Cartierul muzicanţilor din Geoagiu

Oana POPIŢIU
Publicat în Dilema Veche nr. 180 din 23 Iul 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Ţiganii din satul Geoagiu sînt diferiţi de cei pe care îi promovează media de astăzi. Ei nu fură, nu comit infracţiuni şi, culmea, îşi trimit copiii la şcoală. Foarte mulţi lăutari în vîrstă încearcă să le transmită dragostea pentru muzică nepoţilor. "Am cumpărat pentru nepoţel un acordeon şi vreau să-l trimit la Deva, la Liceul de Muzică", spune cu mîndrie unul dintre lăutarii mai vechi. Vorbesc numai limba română. "Poţi să-i pui la zid, că nu ştiu ţigăneasca", ne-a spus un lăutar. Înainte, ţiganii şi românii aveau legături mai strînse, după cum povestesc romii din comunitate. "Nu se ţinea cont că unul e alb şi unul negru", spun bătrînii. Au muzica şi cărămizile. Toate aşezările ţiganilor se află pe malul unei ape. Poate că există un soi de muză pentru cîntec acolo. Legendele despre lăutari sînt cunoscute de toată lumea. Familii întregi se îndeletnicesc cu această artă. Reprezentantul lor la primăria Geoagiu, Tiberiu Bogdan, luptă în fiecare zi pentru drepturile lor. Lăutar în regimul comunist Cornel Trandafir cîntă la contrabas. Are 78 de ani. Cîntă de la 11. A făcut parte din ansamblul judeţului. Nu a existat nuntă la care să nu fi fost chemat în tinereţile lui. Toţi fraţii săi au cîntat. Vioară, violă, acordeon. Nu contează pentru ei. Învaţă orice. Fiecare colţişor al ţării aduce o altă poveste. Rememorează amintirile ca şi cînd ar derula un film. Încărunţit de timp, îşi duce zilele în comunitate. Lipsit de lux, de bani sau de faimă. Doar el şi amintirile. "Am fost în Rusia, în Germania, în Polonia. Eram cei mai buni. Noi cîntăm după ureche. Nu ne-a învăţat nimeni muzica după note". De fiecare dată au cîştigat trofee. "În Polonia, în fiecare an, am luat ŤToporul de Aur» la festival. Pe vremea comunismului făceam muncă culturală. Ne-au promis că ne dau vechime în cîmpul muncii. Nimic. Ne întorceam din străinătate şi dădeam banii la Casa de Cultură. La sfîrşit, ne-au spus că ne-am distrat pe vremea lui Ceauşescu şi nu ne-au dat nimic". Are şi el doi băieţi lăutari. Femeile din casă nu prea vorbesc. Doar rîd de istorisirile lor. Sarmalele reci din contrabas Peripeţiile ţiganilor de la nunţi sînt multe. "Cum să fie nunta... Aşa, cu zeamă acră şi cu plăcinte. Şi, pentru că nu puteam să beau, că 300 de oameni erau pe capu’ meu, mai băgam cîte un litru de ţuică în tobă. Că, pe urmă, de la nuntă ne întorceam cu căruţa şi ne puteam cinsti şi noi. O dată, la o nuntă, gazda era zgîrcită rău de tot. Am băgat sarmale în contrabas, de nu l-am mai putut ridica. Şi era iarnă. Pînă la urmă am aruncat contrabasu’ pe rîu. Că era prea greu", povesteşte lăutarul. Veneau din tot judeţul să îi cheme la nuntă. Lumea le cunoştea talentul. Cîntau romanţe, tangouri, muzică populară. Erau cîteva cîntece care trebuiau fredonate obligatoriu. "Dacă mergeai la nuntă trebuia să ştii învîrtita lui Birăuţu, pe coarda groasă, a boului, altfel nu se putea", spune un ţigan. Cîştigul era destul de mare la vremea respectivă. "Păi, aveam nunţi unde cîştigam 300 de lei şi altele la care luam 3500 de lei. Cu o sută de lei înainte mergeam la restaurant, mîncam şi beam pe săturate. Acum e mai puţin. Da’ se cîştigă." Şi acum, unii dintre ei mai cîntă la nunţi. Romii, ambasadori culturali Ţiganii au umblat prin toată ţara. Au fost pînă la Tulcea şi la Sulina. "Am făcut spectacole şi pentru copiii handicapaţi". În judeţele Hunedoara, Alba şi Maramureş sînt vestiţi. Ieşirile dese în străinătate, în timpul comunismului, le-au adus numai premii. În deplasările pe care le făceau, ca adevăraţi artişti, compuneau versuri pentru fiecare ţară: "Din pielea lui Stalin, facem cizme la Berlin". Unii primesc încă scrisori de la cei pentru care au cîntat. Din România, din Germania sau din Rusia. Primarul din Geoagiu, Simion Mariş, susţine comunitatea romilor. Le-a dat pămînt pentru construcţie, materiale şi deja unii dintre ei şi-au înălţat case. "Primarul ne ajută. Nu mergem niciodată la el fără să ne ajute. Ştie că noi nu furăm, că lumea ne ştie. Ne ajută şi Poliţia. Doar cînd se mai rătăceşte vreun ţigan de prin alte locuri avem probleme." Stau jos şi fumează. Firi boeme, de artişti care trăiesc în mahala. Trubaduri cu vechime. Ţigănci frumoase cu fuste colorate. Casele mici, făcute din chirpici, şi boarfele împrăştiate în jur, haotic, te bulversează. Mizerie şi penurie. Un univers fantastic de misticism, vrăji şi boscoane. Le-a mai rămas cîntecul, pe care îl au în sînge. ____________ Oana Popiţiu este studentă la Facultatea de Jurnalism, Universitatea "Babeş-Bolyai".

Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.
image png
Piața Romană
Fetele de 20 de ani de acum nu-și mai pierd vremea în astfel de bodegi.
image png
Zgomotul și furia
Drept urmare, există mai multe metode tradiționale de a riposta unui vecin zgomotos.
image png
Cîteva note despre agapa creștină
Evident că nimeni, mîncînd laolaltă, nu stătea să filosofeze. Eram însă alături de Domnul.
p 20 Arik Ascherman WC jpg
Traumă şi discernămînt
Dar, în ciuda singurătăţii şi a primejdiilor acum mult mai aspre, rabinul îşi continuă patrularea, nu părăseşte paza.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Într-un supermarket, la raionul de alimente exotice, am descoperit mămăliga ambalată în vid, „gata preparată”.
image png
Lumi fragile
Am perceput „schimbul de scrisori”, formulare care în curînd va trece și ea într-o arhivă a limbii, ca pe un fel de apel la memorie.
image png
Frig și acasă
Cert e că, în ciuda condițiilor aparent vitrege, m-am simțit acasă acolo.
image png

Adevarul.ro

image
Iphone-ul care l-a băgat la închisoare pe Cherecheș. „Ți-ai vândut sufletul diavolului... Eu sunt ăla”
Una dintre probele principale ale acuzării în cazul lui Cătălin Cherecheș a fost seria de 47 de înregistrări audio realizate cu un Iphone S 5. Instanțele au analizat expertize și contra-expertize pentru a răspunde acuzațiilor primarului conform cărora înregistrările au fost trunchiate.
image
Dezvăluiri tulburătoare în cazul doctoriței de 31 de ani ucise în Franța. Cine este principalul suspect și ce spune logodnicul ei
Apar noi detalii în cazul Doinei Jurcă, tânăra doctoriță de 31 de ani din Galați, care a fost găsită înjunghiată într-un apartament din Franța. Logodnicul Doinei spune că principalul suspect este un francez, care ar fi fost reținut
image
Scenă de coșmar la Suceava. Un om de afaceri și-a ucis mama și apoi a început să strige cu o cruce în mână
O femeie în vârstă de 78 de ani, din comuna Dumbrăveni, județul Suceava, a fost găsită moartă, cu numeroase urme de agresiune pe corp, în locuința fiului ei. Anchetatorii au descoperit o scenă de groază la fața locului

HIstoria.ro

image
Cine este și de unde vine Moş Nicolae?
În noaptea de 5 spre 6 decembrie tradiţia spune că Moş Nicolae vine la geamuri şi vede copiii care sunt cuminţi, lăsându-le în cizmuliţe dulcuri şi alte daruri. Spre deosebire de Moş Crăciun, Moş Nicolae nu se arată niciodată iar copiii care au fost cuminţi vor găsi în ghetuţe diverse cadouri.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.