Cu ochii-n 3,14
OARE BACŞIŞUL „ÎNTRU HRISTOS“
ESTE AJUSTABIL
ŞI SE ÎNVAŢĂ ALĂPTÎND?
● Un anunţ dintr-o biserică a tot circulat pe net: „Atenţie! Dacă avem ruj pe buze nu sărutăm icoanele, crucea şi alte obiecte de cult!!! Le atingem evlavios cu fruntea!“. Dincolo de partea amuzantă, mă intrigă folosirea persoanei I, plural. Oare preotul e femeie şi se machiază? (
)
● Carevasăzică, bacşişul se pune pe bon fiscal separat şi se impozitează cu 16%. Asta cu pusu’ pe bon nu-i o noutate, am observat, de exemplu, că aşa e şi în Cehia sau Ungaria. Ceea ce n-am înţeles exact este dacă bacşişurile vor mai ajunge la chelneri, frizeri şi alţi prestatori de servicii. Se vor face tabele de plată şi se va semna de primire? Sau „rămîne cum am stabilit“ şi ne-om descurca noi? Oricum, îmi amintesc că ultima dată cînd am mai asistat la o încercare de reglementare a bacşişului a fost în copilăria mea, pe vremea comunismului, dar atunci se proceda nu pe baze fiscale, ci moral-propagandistice, cu lozinci puse prin restaurante şi frizerii: „Nu primim bacşiş. Bacşişul ne dezonorează“. (
)
● Acuzat fiind într-un dosar de corupţie că ar fi luat o mită de o jumătate de milion de euro, fostul ministru de Interne, Cristian David, s-a botezat la Biserica Internaţională „Harul“ din Bucureşti, la scurt timp după ce a ieşit din arestul preventiv. Acum cîteva săptămîni, pentru a nu li se ridica imunitatea, Vosganian a zis că jură şi pe Biblie că n-a furat, iar Şova a fost miruit de către o colegă. Becali, de cum a ieşit din închisoare, a declarat că-şi dedică viaţa şi mai „întru Hristos“ decît pînă atunci. Pînă să intre în funcţiune Catedrala Mîntuirii Neamului, Parlamentul este locul mîntuirii noastre, locul unde ne recîştigăm credinţa şi unde găsim calea spre sfinţenie. (
)
● Site-ul Orangedeal îmi trimite un e-mail cu subiectul: „Aparat manual de făcut clătite / Ochelari-binoclu multifuncţionali cu focus ajustabil“. Să mănînci clătite şi să scrutezi zările… (
)
● „Calmul şi răbdarea în viaţă se învaţă de la pămînt, de la pustiuri, de la albia unui izvor care ajunge la suprafaţă. Iubirea o învăţăm de la mugurii ce se deschid fără teamă că o vreme rea se poate întoarce. Scrisul se poate învăţa de la norii care se lasă scrijeliţi de lumină. Dragostea de cultură se învaţă ciudat pe un cîmp de război, unde stau alături icoana de la piept cu fotografia celor dragi. Ura are drept dascăli neputinţa şi manipularea. Naşterea se învaţă alăptînd. Construcţia unei case o învăţăm de la păsări. De la semenii noştri putem învăţa multe şi prea puţin. Doar bucuria de a fi o învăţăm de la tot ce există pe lume.“ Nu, nu e vreun citat din înţelepciunea kitsch a lui Tony Poptamaş, e din gîndirea de Facebook a directoarei ICR New York, Doina Uricariu. (
)
CU ALTE CUVINTE,
PUTEŢI PLĂTI O EROARE
CU ECHIVALENTUL A ZECE LECŢII?
● Într-o zi, pe postul Antena Stars, în partea de jos a ecranului scria „Prima zi fără Mărioara Zăvoranu“ şi deasupra rulau nişte imagini cu fiica înlăcrimată a acesteia. În partea de sus a ecranului era scris „Urmează: Iubita lui Salam are pofte“. Cu alte cuvinte, pe micul ecran, telespectatorii pot primi moarte, pofte şi Salam. (
)
● La o cofetărie o întreb pe vînzătoare, mai mult retoric, dacă pot plăti cu cardul. Femeii i-a picat imediat zîmbetul de comerciant şi mi-a spus, oftînd condescendent: „Dacă n-aveţi bani, asta e, puteţi plăti şi cu cardul“. (
)
● Reţeta unei spargeri reuşite la bancă? 1) Un plan inteligent; 2) personal calificat şi 3) scule profesionale. La Londra, o bandă de tîlhari s-a descurcat de minune, reuşind să ridice nişte zeci de milioane din casetele de valori ale unei bănci. Au pătruns prin tunelul ascensorului, au săpat o gaură prin pereţii de beton armat ai seifului, au îndoit barele de oţel ale unor porţi de protecţie şi au reuşit să-i păcălească pe poliţişti, care au venit la faţa locului să verifice, dar au decuplat alarma, crezînd că e o eroare. Imagini de la locul faptei au apărut în
Arată ca decupate dintr-un film cu James Bond. Dar, vorba lui Brecht, „spargerea unei bănci e treabă de amatori. Adevăraţii meseriaşi înfiinţează o bancă“. (
)
● În Europa, locurile publice în care se fumează sînt tot mai puţine (la noi e încă haiducie la capitolul ăsta). Ca să nu mai vorbim de restricţiile din SUA. La Paris, dacă îţi trece cumva prin cap să arunci chiştocul pe stradă, rişti o amendă de 68 de euro. Echivalentul a zece pachete de ţigări. Primarul Parisului a vorbit de 350 de tone de mucuri de ţigară care se strîng anual de pe străzile oraşului. Nu, staţi liniştiţi, n-au pus amenda şi gata. Au instalat şi cutii în care omul să arunce chiştoacele pentru a putea fi apoi reciclate. Aş vrea şi la Bucureşti o amendă mare pentru stăpînii de cîini care nu le strîng excrementele de pe stradă şi eşti nevoit să faci slalom printre ele. Hai, că poate cu amenda e greu, dar măcar să fii îndreptăţit să iei rahatul şi să li-l pui în geantă, ca să nu se mai uite tot ei urît dacă îndrăzneşti să le atragi atenţia. (
)
● În zona Bulevardului Dimitrie Cantemir, citatele de pe zidurile blocurilor tind să devină tot mai intelectuale, am întîlnit mai ales unele din Cioran sau Noica. Ultimul zărit: „Visez la o şcoală în care să nu se predea nimic. Căci totul şi toţi dau lecţii. (C. Noica)“. (
)
SĂ MAI SPUNĂ CINEVA
CĂ ŞERPII DIN ROMÅNIA
N-AU ÎNFLORIT LA TIMP…
● În vara lui 2010, pe un vas scufundat în Marea Baltică au fost găsite 168 de sticle de şampanie Veuve Clicquot, vechi de 170 de ani. Testele au scos la iveală o băutură slab acidulată, foarte zaharată, poluată cu arsenic (de la stropitul viei) şi cu urme de plumb (de la canelele de bronz ale butoaielor). Să mai spună cineva că pe vremuri se bea şi se mînca mai sănătos. (
)
● În subsolul unui poem de Frank Stanford (în care începe să plouă şi un şarpe închide ochii şi se gîndeşte cum ar fi să moţăie încolăcit într-un cauciuc şi copiii să-l rostogolească la vale pentru totdeauna), un cititor pune punctul pe
„Din păcate, şerpii nu-şi pot închide ochii“. (
)
● Poţi afla, din pliantul unui supermarket, lucruri de care habar n-aveai. Exemplu: „Ştiaţi că Puiul Fericit este singurul pui galben certificat pentru creştere lentă (peste 58 de zile) din Romånia?“. (
)
● Ştire (Digi24, 22 aprilie, jurnal de prînz): „Pomii
vor avea de suferit din cauza vremii reci, n-au înflorit la timp.“ M-am liniştit; carevasăzică nu e nici o problemă cu pomii
. Da’ cu vulpea cum rămîne?! O miciurinizăm şi pe ea? (
)
Foto: I. Popovici
