Cu ochii în 3,14

DUPĂ UNII, DESCOPERIREA PUR ÎNTÎMPLĂTOARE A UNEI SUBSTANŢE ANTI-SIMŢIRI  A AVUT UN IMPACT ENORM ASUPRA ECHIPEI DE RELAXARE  

● În ianuarie, o tînără mireasă braziliană a fost sechestrată, împreună cu o domnişoară de onoare, pe cînd se îndrepta spre biserica unde urma să se mărite. Răpitorii au plimbat-o o oră prin oraşul Curitiba, din sudul Braziliei, apoi i-au luat bijuteriile, banii şi maşina şi au lăsat-o în faţa unui restaurant. Culmea e că, după ce fusese ameninţată cu moartea şi jefuită, juna Mariele a fugit într-un suflet la biserică şi s-a măritat, cu ultimele puteri. După unii, printre care bietul Freud, după întîmplarea cu pricina, ar fi trebuit să se mai gîndească vreo trei zile. Poate nu era să fie. (S. S.) 

● Dintre ştirile care mi-au captat atenţia în ultima vreme, una singură m-a surprins prin actualitatea livrescă: „Descoperirea pur întîmplătoare a unei substanţe antistres, ce a condus, în laborator, la creşterea durabilă a firelor de păr din blana şoarecilor, a deschis calea către obţinerea unui medicament împotriva calviţiei la oameni, pentru care nu există în prezent nici un tratament eficient“. Încă o demonstraţie că John Steinbeck a avut dreptate cînd a stabilit legătura dintre Oameni şi şoareci. (M. M.) 

● Din ciclul „Noi aventuri ale limbii române“, la PRO TV: „Medicii l-au resuscitat timp de o oră, dar fără succes“. DEX zice că a resuscita înseamnă „a reda funcţiile vitale ale organismului, a repune în funcţiune inima sau respiraţia oprite, a readuce în simţiri, a face să-şi revină“. Carevasăzică, resuscitarea în zilele noastre se poate face doar temporar, şi fără succes. O fi de vină criza? (M. V.) 

● În 1952, acuzat de a fi primit fonduri ilicite pentru a-şi finanţa campania, senatorul (pe atunci) Richard Nixon a ţinut un discurs în care spunea că singurul dar pe care l-a primit (şi de care nu se va despărţi niciodată) este un cocker spaniol, Checkers. Discursul, rămas în amintire drept „Checkers speech“, a avut un impact enorm asupra alegătorilor, aducîndu-i multă simpatie în rîndul acestora şi dînd peste cap planurile opozanţilor.  N-ar fi o idee bună şi pentru politicienii noştri, de a primi fiecare în dar cîte un maidanez, beneficiind astfel de un val de simpatie adus de un mioritic „Maidanez speech“? (S. G.) 

● În ziua de 14 februarie, un vameş a declarat că i-ar fi dat mită lui Vasile Marica, liderul Alianţei Naţionale a Sindicatelor Bugetarilor. O zi mai tîrziu, pe data de 15 februarie, o ştire spunea că fotbalistul Ciprian Marica a fost exclus din lotul formaţiei VfB Stuttgart din cauza unor declaraţii care i-au deranjat pe conducătorii echipei. Concluzia nu poate fi alta decît că la jumătatea lunii februarie nu e bine să te cheme Marica. (A. M.) 

● Coborîte (tot) de pe Facebook: „Îţi LIKE reducerile?“ sau „Eşti stresată în Cluj? 55% reducere pentru masaj de relaxare la Cluj-Napoca. Click aici acum!“. Vă spun drept, nici una, nici alta. Dar sînt stresată, în Bucureşti, de atîtea reclame tembele. Şi tot mai aştept ca tînărul Zuckerberg să pună şi un buton de dislike. (P. M.)  

DUPĂ UNII, BUCURIA DE A TRĂI UN ATAC DE NEGLIJENŢĂ ÎN MĂRIME NATURALĂ N-AR FI FOST MONDIALĂ  

● Primăriile au din ce în ce mai multe idei. A apărut un spot video de promovare pentru Rîmnicu Vîlcea, în care sîntem invitaţi să venim să descoperim „un atrăgător oraş submontan, plin de verdeaţă şi de viaţă“, „oameni cu credinţă în Dumnezeu“, „bucuria de a trăi şi pacea serilor tîrzii“. Mi s-ar părea normal ca după aşa o descriere idilico-sămănătoristă, tipul care l-a numit de curînd „Hackerville“ (în revista americană Wired) să aibă mari mustrări de conştiinţă. (A. M. S.) 

● Chitarist de blues-rock, 58 de ani, mort în somn de ceea ce pare a fi fost un atac de cord. Moartea lui Gary Moore este un clişeu, dar nimic mai firesc: „The boys are back in Heaven“. (M. C.) 

● Am auzit că în China se lucrează la o lege prin care copiii – deveniţi, desigur, maturi – vor fi obligaţi să aibă grijă de părinţii lor, iar în caz de neglijenţă, mamele şi taţii lor îi vor putea da în judecată. Aşa am auzit…  Vrei să repeţi? (R. C.) 

● La Berlin e plin de urşi coloraţi din plastic, în mărime naturală. Mare scofală, la Braşov sînt urşi la fel de mari, dar vii. (L. V.) n La Schimb de mame am auzit cea mai grotescă, dacă n-ar fi fost plastică, replică adresată (în direct) de către un tată odraslei sale: „Stai cuminte că, dacă nu, îţi bag furculiţa în ochi“ – parafrazez. (I. P.) 

● „S-au băgat pui“ la Kaufland. Chiar la ieşirea din hipermarket s-a deschis o rotiserie, pe principiul: eşti stors de energie după shopping, ţi se face foame şi unde merge mia, merge şi suta. Aşadar, pe ultima sută de metri, toată lumea se înghesuie la pui. Am stat la o coadă haotică (pe două rînduri) o jumătate de oră, două cucoane au început să se certe în legătură cu „băgatul în faţă“, un nene care duhnea a alcool a început să vorbească de unul singur despre noua ordine mondială, s-au terminat puii şi am aşteptat să se prăjească alţii etc. Toată această experienţă mi-a trezit amintiri ale unor timpuri pe care nu credeam că le voi mai trăi vreodată. Cînd am ajuns în faţă, mă aşteptam să mi se spună că „raţia“ este de o jumătate de pui. (A. P.)  

DUPĂ UNII, FEMEIA IDEALĂ AR TREBUI SĂ ŞTIE SĂ FACĂ PRUDENŢA CREAŢĂ LA MIEZUL NOPŢII  

● Am fost invitat să scriu, pe www.thesexist.ro/femeia-ideala-39.html, cum văd eu femeia ideală şi am primit un ditamai feedback-ul negativ legat de unul şi acelaşi aspect: printre multe prostii masculine, ziceam că femeia ideală ar trebui să ştie să facă un nod la cravată. Cochetărie & intimitate, deci sexyness – mă gîndeam eu! Şi, oricum, nu mă refeream la nodul în cruce, nici la un dublu Windsor, ci la un biet patru-în-mînă. Nimeni? (M. C.) 

● Celor obsedaţi de comparaţia dintre căderea lui Mubarak şi aceea a lu’ ştim-noi-cine, le pun – cu toată prudenţa – următoarea întrebare: pe 22.12.1989, noi l-am fi lăsat pe nen-tu Nicu să zboare cu elicopterul la Neptun? (R. C.)

● Chiflă, şuncă, felii de castravete murat, o foaie de salată creaţă – toate sub un singur nume: „sandwich naţional“. (D. S.) 

● În timp ce-l urmăream pe TVR Cultural pe duhovnicul de la miezul nopţii, ce întrebare îmi vine-n cap? Cîte supernove au numărat oamenii de ştiinţă în ultimul deceniu. Internetul zice că fix 3767, adică de două ori mai multe decît fuseseră descoperite cu totul pînă în anul 2000. La cifrele astea, sigur are loc una acum, în timp ce citiţi rubrica asta. (M. C.)