Cu ochii-n 3,14

POPULAŢIA ARE MAI MULTĂ ÎNCREDERE ÎN PAHARNICUL GUGUŞTIUC (PUS SĂ RECITE DESPRE RÎURILE DE CINSTE) DECÎT ÎN CEI CĂRORA LE PLACE SĂ DEA VEŞTI BUNE 

● Bătuciţi şi desensibilizaţi de atîtea sondaje, cred că nu s-a acordat atenţia cuvenită aceluia care, pentru prima oară, după ştiinţa mea, stabilea că populaţia are mai multă încredere în pompieri (locul 1) decît în Biserică şi în Armată, atotstătătoarele fruntaşe. Vi se pare un moft romånesc? (R. C.)

● Gigi Fedeleş e maestru de ceremonii la restaurantul „Cavalerul Medieval“ din Iaşi. Pe vremea lui Ştefan cel Mare, ce-ar fi fost? Paharnicul Gigi? Stolnicul Fedeleş? (L. V.)

● Din cauză de artificii, în noaptea de Revelion numai guguştiuc, maidanez sau alarmă de maşină să nu fii! (M. C.)

● Asta o fi publicitatea de criză? Cea în care preşedintele unei companii de asigurări e pus să recite cu intonaţie penibilă un text, în timp ce îmbracă o geacă de fîş şi coboară în stradă să audă direct de la oameni ce-şi doresc de la o poliţă de asigurare? Decît s-o ia pe la Ploieşti cu un spot din ăsta tîmpit, n-ar fi mai eficient să spună doar atît: „Veniţi la noi, că e ieftin?“. (A. M. S.)

● În 1978, Boney M devenea prima trupă vestică invitată, de însuşi Leonid Brejnev, să concerteze în Piaţa Roşie. Săptămîna trecută, Bobby Farrell, fondatorul trupei, a murit la St. Petersburg, în camera sa de hotel. Probabil acum deja deapănă amintiri cu Brejnev despre Ma Baker, îi povesteşte despre rîurile din Babylon sau despre vizitele la Bahama Mama. Iar Brejnev îi spune care-i adevărul cu Rasputin şi de ce nu le-a permis atunci să cînte melodia în concert. (M. C.)

● Transcriu din Gazeta lu’ Piedone (buletin informativ pentru cetăţenii sectorului 4, anul 3, nr. 16, decembrie 2010) două strofe din „Pluguşorul lui Piedone“, un amplu poem gospodăresc, demn să figureze la loc de cinste în orice antologie a liricii edilitare. Aşadar, prima strofă: „Aho, aho, vecini stimaţi / Ce-n Sectorul 4 staţi, / Îmi scot basca-n faţa voastră, / Să vă spun o romånească“. Şi ultima: „Cetăţenii mei, ca fraţi / Aşa vă simt de-apropiaţi, / Să fiţi sănătoşi, voinici, / Şi cei mari, dar şi cei mici, / Să sporească muncitorii, / Să trăiască seniorii, / Să aveţi bogăţii cu tone / Vă urează Piedone!“. (D. S.)

● La o anchetă recentă cu eterna întrebare adresată periodic celor care şi-au făcut o meserie din scris: „De ce scrieţi?“, Umberto Eco a răspuns cel mai scurt dintre toţi scriitorii invitaţi: „Pentru că-mi place“. Adevărul e că se vede că-i place, iar ce scrie UE le place şi multor altora. Dar ce ne facem cu cei cărora le place (foarte mult, enorm, total) să scrie, dar nu-i citeşte mai nimeni? (S. S.)

● Un purtător de cuvînt al guvernului fostei republici sovietice Kîrgîzstan a anunţat că autorităţile acestei ţări au decis să dea unui vîrf din munţii Tian Chan numele de Vladimir Putin. E o tradiţie. Unii îşi mai amintesc probabil că Braşovul s-a numit cîndva Oraşul Stalin sau că oraşul Ştei s-a numit şi Dr. Petru Groza. De mirare e că totuşi vîrful ales să poarte numele Putin are o altitudine de numai 4446 de metri. Nu e cam Puţin? (A. M.)

● „Veşti bune de la FMI: luăm banii şi încheiem un nou acord“ – titrează Evenimentul zilei. Nenică, ce mai veste bună… (M. M.)

CU GÎNDUL LA ANUL TRECUT, ANUL NOU SE UITĂ LA TINE CA LA UN FILM CONTAGIOS  DIN SERIA CU EVACUAREA

● Cu gîndul la mediatizarea accidentului lui Huidu: ce belea să fii vedetă şi să nu fii lăsat în pace nici măcar cînd eşti în comă în străinătate! (M. C.)

● Anul trecut, 80.000 de maşini au dispărut din Capitală. Probabil că au plecat în provincie. (L. V.)

● Emil Boc, de Anul Nou: „Le mulţumesc românilor pentru înţelepciunea şi răbdarea de care au dat dovadă în 2010“. N-aveţi pentru ce, domnu’ Boc… (M. V.)

● Am văzut pe Money.ro (http://www.money.ro/lista-clanurilor-din-universitatile-romanesti_814891.html) o listă a clanurilor universitare din România. Deloc completă, de altfel. Sînt acolo multe cupluri neveste-bărbaţi. Aici merge contraargumentul că oamenii s-au cunoscut în facultate şi au rămas să predea împreună. Noua lege a educaţiei le interzice să fie subordonaţi unul altuia, ceea ce ar putea să prindă bine la viaţa de cuplu. Mă rog, discuţia e complicată. Ce nu înţeleg în ruptul capului e puzderia de copii care lucrează acolo unde părintele este şef. Asta nu o pricep absolut deloc la nivel uman: de ce ai vrea să munceşti acolo unde este şef tac-tu? Nu îţi trece prin cap că toţi se uită la tine ca la un pilos? Poate că tu eşti chiar deştept, dar nimeni nu poate şti, pentru că te-a băgat părintele acolo. De ce nu te duci la altă facultate, în alt oraş? De ce nu faci altceva în viaţă? Chiar vrei să stai aşa, să nu ştii cît de bun eşti pe cont propriu? Pe de altă parte, nu pot să pricep de ce ţi-ai lua fiul ca asistent la facultate. Nu ştii că toţi se vor uita la tine ca la un maniac, şi la el ca la un ratat? E mai bine cu leafă bună şi castrat decît să fie o personalitate în sine?  (C. G.)

● De săptămîni, luni, (poate chiar) ani mă urmăreşte o reclamă care se difuzează înaintea fiecărui film de la Movieplex. „Sînt Elena şi sînt o shopaholică în fază cronică“ – zice domniţa. În fapt, e o pisi cu o voce extrem de enervantă (genul „unghii scrijelind tabla“). Rog a se schimba în 2011. (P. M.)

● Dacă te cheamă Tibi Scobiola (scolioză + scabie = scobiola), eşti contagios sau nu? (L. V.) 

● Din seria diminutivizării României: facturică (la Poştă) şi jambonel (la Angst). (M. C.)

● După cîinele Bosquito, transformat în vedetă după ce a provocat moartea unui cetăţean japonez, îl avem pe cîinele Rostogol, cel luat la subraţ de Vadim Tudor la încheierea scandalului cu evacuarea. Se pare că, din scandalurile la nivel înalt, tot maidanezii au de cîştigat. (S. G.) 

NU MAI E MULT PÎNĂ CÎND VOM GĂSI INFORMAŢIILE ÎNCEPUTULUI  PE CARE TE POŢI BAZA

● Ce văd, a doua zi după Bobotează, într-un coş de gunoi din Piaţa Crîngaşi? Un pet gol, fără etichetă, pe care scria cu marker-ul „AGHEASMĂ 2010“ (vezi foto). Nu mai e mult pînă cînd vom găsi la supermarket agheasmă la ofertă. (M. C.)

● La ştirile de pe Realitatea TV, opinia unui criminalist despre o „descoperire macabră“: „Din păcate, informaţiile au apărut doar în media şi insuficient de suculente pentru a se putea trage o concluzie“. (D. S.)

● Subiectul uneia dintre ştirile începutului de an: în timp ce românii obişnuiţi stăteau la cozi nesfîrşite pe DN1 pentru a se întoarce acasă din vacanţă (Care cozi? Pe 2 ianuarie, un reporter transmitea în direct din mijlocul unei şosele goale, pîndind eventualele maşini), unul dintre cetăţenii acestei ţări şi-a permis să-i sfideze pe ceilalţi şi să ia elicopterul. Totuşi, era vorba despre preşedintele ţării… cu ce era să vină, cu bicicleta? (A. P.)

● La aşa-zisa cumpănă dintre ani, surîsul meu cel mai rezistent a fost trezit de preşedintele Rusiei, Dimitri Medvedev, atunci cînd l-a numit pe Barack Obama „colegul meu, un om pe care te poţi baza“. (R. C.)

Foto: M. CHIVU