Copşa Mică, colonia care se hrăneşte din plumb

Publicat în Dilema Veche nr. 122 din 25 Mai 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Cunoscută în lume drept una din cele mai poluate localităţi din Europa, Copşa Mică nu se sfieşte să-şi recunoască problemele. Aici oamenii iubesc şi urăsc noxele emanate de Sometra. E un cerc vicios care, pe de o parte, le ciungeşte vieţile locuitorilor, dar care, pe de altă parte, le oferă şansa unei mese calde la sfîrşitul unei zile. Fişele medicale se umplu de cazuri de retard, saturnism, boli respiratorii. Oamenii îmbătrînesc prematur, vorbesc pe ascuns de cei care au leşinat în urma expunerii la plumb, de animalele moarte din cauza poluării. În Copşa Mică s-a mai înfiinţat o fabrică unde se topeşte plumb. Locuitorii sînt bucuroşi că li se oferă locuri de muncă. Aici teama de foame este mult mai mare decît cea de moarte. Turnul Apa se strecoară vicleneşte printre crăpăturile de carton ale acoperişului şi se loveşte înfundat de burta unei scrumiere verzi, jegoasă de la atîtea ţigări strivite. În faţă, piaţa e pustie şi tarabele de metal duc de 50 de ani dorul negustorilor şi al parfumului legumelor şi fructelor cultivate aici. În barul mucegăit din Copşa Mică e mereu seară în fum înecăcios. E mereu umbră şi oameni negri la faţă veniţi parcă din străfundurile pămîntului la o gură de aer curat şi de soare. "Aici la Copşa Mică s-a făcut dintotdeauna prelucrare de metale şi negru de fum. Aşa a vrut Ceauşescu. A dat de muncă la oameni şi oamenii au fost bucuroşi." Vreţi o ţigară? "Nu că am." Scrumiera e plină-ochi de apă şi omul nu are unde arunca tutunul mocnit. "Futu-i mama ei de ploaie că mănîncă tot, cu sulfu' ei." E acidă nu? "Da, e acidă. Da' mata de ce pui atîtea întrebări?" Picurii de apă se mută pe firele negre-tăciune ale bărbatului şi se preling pe bretonul subţire, rar, pînă ajung pe nasul ascuţit şi apoi prin faţa dinţilor galbeni ca un cocean de porumb în pîrg, toamna. Bărbatul scuipă apa de pe buze ca pe otravă. "N-ai fi cumva vreun ziarist?" şi mă pipăie pe la piept să nu îl înregistrez. "Nu e bine să stai de vorbă cu străinii despre sulf." Ochii roşii, parcă injectaţi cu mercur pentru termometre, se holbează la mine, după care strîng uşor în pupile un bărbat din spatele meu. "Ăla cu vestă portocalie e şeful de tură." Geamurile slinoase ale barului, brăzdate de vinişoare portocalii şi vineţi de la un afiş lipit şi topit pe dinafară de apă, deformează şi schimonosesc lumea de dincolo şi strîmbă de la încheieturi podul negru ce duce înspre platforma metalurgică Sometra şi mai odinioară înspre Carbosin. "Se spune despre Copşa Mică că ar fi cea mai poluată zonă din Europa." Se mai goleşte un pahar de bere. "Tu îţi dai seama, nu din România, ci din Europa. Păi asta e extrordinar, domnule." "Şi e adevărat?" "Minciuni. Păi dacă ar fi aşa, ce crezi că am fi toţi sănătoşi? Uite, eu am 35 de ani şi de 15 lucrez la Sometra şi nu am nici pe dracu'". Pe uşă intră un bărbat în cîrje. Un altul îl înjură de mamă prin gaura rămasă de la căderea incisivilor. Trei muncitori în pufoaice roase zac la altă masă. Unul scund cu baston se tîrîie şi mă întreabă cît e ceasul. "Două jumătate." "Mai am juma' de oră de pauză. Vasile, mai e timp de un pahar." Bastonul alunecă, bărbatul aproape cade, înjură de sfinţi. Un nod în gît mă chinuie de cînd am ajuns aici. "Aţi văzut turnul ăla mare? Trebuia să fie de 280 de metri, dar nu au făcut baza bine şi le-a fost teamă să nu se prăbuşească. Pe acolo ies acidul sulfuric şi plumbul. L-au făcut aşa de înalt ca să nu cadă în oraş, dar el tot aici vine şi în oraşele vecine. Îl vezi de oriunde ai veni. Tot timpul fumegă. Tot timpul." Se opreşte. Şeful de tură ne dă tîrcoale. "Cui îi mai spui prostii, Florine?!" Florin tace mîlc şi apoi rînjeşte. "Îi spuneam domnului ce treabă bună se face aici la noi în Copşa Mică şi că atîta timp cît fumegă turnul noi avem de muncă" şi toţi bărbaţii se scutură de rîs puternic. Un alt bărbat cu cîrje îşi trage picioarele după el în crîşmă. Afară plouă şi miroase a mucegai. Acelaşi nod în gît mă chinuie. Sometra mai adună în prezent 1.095 de salariaţi din cei 2.500 de odinioară. Fabrica are un lanţ tehnologic care nu mai este complet. Gazele sulfuroase, care ies de la aglomerarea minereurilor, trebuie colectate şi prelucrate într-o fabrică de acid sulfuric care practic nu există. Cînd au venit investitorii greci, fabrica era într-o stare jalnică. Ceauşescu nu a mai vrut să investească bani în retehnologizare şi a lăsat-o a nimănui. Gazele, în loc să fie colectate în fabrica de acid sulfuric, sînt conduse prin furnal în aer şi acolo se amestecă şi se formează o ploaie acidă. O ploaie care ucide tot. Plumbul a pătruns în pămînt atît de adînc încît oamenii trebuie să decoperteze terenurile pe o adîncime de 2 metri ca să considere că pot face agricultură curată. Oricum locuitorii nu au voie să consume legume şi mai ales să le comercializeze. Dar o fac. Autorităţile ştiu asta şi nu pot lua nici o măsură. În Copşa Mică piaţa numără 20 de tarabe. Mai mereu pustii. Şi nici nu sînt şanse să se umple de negustori. Dacă Sometra s-ar închide azi, toată poluarea şi plumbul ar dispărea peste 60 de ani. Cel puţin asta spun oamenii. Păcăleala Printre picăturile de ploaie acidă, pe trotuare pătate de negru, unii mai aruncă vorbe cu perdea cum că acei muncitori, care sînt prea bolnavi şi suferă de saturnism (expunere mare la plumb, n.r.), trimit la policlinică urina copiilor. "Fac aşa ca să le iasă analizele bune şi să se poată întoarce la muncă, că nu au de unde să cîştige alţi bani." Aici fiecare e pentru el. Sănătatea se vinde scump. Mesele nu mai sînt de mult îmbelşugate şi, dacă au ce să aştearnă, oamenii le mulţumesc investitorilor greci, care au preluat Sometra, şi apoi lui Dumnezeu. De curînd în Copşa Mică s-a mai ridicat o fabrică, Prombat. Fostul director al Sometrei a pus în 2000 bazele unei firme care topeşte elemenţii de la acumulatoare, tot pe bază de plumb. Unii au spus că e o investiţie foarte bună, că e un pr oiect austriac, că s-au băgat foarte mulţi bani pentru asigurarea sănătăţii şi că s-au făcut locuri de muncă. Alţii şuşotesc că astă-primăvară au fost cîţiva inşi care au căzut laţi acolo din cauză că hala e etanşă şi nu are aerisirea foarte bună. "Dar e bine că e loc de muncă." . Paul Drăghici - consilier local - Nu vă infioară gîndul că specialiştii au declarat că media de vîrstă în Copşa Mică e mai scăzută cu 10 ani decît media pe România? - Uf, ce să zic! Ştiţi cum e vorba aia: mai degrabă cinci ani ca un vultur decît 50 ca o cioară. Oamenii şi poluarea Tanti Paraschiva aşteaptă în faţa cabinetului ca să-şi primească porţia lunară de injecţii. Doar aşa îşi mai poate duce zilele. O dor toate oasele. Şi-a înmormîntat bărbatul acum zece ani. Avea 63 de ani cînd s-a dus şi cică era tînăr. "La vîrsta lui, un om sănătos încă mai duce un munte în spinare." Îl duce numai dacă nu a lucrat douăzeci de ani la Carbosin. "Avea paralizie unchieşu' şi a murit, da' greu de tot. S-a chinuit săracu'." Douăzeci de ani a înghiţit unchieşu' negru de fum şi noxele scăpate de la instalaţiile Sometrei. Parascheva are un singur dinte sus şi doi jos, cu care sparge coaja tare de pîine. "Gornul cela mare topeşte tot în jur. Tot. De la Blaj pînă la Dumbrăvenie, poluare. A zis la radio." Din cînd în cînd, îşi îndeasă ochii în plasa de rafie şi rupe cîte o bucăţică dintr-o franzelă scăpată prea mult în cuptor. "Moare lumea de foame aici." Îşi molfăie obrajii şi scuipă firimituri de pîine, pe care apoi le strînge hrăpăreaţă de pe buzele uscate. "Nu mai e ce-a fost odată. S-a dus şi blestematul ăla de negru de fum şi odată cu el şi locurile de muncă. E sărăcie şi foame mare pe aici. Parcă era mai bine înainte." Odinioară, ziarele scriau că medicii fug de poluarea din Copşa Mică şi că anul trecut erau trei medici de familie la 5.000 de locuitori. Casa Naţională de Sănătate nu mai îndrăzneşte să îi roage pe medici să ocupe locurile de aici şi nici nu mai scoate posturi la concurs. "E normal să nu vrea lumea să stea în Copşa Mică. Dar ştiţi, e o problemă de percepţie aici. Lumea nu fuge de poluare, ea fuge de oameni." De 18 ani medicul Octavia Penescu ştie toate păsurile celor de la Copşa Mică. Crede că bolile sînt cauzate mai ales de nevoi. Oamenii nu au bani să-şi cumpere alimentele necesare ca să aibă un meniu sănătos. "Un copil născut din părinţi bolnavi, care au trăit aici şi au lucrat în combinatele de aici, e normal să nu fie sănătos şi rezistent". În fişele medicale întocmite sînt nenumărate cazuri de copii cu retard, cu tulburări psihice şi de comportament, boli gastrice, anemie. Pentru adulţi, lista e mult mai mare: hipertensiune arterială, intoxicaţii cronice cu plumb şi cele mai periculoase boli profesionale. Asistenta e de aceeaşi părere cu doamna doctor. În spatele ei, geamul strîmbă turnul de emisie ce pufăie nervos aburi în nori. "Ar fi mult mai trist dacă s-ar închide Sometra. Ar fi un dezastru. Toată lumea ar trebui să plece." E curios şi straniu cum oamenii îşi ascund temerile în spatele unor credinţe clădite pe nori de praf negru amestecat cu sulf şi plumb. Totul trage în jos în oraşul acesta. Cu fiecare pas în inima localităţii o greutate mă apasă pe umeri: sărăcie, oameni îmbătrîniţi prematur, şi o alta mi se strecoară pe nări şi o simt cum parcă începe să-mi roadă cuminte în plămîni, să alunece prin sînge şi să-mi bombardeze măruntaiele. Anii trecuţi o turmă întreagă de oi, miei şi 20 de cai au murit pentru că au păscut în zone extrem de poluate. În faţa unei sticle de bere şi a unei sincerităţi debordante, oamenii spun că mai degrabă mor de plumb decît să moară de foame. Nodul în gît încă mă chinuie. Exodul către nicăieri "Oamenii nu-şi dau seama că au 4-5 clase şi nu ştiu despre impactul acestor noxe. Sînt ciungi, şchiopi, cu mîinile anchilozate din cauza poluării, dar ei se mulţumesc că primesc bani. Nu le-a spus că e periculos, nu le-a spus nimic. Se ducea unul care e vai de capul lui, îl dor picioarele din cauza plumbului şi toate afecţiunile care sînt şi medicul îi dă să-i treacă. Ce să-i treacă, băi nene? El omul nici măcar nu ştie ce are. Nu ştie, domnule, credeţi-mă." Maria Băcilă se luptă cu sistemul de mulţi ani. De pe canapeaua de lemn bine lăcuit recunoaşte că nu doreşte închiderea totală a Sometrei, ci doar una parţială, în care să se realizeze modernizarea instalaţiilor care nu ar mai permite depăşirea maximă a noxelor permise. " O zi în minus pentru viaţa unui om este o crimă, domnule! O crimă!" Din 1990, de cînd s-a înscris în mişcarea ecologistă, face memorii şi scrisori către instituţiile abilitate. A adunat pînă în prezent un dosar de 130 de pagini pe care l-a depus la Curtea drepturilor omului de la Strasbourg. A ajuns şi la Ministerul Mediului. Ministrul de atunci, Petru Lificiu, nu era de găsit. Pe holuri l-a văzut pe Ioan Jelev (secretar de stat în Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor în perioada 2000-2005, n.r.), "I-am zis Ťdomnule, nu se mai poate trăi acolo. Nu mai putem. Au murit cai şi miei.» Şi el a răspuns ŤDa, doamnă, aveţi dreptate, de ce nu vă mutaţi din Copşa?». Cînd a fost într-o audienţă, vechiul prefect, Lup, a luat-o în rîs: "Ştiţi ce mi-a zis? Cică ŤEu, cît am fost mic, am mîncat morcov de acolo şi nu am păţit nimica.»" Soluţia nu e de găsit sau cel puţin din casa Mariei Băcilă şi din jurnalul pe care îl ţine cu atîta sfinţenie nu se întrevede. Ieri a mai scris cîteva însemnări în el. Au dat drumul iar la gaze seara. A simţit gustul dulce de plumb cînd ducea găinile la culcare. "O să se termine cu totul şi o să închidă într-un final poluarea, în momentul în care nu o să mai moară doar cai şi miei, ci şi oameni. Atunci cînd or să moară oameni. Atunci Sometra o să fie închisă pentru modernizări."

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.

Adevarul.ro

image
Atacul rechinilor. Ce spun biologii marini despre cazul turistei românce ucise în Marea Roşie a Egiptului
Periodic, rechinii atacă turiştii în Marea Roşie. Ultima victimă este o româncă de 40 de ani din Suceava. Aceasta nu a avut nicio şansă în faţa Marelui Alb care la doar 600 de metri distanţă mai ucisese o turistă din Austria.
image
Factură de aproape 15.000 de euro la telefonul mobil, după accesarea unui link necunoscut
Este păţania unei familii din Sighetu Marmaţiei, după ce fiul lor a deschis un link necunoscut. Apelurile au început să curgă, ajungând la câte 500, zilnic. Factura uriaşă de peste 70.000 de lei va trebui achitată de către titularul abonamentului.
image
Amantele criminale din Bihor, trimise în judecată. Victima, care era soţul uneia, le  „agasa“ pentru că voia sex cu nevasta
Cele două femei din Bihor care i-au plătit 40.000 lei unui interlop, ca să-l ucidă pe soţul uneia dintre ele, au fost trimise în judecată, procurorii susţinând că acestea aveau o relaţie amoroasă, iar soţia victimei se simţea agasată de faptul că el voia să facă sex.

HIstoria.ro

image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.
image
SUA și Republica Dominicană - Cum a eșuat o anexare dorită de (mai) toată lumea
Pe 2 decembrie 1823, într-o vreme când majoritatea coloniilor spaniole din Americi își declaraseră independența sau erau pe cale s-o câștige, președintele SUA, James Monroe, a proclamat doctrina care-i poartă numele și care a devenit unul dintre documentele emblematice ale istoriei politice a SUA și a lumii.