Ce se vede la radio

Publicat în Dilema Veche nr. 198 din 25 Noi 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Mă ţine prizonier, uneori perioade destul de lungi de timp, o dorinţă puternică de a-i face pe români să viseze. Sau să zîmbească. În direct, la radio. Pare simplu, dar experienţa celor şapte ani şi mai bine de cînd se întîmplă în fiecare după-amiază să fiu cu România în direct arată, fără drept de apel, un scor net favorabil depresiilor, umorilor, nervilor şi altor stări întunecate care bîntuie prin minţile şi sufletele noastre. Pe undeva, e explicabil: ne doare, deci strigăm. Dar să nu te poţi detaşa decît foarte greu sau aproape niciodată de jumătatea goală a paharului, asta spune multe despre relaţia noastră cu noi înşine, în primul rînd. Caz concret: emisiune despre fericire şi lucrurile simple. Cu mici excepţii, intervenienţii leagă starea de bine (cuvîntul "fericire" îndrăznesc destul de puţini să-l rostească!) aproape exclusiv de partea materială. Bani, bani, bani. Nu mă surprinde, în timp m-am obişnuit cu genul acesta de raportare la starea de mulţumire sufletească, dar, sincer scriind, speram să descopăr o cît de mică schimbare. O tuşă strîmbă mai puţin. Măcar pe ideea că România anului 2007 arată destul de diferit de aceeaşi ţară a anului 2000 cînd am lansat prima ediţie a emisiunii radiofonice. M-a intrigat seria de răspunsuri primite, aşa că am menţinut unghiul, schimbînd doar tema. De data asta, o discuţie despre lucruri bune din România. Răspunsuri firave, clişee penibile: munţii, marea, olimpicii... Cineva îndrăzneşte să vorbească despre o echipă de handbal, pare-mi-se Oltchim, care spulberă tot ce întîlneşte. Preţ de cîteva minute, intră pe fir oameni care trec în rîndul veştilor bune asfaltările, boom-ul imobiliar, ceva parcuri amenajate, ba chiar şi venirea lui Julio Iglesias la Bucureşti. E rîndul meu să alunec spre depresie. Nimic mai mult? Ceva mai de Doamne-ajută, un fapt, o faptă care să ne aducă pe toţi în situaţia să răsuflăm uşuraţi şi să spunem, iată, se poate?! Nimic, nimic, timp de o jumătate de oră. Lucruri mărunte, împliniri de duzină sau mici contrapuncte, sonore însă doar la nivel de urbe. Pe post de concluzie: România n-are fapte măreţe de raportat, ceea ce s-ar putea să fie chiar o tristă realitate. Pe modelul de mai sus, luînd în calcul evenimentele care ne-au împrumutat fiecăruia trăsături de mailaţi, mi-am zis că n-ar fi rău de pornit o discuţie despre cum sîntem noi, românii, de fapt. S-a blocat centrala! Cu mici excepţii, un cor bizar, mixt, cu apeluri din ţară şi din străinătate, a interpretat aria smetiilor necruţătoare date peste chipul naţiei. Sîntem în fel şi chip, ne urîm înfăţişarea, ne transformăm cicatricele sau plăgile minore în semne ale unor boli imposibil de vindecat şi, în general, dacă ne ascultăm vorbind despre noi, părem în solda duşmanilor noştri. Nu cred, sincer nu cred să existe prea multe naţii, altele decît cea română, în stare să se urască atît de tare pe ele însele. Forţa cu care sîntem în stare să ne înjurăm în oglindă e greu şi de înţeles, şi de ascultat. N-am căutat nici pe parcursul emisiunilor, nu încerc nici acum să-mi explic de ce se întîmplă aşa. Ţine de mentalitate, vor fi exclamînd filozofii de cartier. Sau de ipocrizia teribilă care ne înconjoară, alături de ignoranţa şi lipsa de educaţie pe care le dezvăluie, la fiecare colţ de stradă, ţara şi oamenii ei? Oricum ar fi, ele există, în doze similare, şi la alţii. Ceea ce nouă pare să ne lipsească dintotdeauna este însă capacitatea extraordinară şi absolut necesară de a face paşi decisivi întru schimbarea lor. Iar asta se... vede pînă şi la radio.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.
image png
Piața Romană
Fetele de 20 de ani de acum nu-și mai pierd vremea în astfel de bodegi.
image png
Zgomotul și furia
Drept urmare, există mai multe metode tradiționale de a riposta unui vecin zgomotos.
image png
Cîteva note despre agapa creștină
Evident că nimeni, mîncînd laolaltă, nu stătea să filosofeze. Eram însă alături de Domnul.
p 20 Arik Ascherman WC jpg
Traumă şi discernămînt
Dar, în ciuda singurătăţii şi a primejdiilor acum mult mai aspre, rabinul îşi continuă patrularea, nu părăseşte paza.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Într-un supermarket, la raionul de alimente exotice, am descoperit mămăliga ambalată în vid, „gata preparată”.
image png
Lumi fragile
Am perceput „schimbul de scrisori”, formulare care în curînd va trece și ea într-o arhivă a limbii, ca pe un fel de apel la memorie.
image png
Frig și acasă
Cert e că, în ciuda condițiilor aparent vitrege, m-am simțit acasă acolo.
image png

Adevarul.ro

image
Criticile unui american îndrăgostit de România. „Acele creaturi cretacice cred că mai trăim sub Ceaușescu“ VIDEO
Un american a povestit pe YouTube lucrurile care le detestă la țara sa adoptivă, România. Totuși, el susține că se simte bine aici și că este îndrăgostit de România, dar nu poate închide ochii la unele probleme.
image
Dr.Vlad Ciurea, despre un obicei banal care poate ucide: „Este adevărat, mai ales dacă persoana este și hipertensivă”
Deși la prima vedere poate părea inofensivă, o ceartă între două persoane se poate încheia tragic. Emoțiile puternice și furia creează condițiile propice unei afecțiuni, care, în unele cazuri, poate fi fatală.
image
Motivele pentru care România are apartamente nelocuite. „Nu ține de vreo criză imobiliară“
Tot mai multe locuințe sunt nelocuite în marile orașe ale României, deși criza imobiliară despre care vorbesc mulți nu a sosit, cel puțin deocamdată. La mijloc ar fi vorba despre alte fenomene.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic