Ceapă prăjită şi burice la vedere
Colentina. Locul de unde încep să se zărească blocurile care anunţă Capitala, cum vii dinspre Urziceni. Blocuri cu feţe urîte, de altfel, cu cîte zece-unsprezece etaje, majoritatea lipsite de geamuri. Locul de la capătul troleului 66 şi al tramvaiului 21. Coconete cu ochelari de soare se urcă în autobuzele care gîfîie ducînd povara în satele din jur. La intersecţia cu Şoseaua Fundeni, o mamaie, sigură pe ea, îşi leagă baticul la ceafă, îşi netezeşte şorţul cu buline şi porneşte spre centru cu hotărîre, tîrînd după ea o traistă de rafie. Mulţi muncitori certaţi cu lama de ras, mirosind a tutun şi a băutură, se îndreaptă spre casă sau poate spre cîrciumile cu mese de plastic, bere ieftină şi muzică de inimă albastră. "Nu e un cartier în care să stai prea mult. Mi se pare infect, chinezi şi ţigani" - spune cu năduf o tînără mămică, ţinîndu-şi băieţelul de mînă şi fetiţa, de nici un an, în braţe. Cel mai bun lucru pentru Mariana, în cartierul Colentina, sînt mijloacele de transport care duc spre centru. Să nu vă imaginaţi că nu există o protipendadă a Colentinei adecvată locului: bărboşi cu lanţuri grele, fetiţe în colanţi şi haine albe care le lasă buricele la vedere, doamne cu permanent creţ-creţ, domniţe pe tocuri-cui în miezul zilei. Maria este o adolescentă de 19 ani, la modă, cu tricou roz şi faţă de şoricel. Pentru ea, Colentina e frumoasă, dar a avut probleme chiar cu o seară înainte: "M-au alergat nişte băieţi, dar am intrat într-un magazin şi aşa am scăpat de ei. Nu le-am spus nici părinţilor, nici Poliţiei ce-am păţit" - povesteşte emoţionată. Mergi printre clădirile uriaşe ca prin albia unui rîu cenuşiu, nediferenţiat. Rapid peste Steaua peste Dinamo pe blocuri în mîzgăleli care se vor a fi grafitti . Din cînd în cînd, cam pe la ora mesei, zăngăne oalele şi miroase a ceapă prăjită, a prăjeală în general, şi în autobuz sau troleu descoperi acelaşi damf în hainele şi în părul călătorilor. O doamnă la vreo 60 de ani din ciclul femeia-română-cu-sacoşa-în-mînă se duce spre casă în zona Doamna Ghica. E revoltată peste poate că în faţa blocului ei tinerii încing în fiecare seară chefuri peste chefuri: "Numai golănie, în fiecare zi stau pînă la 2-3 noaptea, beau şi vorbesc urît". Le-a zis cu frumosul s-o lase să doarmă, a chemat şi Poliţia. "Poliţiştii mi-au zis că nu au ce să le facă, decît dacă îi prind cu droguri. M-am îmbolnăvit din cauza lor" - zice doamna cu păr alb şi cercei mari, care nu-şi dă numele că îi e frică de "ei". În rest, numai de bine despre Colentina: "Stau aici de treizeci de ani, mă simt bine, am piaţa aproape". În piaţa Colentina, pe la ora două după-amiaza, e linişte şi pace. Rarii clienţi dau tîrcoale preţurilor cam piperate. Un vînzător cu ochi de peşte şi strungăreaţă la dinţii de jos, explică cum stă treaba: "Nu prea e vînzare. Lumea n-are bani, mai încearcă să negocieze şi, de nevoie, mai lăsăm la preţ". Ilie Ţene spune că pînă acum nu s-a legat nimeni de cei din piaţă, nu au avut probleme. E linişte, dar nu e vînzare. Educaţie? Cîtă vrei. O tanti cu faţa muncită vinde pepeni la colţul străzii cu fiul ei de vreo zece ani, pe care îl instruieşte cum să atragă clienţii. O altă mamă îşi articulează plodul peste şapca albastră pentru că urlă a disperare, nefiind lăsat să se plimbe cu tricicleta. Un tată, de data aceasta, şofer de Dacie cu abţibilduri de bolid, admonestează fără jenă şoferul unui 182 cu verbul introducerii ab origine . După care rîde la fii-su din dreapta şi îi dă prieteneşte o palmă după cap.
