Cu ochii în 3,14

 NICI MĂCAR HAINELE FUMIGENE  CU VÎRFUL ÎN JOS NU SÎNT STATICE, AŞA CUM CREDEAU  MULŢI DINTRE NOI  PE VREMEA DISCURSULUI GREU  

● Dacă mai credeaţi că există pe lumea asta ceva în deplină nemişcare şi egal cu sine, vă înşelaţi amarnic. Nici măcar dunele de nisip de pe Marte nu sînt statice, aşa cum credeau oamenii de ştiinţă. La acest crud adevăr s-a ajuns după cercetări desfăşurate pe durata a doi ani marţieni (echivalenţi cu patru ani pămînteni). (A. M. S.) 

● „Milioane de oameni fac gălăgie în Cairo. Potrivit zvonurilor, ei au auzit că noua noastră colecţie de primăvară este acum disponibilă online“, a scris designerul american Kenneth Cole pe contul său de Twitter. Apoi şi-a cerut scuze în mod public, pentru „strategia“ sa de marketing. Bine că s-a lămurit şi povestea asta! Ca să nu mai creadă cititorii de tabloide din România că, de fapt, egiptenii se bat pe hainele lui Botezatu. (A. P.) 

● Jandarmeria vrea să cumpere echipamente de reprimare a revoltelor: 10.000 de căşti de protecţie, 475 de pulverizatoare, 300 de pistoale-mitralieră, 406 puşti, 33.500 de cartuşe pentru lansatoare, 1000 de grenade fumigene, 1000 de petarde, 10.500 de grenade lacrimogene. Plus 4,7 milioane de cartuşe – cum ar veni, cîte două pentru fiecare bucureştean. Ca cetăţean al acestei ţări în criză, solicit organelor mai multă eficienţă, mai multă competenţă. Să ne omoare pe toţi cu un singur foc de armă şi să economisească banii de gloanţe! (M. M.)

 ● N-aş vrea să se creadă că am devenit un cîrcotaş antifrancez, dar spuneţi şi dvs.: pe aeroportul Charles de Gaulle din Paris (de unde transmit această notiţă), săgeţile care îţi arată că tre’ să mergi înainte sînt desenate cu vîrful în jos. Ceea ce mă face să mă uit instinctiv după nişte scări spre vreun subsol. Eu înţeleg că Franţa a luptat pentru păstrarea „diferenţei culturale“, bravo ei! Dar şi la săgeţi? (M. V.) 

● „Psihopatia, ca şi autismul şi multe alte dereglări clinice, este un spectru. Mulţi dintre noi sînt narcisişti, mulţi dintre noi sînt, la un anumit nivel, impulsivi, mulţi dintre noi fac nenumărate lucruri care sînt, într-un fel, greşite din punct de vedere moral… Fiecare ne situăm undeva pe acest spectru al psihopatiei“, a declarat Marc Hauser, psiholog evoluţionist la Harvard, într-o conferinţă de anul trecut intitulată „Noua ştiinţă a Moralei“. Secretariatul de la Harvard a anunţat recent că l-a suspendat de la catedră, găsindu-l vinovat de „conduită necorespunzătoare ştiinţific“. (M. C.) 

● Constat, cu bucurie, că ciorile şi corbii nu mai sînt atît de urîţi şi de marginalizate (în ciuda eşecurilor unui reprezentant al lor pe vremea lui Noe). La Viena, aceste păsări sînt chiar folosite drept elemente de decor – hibernal – pentru magazinele idilice, de bomboane. De altfel, citind cu această ocazie despre ciori, aflu că acestea sînt „cele mai inteligente păsări din lume“ (http://moftulroman.ro/bazar/cioara-si-corbul-maestrele-supravieturii-in-lumea-pasarilor) şi că „toată familia participă la creşterea puilor“ (http://www.lumeacopiilor.ro/animale/ciorile/ciorile.php). (I. P.) 

● Globurile de Aur revizitate. Robert De Niro, în timpul discursului de acceptare a Premiului „Cecil B. DeMille“ pentru întreaga carieră: „Odată cu primirea acestui premiu, anunţ lansarea unui set de DVD-uri cu toate filmele mele pe care le-aţi ratat, cum ar fi Jacknife. Le voi vinde mai tîrziu, în hol, imediat după ce mă mai fotografiez cu şi mai mulţi membri români ai Asociaţiei ziariştilor străini de la Hollywood“. Mda, pînă şi De Niro are ceva cu noi!… (P. M.) 

● Acum vreo 20 de ani, în Deva era plin de librării şi găseai cam orice carte apărută la vreo editură din România. Astăzi găseşti cu greu o librărie (chiar, mai e doar una?) şi acolo nici una dintre cărţile apărute recent la vreuna din cele mai mari edituri autohtone. Din cîte ştiu, lumea din zonă încă mai citeşte, oare de unde îşi procură cărţile? (S. S.) 

SÎNTEM DOAR O ŢARĂ  DE MIZANSCENĂ SĂLBATICĂ  SAU E TOT  O NOUĂ MĂSURĂ SONORĂ?  

● Mama gemenelor din trupa Cheeky Girls a declarat că fiica ei Gabriela, prinsă în timp ce fura dintr-un supermarket din Marea Britanie, încerca de fapt să se documenteze pentru un rol dintr-un film în care urma să interpreteze soţia unui gangster. Citind ştirea, am avut brusc o revelaţie: în România nu există, de fapt, corupţie, criminalitate, hoţie etc., sîntem doar o ţară de actoraşi care „se documentează“. Mai ales politicienii care aspiră la un remake al clasicului Cum să furi un milion. Iar dacă sînt prinşi, ridică din umeri: „Aşa scrie în scenariu!“. (A. P.) 

● Din aşa-numita – de către psihologi – mizanscenă cotidiană. El, ei: „Oricine mă sună, nu sînt acasă“. Sună telefonul, răspunde ea: „Soţul meu e acasă“. El, mînios: „Nu ţi-am spus că nu-s acasă?“. Ea, calmă: „Era pentru mine“. (R. C.) 

● Totuşi ce-i cu telenovela cu Prinţul Jumong de pe TVR 1? Avem vreun acord cu guvernul coreean? La ei se dă Narcisa sălbatică? (L. V.) 

● „Dacă l-am turnat pe Sergiu Nicolaescu, îmi dau singur foc“, a spus cascadorul-turnător Szoby Cseh. Pe bune? Sau e tot o cascadorie? (M. M.) 

● O nouă măsură, în kilometri, a amorului: „…dar nebuna se ducea după el de la Tulcea la Caransebeş“ (frază prinsă dintr-o convorbire pe mobil, din mers, pe bulevard). (R. C.) 

● A fost o săptămînă tristă. Mai întîi, a murit legendarul compozitor John Barry, cel care a compus coloana sonoră pentru 11 James Bond-uri şi care, practic, a inventat muzica de film. Apoi a murit Maria Schneider, actriţa franceză căreia îi datorăm cea mai spectaculoasă pilozitate pubiană din istoria cinema-ului (în Ultimul tango la Paris, fireşte). Dacă vi se pare puţin acest lucru… (M. C.)  

HA, V-AM PRINS  C-AVEŢI HAOSUL ÎMBOGĂŢIT  LA COTE PESTE MEDIE 

● „Tarbes: Îşi ucide tatăl şi îl aruncă în sobă.“ Libertatea, nu? Ha, v-am prins c-aveţi prejudecăţi. Era Nouvel Observateur. (L. V.) 

● Unei echipe de reporteri români trimise în Egipt, autorităţile egiptene i-au confiscat o casetă. Dar nu una cu filmări de prin agitatul Cairo, ci una cu o conferinţă de presă a lui Videanu. Acum, în tot haosul, îi putem blama pe egipteni că aveau nevoie de un zîmbet? (S. G.) 

● Pe gerul ăsta care ne îngheaţă vlaga-n oase, e reconfortant să afli (de pe un afiş) că paleta vremii s-a îmbogăţit cu un sezon: „Al 5-lea Anotimp – Femeia“. (D. S.) 

● Mi-am vîrît şi eu mîna în tonomatul numit „Gura Adevărului“ pentru a mi se prezice prezentul. Aşa am aflat că „sînt capabil la preţuirea oamenilor şi a situaţiilor“, că „pretind frageditatea şi curtenia în jurul meu“ şi că dragostea, sexul şi norocul sînt la cote peste medie, moment în care mi-am dat seama că tonomatul mă sfida de-a dreptul. Cine o mai face chiromanţie în mall!… (M. C.)