Cu ochii în 3,14
Un amic i-a spus de la obraz unui tip lipsit total de tact: „Tu n-ai tact fiindcă nu te gîndeşti la tac-tu“. Mai mult decît un calambur, e o ipoteză de lucru. (R. C.)
Regina Marii Britanii şi-a făcut cont pe Facebook. Poţi s-o „apreciezi“ sau să-i devii „fan“, nu poţi însă să-i „ceri“ prietenia. Pentru că, nu-i aşa, socializăm, dar totuşi nu ne tragem de şireturi, fie ele şi virtuale, cu regalitatea. (S. G.)
În noul clip al Shakirei filmat pe plaja Barceloneta (vezi clipul mai jos, momentul de la secunda 33 încolo) apare, la un moment dat, un tip care vinde gogoşi direct de pe o tavă ţinută pe cap. Ei bine, astă-vară eu am cumpărat o gogoaşă chiar de la el. Să mai spună cineva că Shakira nu-mi e predestinată! (M. C.)
UN AMIC I-A SPUS UNUI TIP CARE VINDE GOGOŞI VIRTUALE: „TU N-AI PROPORŢII HIPERBOLICE, CA NEMŢII LA PLIC“
● Un amic i-a spus de la obraz unui tip lipsit total de tact: „Tu n-ai tact fiindcă nu te gîndeşti la tac-tu“. Mai mult decît un calambur, e o ipoteză de lucru. (R. C.)
● În noul clip al Shakirei filmat pe plaja Barceloneta (daţi search „Loca“ pe YouTube) apare, la un moment dat, un tip care vinde gogoşi direct de pe o tavă ţinută pe cap. Ei bine, astă-vară eu am cumpărat o gogoaşă chiar de la el. Să mai spună cineva că Shakira nu-mi e predestinată! (M. C.)
● Regina Marii Britanii şi-a făcut cont pe Facebook. Poţi s-o „apreciezi“ sau să-i devii „fan“, nu poţi însă să-i „ceri“ prietenia. Pentru că, nu-i aşa, socializăm, dar totuşi nu ne tragem de şireturi, fie ele şi virtuale, cu regalitatea. (S. G.)
● Jurnalista (mondenă) Monica Vlad s-a apucat să-i scrie autobiografia (romanţată) lui Cătălin Botezatu sub forma unei trilogii romaneşti intitulate Trei vieţi. Se pare că prima parte, Pedeapsa, tocmai lansată cu tam-tam, se va ocupa de perioada în care Cătălin Botezatu a fost închis la Cremona pentru bancrută frauduloasă şi în care, ne spune jurnalista ce debutează astfel în proză, „este nevoit să se adapteze unui mediu nociv, care îi macină sănătatea fizică şi psihică, trăieşte o adevărată dramă care pe zi ce trece capătă proporţii hiperbolice, cunoaşte tot felul de personaje şi încearcă experienţe pe care şi-ar fi dorit să nu le cunoască“. Dacă-l vezi pe personajul CB pe copertă, într-o poziţie literară consacrată, cu biblioteca în spate, sprijinindu-se în baston, dar cu gleznele ieşindu-i din pantalonii costumului alb ca zăpada, înţelegi exact de ce a ţinut să fie imortalizat la 44 de ani. This is it! (S. S.)
● Am scris în România liberă un editorial în care vorbeam de bine semnarea tratatului cu Moldova. Cu ocazia asta, un comentator mă acuză că sînt plătit de germani ca să spun chestiile astea, că aş fi un fel de agent neamţ, cum ar veni. Ceea ce m-a mirat e următorul aspect: acuzaţiile că ăla e plătit de Moscova sau cutare e agent american curg gîrlă pe Internet, ba cu ruşii, ba cu americanii, asta e moda, dar de agenţi ai nemţilor nu prea am auzit, eu sînt primul. Şi de ce tocmai de nemţi? Oare par eu aşa serios, muncitor, calculat, ca nemţii adică, deci probabil nemţii mă plătesc? Cu cît mă gîndesc mai mult, cu atît mi se pare un compliment tare drăguţ. (C. G.)
● Reclamă la Knorr, pe o clădire din Piaţa Victoriei: „Fiecare masă este o ocazie specială“. Exact. Şi dacă fiecare masă este o ocazie specială, ar fi culmea culmilor să o strici cu o supă la plic. (L. V.)
UN AMIC I-A SPUS UNUI TURIST NAIV, ÎN TIMP CE ÎŞI FLUTURA APA DE IZVOR: „ÎNŢELEG CĂ O FEMEIE ÎŞI AMINTEŞTE DOAR ZGOMOTUL DE FOND“
● Ministerul Turismului şi Poşta Română au dat o nouă lovitură de marketing pe piaţa internaţională a brandurilor de ţară: timbrele poştale de 1 leu – adică cele destinate corespondenţei interne – reproduc acum imaginea unui turist fotografiind Sfinxul din Bucegi, precum şi logo-ul cu „Explore the Carpathian garden“. Mare e grădina lui Dumnezeu! Şi e plină cu miniştri şi publicitari. (M. C.)
● O întrebare apăsătoare din Amantul doamnei Chatterley: „Poate fi cineva naiv fără să fie prost?“. Şi o frază decisă, tot de acolo: „Nu-i plăceau femeile, le dispreţuia. Era un prost“. (R. C.)
● La tîrgul „Praznicul Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril“ de la MŢR am fost întîmpinată, lîngă butoiele cu must, de o mîndră în costum popular, cu cosiţa împletită. Auzindu-mi mirarea (cum de mai e must în luna noiembrie), tînăra mi-a explicat – cu o „atitudine“ şi-un aer de precupeaţă, şi în timp ce îşi flutura ţigara aprinsă prin faţa mea – cît sînt ei de harnici şi cum la ei există must pînă în martie. Minunat, dar oare ăsta e „ţăranul român“? Mă-ndoiesc. (P. M.)
● De la un timp încoace, împărtăşesc obsesia multora dintre compatrioţii mei pentru apa îmbuteliată. M-am lăsat de apă minerală şi am trecut pe apă plată, de preferat apă de izvor, şi tot testez mai multe sortimente. Citesc etichetele, mă împrietenesc cu sursele, studiez cantităţile de sodiu şi pH-ul. Pot face deja recomandări: apa de izvor de la Azuga şi o alta, tot din Bucegi, de pe la Scropoasa, care nu se găseşte decît la Carrefour. Nu recomand apa bulgărească „Divin“ (n-are legătură nici cu vinul, nici cu divinitatea) din Munţii Rodopi. Ca o iubitoare de vin ce sînt, nu-mi imaginam că apa poate să aibă atîtea gusturi diferite. Chiar… or fi existînd degustători de apă? (A. P.)
● Înţelepciunea populară ad-hoc găseşte asemănări acolo unde nici cu gîndul n-ai gîndi: „Ia uite, cartoful din scobitoare parcă ar fi turbanul lui Carol!“ – a constatat, într-o zi, în maşina 300, un cetăţean bucureştean (surprins de un prieten) cînd trecea pe lîngă monumentele din Piaţa Revoluţiei. De altfel, înţeleg (de la acelaşi prieten) că locul respectiv, tocmai datorită aglomerării de monumente (celor două deja menţionate li se adaugă statuile lui Maniu şi Coposu), a fost propus pentru Cartea Recordurilor. (I. P.)
● O ştire macabră a făcut înconjurul lumii: o femeie de 22 de ani din Jacksonville, Florida, şi-a bruscat şi şi-a omorît copilul în vîrstă de trei luni, pentru că plîngea în timp ce ea juca, pe Facebook, Farmville. Înţeleg că jocul acesta e scandalos de popular… (A. M. S.)
● Peştişorul de aur îşi aminteşte doar ultimele trei secunde din viaţa sa. Nu-i împrumutaţi bani! (M. C.)
● Întrebare naivă către Poliţia Rutieră: mai e interzis claxonatul în oraş? În Piaţa Victoriei (unde avem noi sediul), am numărat într-o zi de lucru obişnuită cam 7856 de claxoane. La faţa locului se aflau vreo 4-5 poliţişti. N-am văzut să amendeze pe cineva. Dimpotrivă, au contribuit şi ei la zgomotul de fond fluierînd ca disperaţii cînd trecea cîte-o coloană oficială… Păi, să mai ai/faci Dileme în condiţiile astea? (M. V.)
UN AMIC I-A SPUS PARTENERULUI DE VIAŢĂ: „MĂ SIMT CA ÎN SMÎNTÎNĂ“
● Potrivit unui studiu canadian, cică declanşarea maladiei Alzheimer ar putea fi întîrziată cu cîţiva ani la persoanele bilingve. Probabil că uiţi cum se spune la cratiţă în engleză, dar ţi-aduci aminte numele ei în franceză, uiţi cum se cheamă prosopul în franceză, dar mai durează pînă să se şteargă din memorie şi cuvîntul englezesc. Şi astfel vei vorbi frangleza. Pentru a nu uita însă numele partenerului de viaţă, nu-ţi mai foloseşte bilingvismul. Ar trebui poate atunci să fii şi bigam, de ce nu şi bisexual… (A. M.)
● Afară-s peste douăzeci de grade şi pe strada mea copacii şi stîlpii au fost împodobiţi, peste noapte, cu luminiţe, ca de Crăciun. Mă simt ca în Florida. Dar nu găsesc plaja. (M. M.)
● Am mers într-o seară, cu nişte prieteni, să mîncăm ceva la un restaurant. Locul era OK, hrana era cum trebuie. Am consumat ce-am consumat, apoi am cerut nota. Am primit-o. Cînd să plătim, apare doamna care ne servise şi zice, uşor stînjenită: „Am uitat să trec MBS-ul“. „Ce-i aia?“, întreb. „Mămăliguţa cu Brînză şi Smîntînă.“ (D. S.)
Foto: L. BODEA
