador, situat pe strada Sfîntul Dumitru, pentru o seară new wave cu DJ Rabinu – cocktail-uri Kamikaze pe gratis“. Un party

! (M. C.)

● Am dat să caut pe Google ceva despre Herman van Rompuy şi, după primele litere, deja Google îmi sugera formule de căutare. Cele mai populare căutări se pare că au fost „Herman van Rompuy Bilderberg“; „Herman van Rompuy mason“; „Herman van Rompuy CV“ şi „Herman van Rompuy Antichrist“. Deci, din primele patru, jumătate prostii conspiraţioniste, una despre CV-ul său şi o alta din care bietul om iese Antichrist. Google zice că există 2200 de pagini care îl leagă de Antichrist. Aş fi vrut să fac o poantă inteligentă de final, dar nu-mi vine nici una. (C. G.)

● În atenţia persoanelor care suferă de un acut orb al găinilor şi, mai ales, a nesimţiţilor care ignoră semnele ce indică „loc de parcare pentru şoferii care însoţesc persoane cu dizabilităţi“ au fost afişate mesaje cu mult mai explicite. Adică, pe principiul „Care o mai parca aici, crăpa-i-ar capul caprei lui“, au apărut plăcuţe cu „Mi-ai luat locul, ia-mi şi handicapul“. (R. T.)

● La nu mai ştiu ce televiziune, despre cutremurul din Chile: „Pompierii au găsit cadavrul unei fete, dar fata era cît se poate de vie“. Chiar aşa (şi fără legătură cu seismele): cît de vie poate fi o fată? (M. V.)

MAI CĂ-ŢI VINE SĂ SPUI: NAŢIUNE, TE SURPRINDE UNUL DE TINICHEA?

● Vîrstă: 49; înălţime: 1,85 m; greutate: 85 kg; tensiune: 10/9; puls: 56 bpm; colesterol 209. Bref, pacientul Barack Obama e în super-formă. Mai că-ţi vine să spui că e sănătos tun. Dar dacă asociezi „tun“ cu SUA, devine angoasant. (M. M.)

● Preşedintele venezuelean Hugo Chávez, aflat în plin discurs către naţiune, a fost întrerupt de o pană de curent, fenomen tot mai frecvent în ţara pe care cu înţelepciune o conduce. Acum îmi dau seama în ce consta strategia Ceauşescu în electricitate: ca să nu păţeşti o asemenea ruşine, mai bine întrerupi curentul cu totul. (M. Ş.)

● Afli, din pagina de publicitate a unei reviste, un lucru care te surprinde: „Au fost necesari ani de cercetări pentru ca, cel mai mare specialist în seminţe de roşii din Europa, să pună la punct «roşia uriaşă cu gustul de altădat㻓 (amplasarea virgulelor aparţine textului original). Mai la vale, un „cupon de rezervare pentru seminţe de roşii gigant (limitat la 6 plicuri/familie“ te ajută să-ţi formulezi dorinţa: „Da, doresc să fac parte dintre privilegiaţii care vor primi seminţele de roşii uriaşe cu gust autentic“. De-aici, fandacsia-i gata. (D. S.)

● Am văzut cu ochii mei, la Meli Melo, unde de obicei sînt numai gagici care stau cu orele pentru a proba coliere şi cercei: de 1 martie, shop-ul era plin de bărbaţi! Mă uitam prin vitrină cum se apleacă stîngaci spre gablonţuri, cum ţin pe braţ coşuleţele ca nişte mătuşi care au ieşit să cumpere ouă, cum pun sfioşi întrebări vînzătoarelor care dau sfaturi de potrivire şi de nimereală. Asta înseamnă că n-a dispărut romantismul, chiar dacă e vorba doar despre unul de tinichea. (A. P.)