Cu ochii în 3,14
CÎND SCOŢI DIN ŢARĂ SUFLETUL GOL, CONDIŢIILE PARCURG O AROMĂ
● M-au enervat două declaraţii ale lui Sorin Ovidiu Vîntu, provocate de procesul în care e judecat pentru ajutorul oferit lui Nicolae Popa, cel condamnat pentru FNI: a) „Vreau ca România să fie o ţară normală“; b) „După 20 de ani de la căderea comunismului, cînd te duci la o întîlnire, laşi telefonul afară“. Şi două replici ale mele. Dacă România ar fi fost o ţară normală, Sorin Ovidiu Våntu nu ar fi fost scos din procesul FNI pe motiv că nu a semnat actele, ci procurorul de caz ar fi coroborat declaraţiile martorilor cum că Våntu controla de facto totul acolo. Dacă Popa a fost condamnat, cel care l-a controlat pe Popa ar fi fost şi el condamnat. Deci, într-o ţară normală, Sorin Ovidiu Våntu ar fi fost la puşcărie pentru FNI. Replica a doua la declaraţia a doua, cea cu telefoanele. Cînd scoţi din ţară şi întreţii un fugar în Indonezia, e normal să te temi de interceptări. Ar fi anormal să fie invers. Am văzut un film pe Discovery cu un şef mafiot care a mimat ani în şir un handicap mental. FBI a stat pe capul lui cîţiva ani, pînă l-a prins mişcîndu-se normal în nişte imagini şi l-a ridicat, pentru că motivul cu handicapul nu mai era real. Deci cine e normal aici, ţara sau mafiotul? (C. G.)
● Lumea întreagă a urmărit cu sufletul la gură operaţiunile de salvare a celor 33 de mineri care au rămas blocaţi, vreme de peste două luni, într-o mină din Chile. Dintre toate gesturile de solidaritate, cel al lui Steve Jobs, preşedintele companiei Apple, mi se pare memorabil: a promis că o să ofere fiecărui miner cîte un iPod. Ca să nu se plictisească în caz că, Doamne fereşte, se mai întîmplă să rămînă blocaţi. (M. M.)
● În repriza a doua a meciului de fotbal România-Franţa, cînd echipa noastră a primit primul gol, comentatorii, supăraţi, s-au răcorit: „Mai lăsaţi-ne cu cine fură pe aici, prin Paris“. (A. M. S.)
● Am primit un fluturaş în care pe o parte era anunţat „Congresul internaţional de yoga 2010“, iar pe cealaltă „Concursul internaţional de yoga 2010“. În condiţiile în care, potrivit fluturaşului, congresul are o tematică axată pe „continenţa sexuală“, sînt tare curios în ce o consta concursul, mai ales că întregul eveniment este promovat de şturlubatica Mişcare pentru Integrarea Spirituală în Absolut. (A. M.)
● Biletul de tren la rapid de la Bucureşti la Cîmpina costă 32 de lei. La accelerat e cu 10 lei mai ieftin. Ambele trenuri parcurg distanţa de 100 de kilometri în acelaşi timp – o oră. Am fost curioasă ce primesc în plus la rapid pentru 10 lei. Vagoanele erau încălzite „din doi în doi“, iar naşul a fost cel care mi-a sugerat să mă mut în cel alăturat, unde era cald. Aici, în schimb, toate scaunele erau aşezate cu spatele la sensul de mers. Avantaje şi dezavantaje. La întoarcere, am renunţat să mai descifrez misterioasele diferenţe dintre rapide şi accelerate, întrebîndu-mă pe ce dau banii, şi am făcut ce n-am mai făcut de mult: i-am dat 5 lei naşului. În fond, el n-are nici o vină. Nu-i trenul lui şi trăim vremuri grele. (A. P.)
● La Cora, Sissi – regina habsburgică – e o şuncă foarte fină. Cu un gust uşor condimentat şi o aromă deosebită. 32,39 lei. (I. P.)
CÎND BUGETUL GEME, NE GÎNDIM CĂ SIMBOLURILE S-AU ÎMBOLNĂVIT, IAR ÎNSUFLEŢIREA DE A FACE LUCRURI DEMNE S-A ACRIT
● Din ciclul „Aici sînt spam-urile dumneavoastră“. Am primit un mail de la „Ministerul Finanţelor Publice“ (serviciu@ mfp.ro) în care se spunea că „sînt eligibil“ pentru returnarea unei părţi din impozit, în valoare de 493,27 RON. Prin urmare, eram invitat să-mi introduc datele personale într-un formular online. La o verificare pe whois.net, am constatat că IP-ul de la care fusese trimis mail-ul e al unui server din Naples, Florida. Dar şi fără verificare mi-aş fi dat seama că spamer-ul cu pricina e un fraier: pe criza asta, cînd bugetul geme, cine poate lua în serios vreo propunere de rambursare? (M. V.)
● Un sindicalist-profesor înfuriat povestea la teve că, din cauza guvernanţilor noştri, „nu mai avem nici un sorţ de izbîndă“. Probabil c-a vrut să spună şorţ, treabă absolut firească dacă ne gîndim că şorţurile au o viaţă secretă plină de aventuri şi de izbînzi. (L. V.)
● Dacă v-aţi întrebat ce lege a luminii stă la baza efectului animaţiei 3D, ei bine, vă lămuresc eu că implică ceva cu nu ştiu ce unităţi de lumină emisă în nu ştiu ce emisferă într-un anume unghi care dă nu ştiu ce intensitate în waţi a unei culori anume în retină. Aş fi copiat ecuaţia, dar n-am în calculator toate simbolurile alea matematice. (M. C.)
● Aşa-zisele alergii la gadget-uri sînt explicate de cercetătorii psihiatrici ai Kings’s College din Londra prin efectul nocebo: te aştepţi la nişte simptome, devii anxios din cauza asta, apoi începi să cauţi acele simptome în propriul organism şi, de cele mai multe ori, le şi găseşti, deşi asta nu înseamnă că ele şi există cu adevărat. Pe la 1570, mulţi europeni s-au îmbolnăvit consumînd o nouă legumă, considerată otrăvitoare dacă nu era gătită cum trebuie. Era vorba de roşie. (M. C.)
● A venit toamna, a pierit soarele şi, odată cu el, şi însufleţirea de a face lucruri. Cam aşa gîndeam joi, 14 octombrie, în timp ce urcam în tramvai. În momentul imediat următor însă, cînd mi-am ridicat privirea, am observat un tînăr citind Dilema veche. Zece minute mai tîrziu, eram în metrou, unde un domn mai în vîrstă citea aceeaşi Dilemă veche. Şi-atunci, m-am simţit pe dată trezită din amorţeală şi nerăbdătoare să ajung la redacţie. Sigur, nu e nimic neobişnuit să dai peste oameni care citesc… diverse. Dar cînd văd pe cineva citind Dilema veche, mă înveselesc dintr-o dată. Îmi plac cititorii noştri – au dileme, dom’le! (P. M.)
● După cum dă seamă în Adevărul, neobositul căutător de perle Radu Paraschivescu a auzit în autobuzul 335 două expresii demne să figureze în topul vorbelor geniale din mijloacele noastre de transport: „Te bagi în seamă ca slipu-n fund!“ şi „Eşti mai prost decît permite legea!“. Radule, să-ţi fie sănătos auzul! (R. C.)
● Sînt tot mai puţine zone libere de reclamă prin preajmă. Aşa se face că autobuzele au devenit, în ultima vreme, vehicule pentru advertising. Cum merg aproape zilnic cu autobuzul, mi s-a acrit să aud întruna, iar şi iar, acelaşi refren stupid : „Îl ştii pe Cornel ăla de la doi? Taie-i, mă, şi apa două zile!“. Promit să nu mă ating în veci de vinul Muscatel. (D. S.)
PRINTR-O TEHNICĂ SPECIALĂ DE ÎNVINEŢIT CALMUL, AM OBŢINUT O GREVĂ CU UN GUST UNIC, FĂRĂ A MÎNCA IAURT SĂLBATIC
● Reţineţi acest nume: Georg Tscheuschner. Omul locuieşte în orăşelul german Oberasbach şi a reuşit să obţină (printr-o tehnică specială de fermentaţie, răcire şi filtrare care durează trei luni) berea de 43 de grade. Se numeşte Schorschbräu Schorsch Bock 43 şi sticla de 0,33 l costă 120 de dolari. „Alcoolul din bere îmbogăţeşte aroma aşa cum face grăsimea cu carnea“, spune Tscheuschner, a cărui bere cu gust „fructos de malţ“ îţi arde buzele numai cu spuma. (M. C.)
● Întîmplător sau nu, cartea publicată de Gabriel García Márquez imediat după primirea Nobelului de către vechiul său adversar (şi amic) Mario Vargas Llosa se numeşte Yo no vengo a decir un discurso/Nu voi ţine un discurs. N-a ţinut vreunul, nici nu l-a felicitat public pe Llosa, deşi ochiul învineţit de acesta i s-a vindecat de mult. (S. S.)
● M-am nimerit la Cluj chiar în ziua în care sosea Angela Merkel. Oraşul era în fierbere, toţi poliţiştii disponibili fuseseră mobilizaţi „pe traseu“, plus SPP-iştii, ai noştri şi ai ei. Cîteva străduţe din centru, curate, proaspăt asfaltate, erau închise. La un moment dat, coloana oficială a trecut chiar pe sub nasul nostru, prin faţa teatrului. Vreo 6-7 maşini, iar într-una dintre ele mi s-a părut că ghicesc silueta doamnei Merkel. Trecătorii se uitau oarecum indiferenţi sau era doar calmul lor ardelenesc. Un măturător, în dreapta mea: „Ce se agită ăştia atîta? În fond, nu-i şi ea om?“. De acord cu el. Aş adăuga doar atît: un mare om. (A. P.)
● În cazul în care v-aţi întrebat cum sînt bărbaţii şi de ce beau bere, răspunsul îl puteţi afla de pe eticheta unei sticle de Bergenbier: „Bărbaţii au lumea lor, regulile lor, pasiunile lor care îi aduc împreună şi devin subiecte fierbinţi şi interminabile cînd se întîlnesc la o bere. Combinînd ingrediente de calitate după o reţetă originală, am obţinut o bere cu un gust unic, bogat şi răcoritor, pentru ca subiectele bărbaţilor să nu îşi piardă niciodată savoarea“. (A. M. S.)
● Luna trecută, din partea societăţii civile a venit ideea ca oamenii plătiţi prin sistemul drepturilor de autor să facă grevă fiscală. Săptămîna trecută, le-a venit şi lucrătorilor de la fisc ideea să facă grevă spontană. Pare-se aşadar că se face grevă şi de-o parte şi de alta, în mod alternativ: cînd ghişeele sînt deschise, contribuabilii nu-şi plătesc impozitele, iar cînd aceştia se hotărăsc să-şi achite dările, ghişeele se închid. Să moară bugetu’. (A. M.)
● Luaţi cîteva turiste americane, băgaţi-le într-un străvechi sit arheologic (de pildă, un oraş subteran din Cappadocia), obligaţi-le să coboare prin tuneluri înguste, preţ de mai bine de 50 de metri sub pămînt, şi veţi avea convingerea (pentru care depun de altfel chezăşie) că vor ceda în cele din urmă, în subterană, efectului de bifidus essensis – fără a mînca totuşi iaurt. Probabil, pentru acest gen de turişti, la ieşirea din sit te întîmpină ostentativ un panou mare, WC, cu iz de urgenţă. (S. G.)
● Cei 33 (cifră ea însăşi magică) mineri chilieni au fost aduşi la suprafaţă, vii şi întregi la minte, după mai bine de două luni trăite la 700 de metri sub pămînt. În veacul nostru sălbatic, n-o mai suna mîndru acest cuvînt – Omul –, dar nici să-l demitizăm cu silă şi fără milă nu e cazul. Omul mai are părţile lui. Omul, scăpat dintr-o nenorocire, mai poate produce lacrimi de fericire. Omul, slab ca musca, mai e mare şi tare ca fierul. (R. C.)
● Fiindcă tot mă plîngeam pe aici acu’ ceva vreme ce îi făceau la Antena 3 lui Moise Guran cu directurile stupide, trebuie să anunţ că omul nostru s-a mutat la TVR 2. Unde are aceeaşi emisiune despre economie făcută cu cap. Se numeşte (uşor nefericit titlul) Ora de business şi e difuzată de luni pînă vineri de la ora 19. E de bine. (C. G.)
