Comunitate tradiţională, gîndire europeană
Primarul din Şinca Nouă, Dumitru Flucuş, e tînăr şi neliniştit, în sensul bun, întreprinzător. Din discursul său realizez că nu gîndeşte în termeni utopici, ci realişti; nu pune problemele la nivel rural, nici măcar naţional, ci european. Căci Şinca Nouă este unul din satele româneşti declarate "europene": "Ca să fim aleşi sat european, în 2005, nu pot spune că am avut ceva special. Mai curînd titulatura a venit ca o recunoaştere a ceea ce am făcut pînă atunci. Cred că au contat diverse lucruri, Grădiniţa germană, dar mai ales povestea cu telefoanele. În 1997, în comună erau doar vreo 5 telefoane. Am mers la Romtelecom să le cerem introducerea de telefoane fixe pentru toată lumea: ne-au spus că ne pot pune peste 25 de ani, abia atunci intrăm în planul de investiţii. Exista însă şi o altă soluţie: să plătim 40.000 de dolari şi să ne pună imediat. Am făcut o socoteală şi a ieşit că, dacă fiecare familie ar da cîte 200 de dolari - şi sînt 200 de familii în sat - strîngem suma. Am mers din casă în casă şi am întrebat. Cei mai mulţi dintre ei nici nu simţeau nevoia telefonului, nu ştiau cum e. Pînă la urmă i-am convins şi a fost suficient să dea cîte 175 de dolari fiecare. Am devenit primul sat cu centrală modernă. Ceea ce a contat - cred - a fost atitudinea oamenilor". Spirit comunitar După Revoluţie, principalul scop al şincăienilor a fost reînfiinţarea comunei şi refacerea instituţiilor. Nu a fost uşor, şi - aşa cum primarul însuşi spune - pe alocuri a trebuit să "se facă frate cu dracul" ca să reuşească. Dar a reuşit. Mai bine-zis au reuşit, pentru că de fiecare dată cînd dl Flucuş povesteşte despre "aventurile" sale administrative şi spune "noi" - se referă la comunitate. În Şinca Nouă există, din fericire, într-adevăr spirit comunitar. Nu este unul gregar, pe care îl simţi în conversaţii spirituale (aşa cum era la Comloşu Mare, judeţul Timiş). Ci unul care îi leagă pe oameni mai mult prin ce au făcut împreună. După îndelungi demersuri şi tratative legislative, comuna s-a reînfiinţat pe 10 mai 2002 ("ziua comunei, a regelui şi a nevesti-mii", precizează primarul). Toate instituţiile au fost refăcute. Actuala clădire modernă a Primăriei nu exista: noua administraţie locală s-a instalat în clădirea veche şi avariată, în care funcţionau numai vreo 3 camere şi totul trebuia adus de acasă. "În 2003 am luat legătura cu o comunitate din Germania, ca să ne înfrăţim cu ea. Nu avem nemţi aici, dar le admirăm spiritul şi modelul. După multe insistenţe, ne-au întrebat: ŤAveţi o strategie de dezvoltare pe 20 de ani?». Habar nu aveam, atunci, ce înseamnă o strategie de dezvoltare durabilă. Aşa că, în iarna 2003-2004, ne-am apucat să facem una, prima din judeţ. Am adunat vreo 40-50 de persoane, dintre formatorii de opinie din comună: gătau vacile de muls şi veneau la Primărie să elaborăm strategia. Trebuia să avem un capăt la care să ajungem peste 20 de ani. Ne-am propus să dezvoltăm două domenii: infrastructura şi imaginea". Pîrghii europene E evident că modul de gîndire al comunităţii din Şinca Nouă depăşeşte nu doar graniţele rurale, ci chiar pe cele naţionale. Modelul lor este unul european. Desigur că modificările în ceea ce priveşte infrastructura nu au lipsit nici de aici, pe lîngă primăria nouă, s-a construit încă o biserică, în 11 zile; un post de poliţie, o grădiniţă, cu predare şi în limba germană, cu profesori din Germania; şcolile şi căminul cultural au fost renovate; s-a introdus gazul metan, s-au făcut drumurile, un pod; acum se lucrează la reţeaua de apă potabilă; mai trebuie rezolvată problema dispensarului şi a prezenţei unui medic în sat. Dacă refacerea infrastructurii a fost indispensabilă pentru ca localnicii să poată trăi confortabil, dar şi pentru a putea face turism, imaginea - consideră primarul - e la fel de importantă pentru a salva localitatea şi a o promova. "Ce puteam face? Eram asemănători cu orice sat din zona deal-munte din România. Ca să ieşim cu ceva în evidenţă, ne-am hotărît, prin 2003-2004, să devenim primul sat ecologic din România. I-am convins pe oameni, după lungi discuţii, că merită să declanşăm procedurile ca să devenim sat ecologic, chiar dacă, la început, trebuia să dăm bani din buzunar, înainte să vină subvenţiile. Ideea este că, în timp, produsele noastre certificate drept ecologice ne vor putea aduce un preţ mult mai bun. Asta atunci cînd vom avea şi un sistem bine pus la punct de prelucrare şi desfacere a lor: am vorbit cu un elveţian, care e de acord să finanţeze, aici, o fabrică de prelucrare a laptelui, una de mezeluri, o alta de sucuri, un abator..." Pe viitor: ecoturismul O altă direcţie, tot atît de europeană, pe care comunitatea din Şinca Nouă o are în vedere, pentru viitorul apropiat (la vară...) este dezvoltarea ecoturismului în zonă. Există, aici, o floră şi faună deosebite - ne confirmă şi Barbara Promberger, biolog, dar şi patroană, alături de soţul ei, Christian (biolog şi el), a unei pensiuni locale, pionieră în promovarea ecoturismului. Barbara şi Christian, ea - din Austria, el - din Germania, acum stabiliţi, cu copii cu tot, în România, le asigură turiştilor europeni, drumuri, pe cei 21 de cai ai lor, într-o serie de trasee interesante ale zonei. Se pare că Şinca Nouă nu are doar o avantajoasă poziţie geografică (situîndu-se cam la o oră şi jumătate de multe obiective dragi vizitatorilor precum Braşovul, Sibiul, Transfăgărăşanul, Mînăstirea Sîmbăta...), dar şi o faună demnă de luat în consideraţie: urşi, "nu tomberonişti" (după spusele primarului), ci cu adevărat sălbatici, lilieci, fluturi... Localnicii - după modelul neamţului - s-au apucat să-şi ridice şi ei pensiuni şi sînt, pare-se, pe calea cea bună. Mai ales că există un PUG (plan urbanistic general) al zonei care prevede unde şi cum să se construiască: ca să nu se ajungă ca în alte locuri din zonă, unde construcţiile au scăpat de sub control (la Bran, de pildă). Altfel, satul rămîne o comunitate tradiţională, în care regulile nescrise încă s-au păstrat, şi de unde puţini dintre locuitori au plecat definitiv (media de vîrstă se situează la fericita cifră de 38 de ani).
