Cu ochii-n 3,14

CICĂ VARIANTA ROMÂNEASCĂ
A EVAZIUNII FISCALE
POATE INFLUENŢA MODUL
ÎN CARE E ALCĂTUITĂ CHITANŢA

● Cică efectul placebo funcţionează mai greu la oamenii răi. (M. C.)

● Un nene zice în telefon: „Mă băiatule, io pot s-aprob formal şi fac ca mine“. Extrapolînd (dar nu prea mult), potsaprobformal ar fi varianta romånească a unui gentlemen’s agreement. (D. S.)

● Jérôme Cahuzac a recunoscut că are un cont secret într-o bancă elveţiană. Fostul ministru francez al Bugetului era, printre altele, responsabil cu lupta împotriva evaziunii fiscale. Preşedintele Hollande a declarat că e „şocat“ să afle că tocmai cel care trebuia să verifice evaziunea era, de fapt, evazionist. Singurii care n-au fost deloc surprinşi sînt francezii înstăriţi – cei care nu votează cu socialiştii şi care, oricum, reuşesc să evite nemilosul sistem fiscal francez, exportînd mare parte a veniturilor în ţări mai prietenoase cu banii lor. Pentru stînga, Cahuzac e decredibilizat. Nu e exclus să-l vedem, în curînd, înrolat în UMP. (M. M.)

● La Ateneu va avea loc luna aceasta un eveniment special, menit să arate că muzica lui Bach, Mozart, Brahms sau Charlie Parker poate influenţa modul în care sînt conduse companiile. Probabil că o firmă se conduce mai bine în armonie şi desigur e ceva interesant în toată această chestiune. E de imaginat că, pe muzică, producţia creşte şi toată lumea e mulţumită, la fel ca în cazul vacilor despre care s-a constatat că dau mai mult lapte dacă li se pune muzică simfonică în grajd. Dar cum ar fi, de pildă, ca la şedinţe, directorul, în loc de obişnuitele discursuri mobilizatoare ţinute angajaţilor, să cînte arii din opere? Iar şefii de departamente să-i ţină isonul, în canon? Secretara ar prezenta de fiecare dată un număr de balet, iar femeile de serviciu ar putea dansa cu măturile. (A. M.)

● Victor Piţurcă a spus despre Mitică Dragomir că e îmbrăcat „cu un costum de la o mie nouă sute şapte sute“. E evident că selecţionerul nu prea le are cu numerele, aşa că ar fi bine să-l înveţe cineva ce nu ştie. S-o luăm cu începutul: o echipă de fotbal e alcătuită din 11 jucători. (A. P.)

● Cred că e cel mai comic-tembel mesaj justiţiar pe care l-am citit vreodată. L-am găsit pe un site de anunţuri. De la nume am păstrat doar iniţialele, dar şi aşa e suficient. „AVETI grija la prapadita de G. O. sat Badesti com Pietrosani jud Arges, e o HOATA jegoasa, va da chitanta cum ca v-a trimis coletul si a doua zi se duce si il intoarce astfel ea va fura voua hainele pe care le trimiteti si voi primit experienta in haine pierdute, nu va lasati inselati de toate lepadaturile ca aceasta persoana. Alta hoata ratata: S. M. Jud Bacau.“ V-aţi gîndit vreodată că o rochie ar putea stîrni atîta patimă? Sau să fie pasiune? (A. M. S.)

CINE CREDE CĂ
O NUANŢĂ TRICOLORĂ AR PUTEA
TRĂI ÎNTR-UN AMOR DIN COLENTINA
E SĂNĂTOS

● Crin Antonescu: „Cine crede că scopul ultim al lui Antonescu sau PNL este să devin eu preşedintele ţării cu orice preţ, se înşeală amarnic şi plăteşte pe loc.“ Eu cred că aşa e: scopul ultim al lui Antonescu e să devină preşedintele ţării. Bine, mă înşel amarnic şi plătesc pe loc (cît, unde?…). Cei care „nu se înşeală amarnic“ vor plăti în rate. (M. V.)

● Nu doar albastrul de Voroneţ e unic în lume, dar şi albastrul mayaş, de o nuanţă foarte intensă, al cărui secret este căutat de ceva vreme. Recent, un cercetător spaniol a venit cu o nouă explicaţie: pentru albastrul mayaş s-a folosit albastrul indigo extras dintr-o plantă şi galbenul dehidroindigo obţinut din aceeaşi plantă, tratată însă la o altă temperatură. Pentru cei care vor să se apuce de pictură. (M. C.)

● „Uite ce-ţi propun, dragă vecine secui: eu îţi dau autonomie, nu doar culturală sau teritorială în cadrul Statului român, ci totală, fă-ţi ţara ta, îţi dau eu din pămîntul meu şi fă-ţi tu ţara ta în mijlocul României. Steag ai deja, îţi mai trebuie ţara, se pare că-n ţara mea nu-ţi place. Şi pentru că-s generos şi nu-mi place să te văd cum te zbaţi în chinurile unor frustrări dureroase, sînt dispus să fac ce-am zis mai sus.“ E începutul unui text ironic, răutăcios, vag ameninţător, care circulă zilele astea pe e-mail, post „bentiţa tricoloră“. Mie mi l-a trimis vărul meu de la Cluj. Cel mai bun prieten al lui este ungur, dar el nu se pune. (A. P.)

● Conservatorul Iain Duncan Smith, ministrul britanic al Muncii, a făcut de curînd la BBC o declaraţie riscantă, cînd a fost întrebat despre reforma sistemului de ajutoare sociale: aceea cum că el ar putea trăi cu 53 de lire (ceea ce înseamnă în jur de 62 de euro) pe săptămînă. Compatrioţii săi s-au mobilizat şi au semnat o petiţie (în număr de 380.000), prin care îi cer ministrului să pună în aplicare acest scenariu şi să renunţe la veniturile sale pentru cel puţin un an. Mi se pare un principiu sănătos: ai scos porumbelul din gură, plăteşti. (A. M. S.)

● Doamnelor şi domnilor, poetul Marius Tucă: „Mă tem că je t’aime / Pînă la nervură, pînă la arsură, / Atom cu atom, celulă cu celulă / Mă tem că te temi“, „Am să ascult Phoenix pînă la sfîrşitul lumii, / În braţele ei, nedespărţit de ea, fată verde cu părul pădure, / Într-un amor care nu poate fi oprit nici măcar de el însuşi“, „Click aici, dobitocilor, / Nu mai căscaţi, nu mai ezitaţi, / Folosiţi mouse-ul şi intraţi fără teamă, / Vă cheamă maţele puturoase ale Internetului“ etc. Restul, pe jurnalul.ro (L. V.)

● Un graffiti, pe un zid de bloc: „Iisus din Colentina“. Oare o fi vreun Iisus şi la mine, pe Calea Moşilor? Şi vreo trei sfinţi în Piaţa Obor? (A. P.)

● McDonald’s-urile neaoşe au adoptat tradiţia ortodoxă: poţi mînca acolo produse de post, printre care… Morcobeţe. În traducere – morcovi tăiaţi la pungă, din cei care se dau gratis, pentru început, la unele restaurante italieneşti. Oricum, e sănătos. (I. P.)

TREI SACI DE PLASTIC
ŞTIU PREA BINE CÎT DE GREU E
SĂ GĂSEŞTI SURLE ŞI TRÎMBIŢE,
ÎNSĂ CU TOŢII COLPORTEAZĂ
O ŞTIRE MAI VECHE

● Din ciclul „Încercaţi asta acasă“, unul dintre cele mai simpatice articole din ultima vreme l-am citit în Scientific American, învăţînd cum se clonează o varză. E nevoie de o varză, trei prosoape de hîrtie, trei saci de plastic, apă, cuţit şi un marker. Găsiţi procedura pe Internet. (M. C.)

● Şoferii de pe drumurile patriei ştiu prea bine cît de greu e să găseşti locuri de parcare. Chiar şi norocoşii care au reuşit să închirieze cîte un astfel de loc în apropierea blocului lor o păţesc adesea, găsindu-şi locurile ocupate. Un clujean pare că a găsit soluţia la această problemă, punînd un afiş „ameninţător“, cu textul: „Nu parca aici (6 metri)!!! Dau amendă 24/24! Dezumflu roţi! Vopsesc parbrize! Zgîrii tot!“. (P. M.)

● Zilele trecute a fost lansat, cu surle şi trîmbiţe, imnul staţiunii Mamaia. Am reţinut cîte ceva din refrenul cîntat de Loredana Groza pe scena Casei de Cultură din Constanţa: „Uite luna, uite valu’, / Uite vine salvamaru’“. Oare versurile îi aparţin primarului Mazăre? (S. G.)

● Luis Goytisolo – care tocmai a luat Premiul de Eseu Anagrama pe 2013 (pentru un eseu despre „natura romanului“, ca să vedeţi ce mai prinde în peninsulă) – e şi el nemulţumit de critică: întrebat de un internaut, pe site-ul elpais.es, dacă are vreo şansă la Premiul Nobel, Goytisolo a răspuns că, din cîte ştie, nici un critic nu l-a propus pentru acest premiu, însă cu toţii colportează, an de an, zvonuri venite dinspre Academia Suedeză. Rumorile se referă însă, an de an, mai degrabă la şansele lui Vila-Matas de a lua celebrul premiu. (S. S.)

● O ştire mai veche, dar atît de actuală: „Un crevete psihopat din Marea Neagră sperie biologii britanici.“ (L. V.)

Foto: E. Farkas