Cu ochii în 3,14
E PLĂCUT SĂ DESCOPERI CĂ SE SCRIE MAI MULT ÎN CELE TREI CULORI DE SEZON. LUCRUL ACESTA ESTE CUNOSCUT SUB NUMELE DE PROGRES
● În Sintra (un fel de Sinaia a Portugaliei), magazinele de vinuri îşi promovează marfa cu versuri din Pessoa; Sistiana (un fel de Balcic al Italiei) are ca slogan un vers din a şaptea Elegie duineză a lui Rilke, iar ceasurile Breguet au machete cu un citat din Eugénie Grandet de Balzac. E plăcut să descoperi că măcar la alţii literatura contează şi-n marketing. (M. C.)
● José Manuel Blecua, o legendă vie a limbii spaniole contemporane, tocmai sărbătorit de Academia Regală spaniolă, a declarat, cu o siguranţă pe care numai excelenţa în fonetică şi fonologie ţi-o poate da: „Se scrie mai mult ca niciodată, dar lumea nu înţelege ce citeşte“. Nu uitaţi, e o declaraţie făcută de cineva care ştie că literatura vine de la littera. (S. S.)
● Cîrcoteala românească nu se opreşte niciodată: anumiţi concetăţeni de-ai noştri s-au plîns că luminile de pe Magheru sînt prea orbitoare şi îi împiedică la condus, iar cele de la Universitate sînt în cele trei culori naţionale, deci prea patriotice. (I. P.)
● Strigătură de sezon la Piaţa Sudului: „Avem brazi de criză, neamule!“. (D. S.)
● „Pe măsură ce creşte numărul cailor-putere la automobilele moderne, aglomerarea traficului duce la scăderea vitezelor accesibile maşinilor. Lucrul acesta este cunoscut sub numele de progres.“ Jurnalistul american Sydney J. Harris a spus asta acum jumătate de secol. (M. C.)
E PLĂCUT SĂ DESCOPERI CĂ NE MÎNDRIM CU SLABA CAPACITATE A ROMÅNIEI DE A ABSORBI VESELIA. LUCRUL ACESTA ESTE CUNOSCUT SUB NUMELE DE SCANDAL ADMIRATIV
● Nu mă pricep la fotbal, dar comentariile despre jucători sînt halucinante. De curînd am aflat că ne mîndrim pe teren cu „piticul atomic“ şi cu un „prinţ“ adevărat. Victor Becali îi atrăgea acestuia atenţia că ar trebui să aibă grijă, nu toţi prinţii sînt bogaţi. În poveşti, unii mai ajung şi cerşetori. Nu e deloc uşoară viaţa de fotbalist… (A. M. S.)
● Cea mai simplă, bună şi directă idee a sfîrşitului de an i se datorează lui Jacques Pelkmans, profesor de economie la Colegiul Europei din Bruges, care a fost şocat de slaba capacitate a României de a absorbi fonduri europene: „Aduceţi irlandezi să vă administreze fondurile structurale!“. Am mai putea aduce nişte germani să ne administreze Poliţia şi Justiţia, nişte polonezi să ne pună pe picioare agricultura, nişte estonieni să ne rezolve plata impozitelor online etc. Astfel încît, în vreo doi-trei ani, să putem exclama fericiţi: „Ce buni sîntem noi, românii!“. (M. V.)
● Of, of! Noroc că am citit în Evenimentul zilei articolul „Cum să nu ajungi la depresie de sărbători“. Am urmat sfaturile şi am trecut vesel de Crăciun. Însă am sărit de ultimul paragraf, intitulat „Găurile din buget, simţite abia după Sărbători“. Cred că m-a costat cam mult veselia. Şi acum începe să se simtă depresia. Of, of! (M. M.)
● Aflu că Shania Twain s-a logodit cu bărbatul a cărui nevastă i-a furat soţul. Nu era mai simplu să facă schimb din prima, fără furt şi scandal? (L. V.)
● Scurtă poveste de iarnă. Anul trecut, de Revelion, la Viena, un cuplu de vreo 45 de ani acaparase privirile tuturor. Cînd dansau ei, nu puteai decît să te dai deoparte şi să priveşti. Cha-cha, quick step, tango – dansul lor era atît de fluid, de graţios, de închegat, de natural, încît rămîneai captivat. Orchestra a încheiat petrecerea – cum altfel – cu un vals vienez. Mai dansau şi alţii, dar… la final nu mai rămăseseră decît ei pe ring, cu ceilalţi invitaţi stînd pe margine, captivaţi. Nu ne-am putut abţine să îi felicităm admirativ/aspiraţional. Răspunsul lor: „Răbdare. Dansăm de 20 de ani împreună“… La mulţi ani! (P. M.)
E PLĂCUT SĂ DESCOPERI CĂ E COOL SĂ FII ÎN RECUZITA DE ENERGIE A LINIŞTII. LUCRUL ACESTA E CUNOSCUT SUB NUMELE DE RĂBDARE „M“
● Deci, aflăm de pe Wikileaks că regele Arabiei Saudite le cere americanilor să-i atace pe iranieni ca să nu-i lase să facă arma nucleară. Adică, pe undeva, cam ce ameninţă Israelul să facă oricum, dacă nu se bagă americanii. Apoi aflăm tot de acolo că palestinienii din Fatah cer israelienilor să-i atace pe palestinienii din Hamas. Cred că e cool să fii în poziţia Israelului: tuturor vecinilor le place să te urască, dar toţi aşteaptă de la tine să le faci cîte o surpriză neplăcută altor vecini, care şi ei adoră să te urască. (C. G.)
● Premierul Boc va intra în istorie cu puşca, cureaua lată şi iPad-ul nou achiziţionat. Să mai zică cineva că recuzita nu e importantă. (A. M. S.)
● De la trei stele în sus, hotelurile te roagă (printr-un text lipit pe oglinda din baie) să ţii cont de consumul de energie, de chimicale şi de starea planetei şi te sfătuiesc ca atunci cînd vrei să ţi se schimbe prosopul să-l laşi pe podea. Eu nu-l las pe podea niciodată, dar hotelul mi-l schimbă în fiecare zi. Şi nu doar prosopul, dar şi săpunul cu care m-am spălat de cel mult două ori. Propun ecologiştilor să atace hotelurile care una spun şi alta spală. (M. C.)
● Înainte de Crăciun, poliţiştii din Cluj-Napoca au amendat 25 de colindători pentru „tulburarea liniştii publice“. Poate i-or fi prins colindînd pe stradă – altfel, nu se explică. Eu le-aş aplica puştilor care vin să mă tulbure la cele mai nepotrivite ore, amenzi pentru colindarea liniştii private. (M. M.)
● După ce îşi lipise degetele de panglică, şi le dezlipise la loc, rătăcise foarfeca, încurcase bonurile, vînzătoarea termină cu împachetatul broşei şi, cu o privire glorioasă, îmi spuse: „Vedeţi, cu răbdărică se rezolvă totul“. Iată în ce s-a transformat, o sută şi ceva de ani mai tîrziu, prudentul şi echilibratul „puţintică răbdare“. (L. V.)
● În urma unui sondaj al revistei britanice The Stage, actriţa Judi Dench, cea care a interpretat ani de zile rolul „M“ din seria James Bond, a fost aleasă regina teatrului. În întreaga carieră, ea a primit cele mai multe premii Oliver din istorie. Dar dacă tot am adus vorba de James Bond, eu l-aş premia şi pe actualul interpret, Daniel Craig, pentru felul în care a reuşit să se infiltreze în acest rol, în ciuda autenticei figuri de KGB-ist pe care o are. (A. M.)
