Cu ochii în 3,14
POLIŢIŞTII DE PE PANCARTE ÎNTREABĂ, CA POSTELNICUL LUI CEAUŞESCU SĂRIND CU UN PIAN ÎN APĂ: AU INTERNET ŞI ACOLO?
● Cînd au manifestat în faţa Guvernului, poliţiştii au fost păziţi de jandarmi. Nu era mai ieftin şi mai simplu dacă se păzeau singuri? Că doar sînt de meserie... (M. V.)
● Vineri m-am uitat din redacţie la mitingul sindicatelor poliţiştilor, din Piaţa Victoriei. Dacă am înţeles eu bine de pe pancarte, s-ar părea că sindicatul lucrătorilor din penitenciare se cheamă „Acvila“. Dacă e aşa, mi se pare un simţ poetic deosebit, să stai la puşcărie, chiar şi plătit, şi să te gîndeşti la acvile. (C. G.)
● La un magazin alimentar din Bacău un domn o roagă pe vînzătoare să-i dea un „miros de găină“ să-şi facă un borş. La un salon de coafură din Bucureşti, o fată o întreabă serioasă pe coafeză dacă are şi „praf de zînă“ pentru volum, de la o firmă anume. Consumatorul român nu e o statistică, ci o poezie. (A. M. S.)
● Zilele trecute, în interesantul schimb de idei dintre Guvern şi opoziţie, a strălucit scurt o urare la adresa unuia dintre miniştri: „Să dea Dumnezeu să ajungi şi tu să spui ca Postelnicul lui Ceauşescu: Am fost un dobitoc!“. (R. C.)
● După ce, la Flugtag, o fată şi-a fracturat coloana sărind cu un pian în apă, propun un nou slogan: Redbull îţi dă cîrje! (M. C.)
● Aşteptam un e-mail care nu mai venea de la un prieten şi tocmai mă gîndeam că a înţeles greşit adresa, tot dînd refresh-uri, cînd am primit un Mesaj de Dincolo. M-am înfiorat, pentru că inevitabil mi-am imaginat că s-a întîmplat ceva cu prietenul meu... accidente de maşină şi alte catrastrofe mi-au trecut brusc prin cap! A doua întrebare neruşinată pe care mi-am pus-o în doar cîteva secunde a fost: au Internet şi Acolo? Abia după aceea am deschis spam-ul cu pricina şi steluţele kitschoase ale Vieţii de Apoi virtuale (asigurată, doar dacă vrei să trimiţi mesajul mai departe...) m-au liniştit. Mare Ţi-e Internetul, Doamne! (A. P.)
VÎNĂTOAREA ŞI EMPATIA SINDICALIŞTILOR AU SFIDAT STÎNGA-DREAPTA CA ORICE BALON POLUAT
● Am parcurs o distanţă de 280 de km şi am trecut pe lîngă cel puţin 15 radare. Aşadar, ca la orice probă de slalom, în cazul în care erai cu o maşină şi nu cu bicicleta, tot cotizai la bugetul local al uneia sau alteia dintre localităţi. După prima sancţiune, urarea poliţistului a fost: „O zi mai bună vă doresc!“. Nu mi-a sunat prea bine. La următoarea oprire, replica „Ştiţi, e cam mare amenda“ deja m-a enervat. Mi s-a părut că vînătoarea şi empatia nu fac casă bună împreună. (A. M. S.)
● La una dintre demonstraţiile de protest ale sindicaliştilor, o voce feminină a invitat guvernanţii să nu-şi mai facă intervenţii medicale în străinătate, ci în spitalele noastre. Pentru că, suna chemarea, spitalele noastre „abia îi aşteaptă“. Totuşi, pedeapsa capitală nu e puţin cam dură? (S. G.)
● S-au refăcut grilele de programe, au dispărut emisiuni minunate de cultură (cum era cea făcută de Dan Dediu, de exemplu), dar o producţie a TVR Cultural a sfidat şi numirile politice, şi reforma instituţiei, şi criza de audienţă, şi, mai ales, profilul cultural al postului: „Duhovnicul de la miezul nopţii“. Credeţi că preotul respectiv are pile undeva sus? (M. C.)
● Concertul Guns N’ Roses a fost unul dintre cele mai bune la care am fost vreodată (în ciuda părerilor contrare). Ceea ce nu m-a impiedicat să observ că scaunele de la locurile vip, care costau în jur de 300 de lei, nu erau orientate spre scenă, ci spre mijlocul spaţiului. Aşa că, dacă la meciurile de tenis spectatorii întorc rapid capetele stînga-dreapta, aici toţi le-au avut, pe tot parcursul concertului, înţepenite spre dreapta. (I. P.)
● Aflu din Komsomolskaia Pravda că Ministerul Apărării din Rusia îşi dotează armata naţională cu echipament nou. Din plastic. De exemplu, un tanc din plastic se umflă în numai 5 minute, costă 23.000 de euro şi înşală, prin tot felul de tertipuri tehnice, vigilenţa instrumentelor de detectare ale inamicilor. Adică, dacă inamicul stă la 100 de metri distanţă de armata rusă de plastic, o să creadă că e adevărată. Da, dar: 1) dacă stă la 99,99 de metri, ce-o să mai creadă?, 2) un tanc gonflabil se sparge la fel de uşor ca orice balon?; 3) dacă CIA-ul citeşte Komsomolskaia Pravda, ce rost mai are tot carnavalul ăsta? (L. V.)
● Cercetările arată că biocombustibilii sînt, de fapt, mult mai poluanţi. Eu zic că secolul XXI va fi poluat sau nu va fi deloc! (M. C.)
COVRIGEI URIAŞI, AUSTRIECI ÎNTRE 20-65, FRUCTELE/LEGUMELE ŞI NIŞTE PROŞTI NE VOR ÎNGROPA PIPIRON DIN ADÎNCUL MEMORIEI
● La Romană s-a deschis o dugheană unde se vînd „covrigei uriaşi“. Propun înlocuirea de urgenţă în manualele de gimnaziu a clasicului şi atît de obositului exemplu pentru oximoron „Harap-Alb“. Şi lucrurile exemplare trebuie înlocuite periodic, ca să nu se tocească. (L. V.)
● Din rubricile de anunţuri matrimoniale rezultă că dacă eşti bărbat şi vrei să te căsătoreşti în România e în continuare foarte important să spui că eşti străin. De exemplu: „Afacerist francez, 40 ani, caut femeie între 25-30 ani, ce ştie să vorbească bine franceza, engleza pentru afaceri internaţionale şi posibilitate de căsătorie“. Sau „AUSTRIECI între 20-65, caută românce pt. întemeierea unei familii“. Sau „GREC intelectual 49 ani, cu studii în ţară, drăguţ, manierat, 1,70/74kg, doresc cunoştinţă cu doamnă, feminină….“. Aşadar, austriecii vin la pachet, micuţul grec are studii în ţară şi doreşte ca doamna să nu cumva să fie masculină, iar francezul vrea să îmbine utilul cu plăcutul. (A. M.)
● Există acum un nou tip de slogan publicitar: banana vrea să fie Dole, fructele iubesc Granini, cartofii abia aşteaptă să devină chipsuri… Ce idealuri mai au şi fructele/legumele astea!? Toate visează la Lumea de Apoi a consumului. (M. C.)
● O mostră de lapidaritate inconştientă a unui protestatar din Piaţa Victoriei intervievat de o reporteră la adresa guvernanţilor şi preşedintelui Băsescu: „Se uită la noi, doamnă, ca la nişte proşti, că nu pot să-i numesc altfel...“. (S. S.)
● Tocmai cînd scriam ceva pentru această rubrică, a început manifestaţia din Piaţa Victoriei (22 septembrie 2010, ora 15,11). Valuri, valuri vin oamenii – fluturîndu-şi steguleţele – şi se aşază pe pătrăţica lor. În tot acest timp, un nene strigă din toţi rărunchii... rime felurite, din suflet ticluite (na, că m-am molipsit!). Poftiţi: „Boc, Boc şi ai lui / Să se ducă dracului.“ sau „Unul mic şi unul chior / Şi-au bătut joc de popor.“ sau „Băse, Udrea şi cu Boc / Ne vor îngropa de tot.“ (...) Acu’ e 16,30. Au plecat toţi. (P. M.)
● Drumul m-a dus la Braşov, unde, pe un peron, am văzut un anunţ apetisant, îmbietor: Berăria PIPIRON. Ar putea fi locul în care se întîlnesc moldovenii în gară. Ar putea fi şi altceva. Aşa că am trecut mai departe fără să gust licoarea galbenă pe care mi-o propuneau. (M. M.)
● Recentele precizări oficiale cu privire la situaţia ţării, care nu e disperată, ci gravă, ne aduc din adîncul memoriei celebra expresie de pe vremuri: „Situaţia e excelentă, dar nu disperată“. (R. C.)
