Copilăria lui Felix (I)
Trăim între Felix şi Max. Frînturi strîmbe, dintr-o altă viaţă, ies la iveală ca rîmele din pămînt după o ploaie zdravănă. Din motive greu de înţeles, abia acum se aud poveştile triste şi absurde ale unor ani de demult, în care la şcoală se preda şi se învăţa turnătoria la Securitate, mai mult decît matematica sau geografia. Teamă? Frică? Laşitate? Prostie? Sau, poate, un altceva care ne împiedică, adeseori şi azi, să zicem nu? Răspunsurile se caută în mărturii. Una dintre ele, cea a domnului Sorin Taban, e reprodusă mai jos. Puneţi cîte semne de întrebare doriţi la finalul acestor rînduri, dar lăsaţi loc suficient să punem, cîndva, şi mult-aşteptatul punct. Domnule Robert Turcescu, Tema pentru care vă scriu este "elevii securişti". Şi vă scriu din postura unuia care, în liceu, a luat ceva castane şi pumni şi şuturi în fund deoarece nişte colegi de clasă l-au turnat la Secu. Am făcut Liceul Industrial de Construcţii de Maşini Ploieşti. Acesta era chiar lîngă str. Vasile Lupu, unde era şi atunci, şi este şi acum, Securitatea. Într-o oră de fizică a venit tov. Marinescu, un conducător de Trabant combi bleu - era securistul care răspundea de liceul nostru. Toţi ştiau că tov. Marinescu e securistul şi că e bine să nu te cheme. Venea din cînd în cînd şi mai scotea pe cîte un elev de la ore şi acesta apărea a doua zi sau nu mai apărea cîteva zile şi... nu primea absenţe. Erau la noi în clasă - încă din clasa a IX-a, deci aveam 14 ani - cîţiva elevi care turnau. Aceştia stăteau la internat, iar alţii erau chiar din Ploieşti, de la ţară, cu părinţi agricultori, dar învăţau bine (tocilari le spuneam!) şi doreau să ajungă cineva. Ce turnau? Păi îi spuneau pe cei ce făceau glume despre Ceauşescu sau cu miliţieni, îi spuneau pe cei care apăreau cu blugi noi pe la şcoală, pe cei care aveau plăci cu ABBA sau Boney M, ori pe cei ce ascultau Europa liberă sau pe cei ca mine care eram evanghelic, nu ortodox şi uneori mai spuneam cîte ceva despre Dumnezeu. Pentru că eram evanghelic, nu am fost făcut utecist (şi nici nu mi-a părut rău!) şi am simţit uneori că eram marginalizat, se făceau ironii pe seama mea, eram uneori persecutat de unii profesori (erau o profesoară de CSP - cunoştinţe social-politice - şi o doamnă de istorie care şi-au propus să mă lase corijent pentru că spuneam că eu cred în Dumnezeu). Au fost cîţiva colegi turnători. Pe unii îi ştiu, pe alţii i-am aflat după zece ani... Într-o zi, tov. Marinescu a venit în oră, a şuşotit ceva cu profesorul Sandu Mihai, şi-acum unul din cei mai buni profesori de fizică din Ploieşti (culmea, la acelaşi liceu!) - ce spun acum s-a petrecut în urmă cu 27-28 de ani! -, apoi m-a luat din clasă cu ghiozdan cu tot. Am plecat la Securitate cu Trabantul şi acolo, de pe la ora 11 pînă seara la 9, am fost bătut deoarece, după ce mi se dictau declaraţii în care zice-se eu recunoşteam că fac propagandă anticomunistă, că ascult Europa liberă, că spun bancuri politice... deci la sfîrşit, cînd eu ar fi trebuit să scriu "am scris de bunăvoie şi semnez", eu scriam "mi s-a dictat împotriva voinţei mele şi nu recunosc". Sorin TABAN (va urma)
