Butelia din mînă, pentru aragazul de la bloc

Publicat în Dilema Veche nr. 125 din 15 Iun 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Mă uimeşte piaţa Veteranilor de fiecare dată cînd ajung aici. Aceeaşi mafie ţigănească la tarabe, aceleaşi băbuţe care îşi vînd caşul şi laptele pe bordură, aceleaşi căpşuni stricate şi ţuici "la botul calului", iar din cînd în cînd, mai înfloreşte printre buticurile cu "orice la treizeci de mii" şi cîte o bodegă cu alură "de centru" sau cîte un fast-food plin de-o "eleganţă" made in Militari. Mai exact, mochetă verde pe asfalt, imitînd gazonul, flori artificiale roz, mese din lemn şi hamburgeri uriaşi "cu de toate", pe care ţi-i aduc într-o oră. Muşterii sînt puţini că-i mai ieftin la chioşc, aşa că poţi surprinde un scurt taifas între unica angajată a localului, mică, neagră şi crăcănată, şi un client "din cartier", mare, bronzat şi cu muşchi, care înfulecă o pizza, cu bere "la ofertă". Tema discuţiei: "transhumanţa" de la ţară la oraş. Femeia mărturiseşte că "soţu'" a venit cu ideea ca să înceapă "nu ştiu ce afaceri cu un văr", dar din nefericire afacerea n-a mers şi el tot şomer a rămas, noroc că ea şi-a găsit repede slujbă la fast-food. De descurcat se descurcă de la o lună la alta, îi mai ajută şi familiile rămase la ţară, dar o problemă încă persistă, cea a acomodării. "Păi, io la ţară cînd aveam butelia mea, ştiam cînd o încarc şi cît o să mă ţină, adică ştiam cît mă costă exact pe lună, mai găteam vara şi la plita cu lemne din curte, dar acu', cu aragazul, pot consuma cît vreau şi întreţinerea e mereu la fel, adică mare!" - se plînge femeia. Are aceleaşi necazuri şi cu "lumina", şi cu apa, "că acasă munceam în grădină pînă seara, dup'aia intram în casă ruptă, mă uitam o oră la teve şi mă culcam... aicea ce să fac, cînd plec de la servici la şase? Treb'e să intru în casă, că doar n-o să stau pe străzi, aprind luminile, televizorul arde pînă mă culc... cosum mai mult, plătesc!". Femeia e disperată că nu mai poate să-şi "contorizeze" viaţa, iar în contoarele pentru apă rece şi apă caldă nu are încredere, căci i-a spus ei o vecină: contoarele astea fură! "Dau drumul la apă caldă şi, pînă vine caldă, juma' de oră e rece, iar p'aia ţi-o calculează tot caldă, nu-i aşa?" Aşa că cel mai cinstit se dovedeşte a fi să-ţi încălzeşti apă pe aragaz, măcar pentru gaze plăteşti o sumă fixă. "Io cu soţu' ne-am pus contoare, că aşa şi-a pus toată lumea din bloc, că doar n-o să plătim noi toate scursurile, dar de multe ori pun o oală mare pe foc, umplu cada şi gata! Ce, nu-i mai bine aşa?" Clientul înfulecă pizza, o ascultă cam neatent, dă din cap, ea aleargă ca să mai facă un hamburger cu "de toate". Probabil că de la fast-food "se scoate" şi cu ceva ketchup sau muştar pe gratis, poate că din resturile de varză mai face o varză la cuptor uneori, că tot arde gazul de pomană. Se întoarce însă destul de repede la masa tipului cu muşchi şi i se plînge iarăşi că la bloc "se cam fură", adică dispar becuri de pe paliere, preşurile de la uşi, tomberoanele de gunoi. La ea, la ţară, nimeni nu-i lua nici măcar o ulucă din gard. Şi nu-i mai place că seara se strîng toţi golanii în faţa scării, beau bere şi fac mizerie - "toată scara e numa' coajă de sămînţă, păi ce, e frumos aşa?". Îmi aminteşte că ea, cînd era de vîrsta lor, e drept că se mai ducea sîmbăta la discotecă, dar în rest nu prea ieşea din curte. "Numai babele stăteau la poartă că se plictiseau... noi, tinerii, cu munca, cu şmotru' de dimineaţa pînă seara! Da' aicea ziua îs babele că n-ai loc de ele să intri în bloc, seara îs vagabonzii ăştia!" Clientul a terminat pizza, gîlgîie din bere, după care vrea să plătească. Femeia îşi dă seama că aproape numai ea a vorbit tot timpul şi se simte datoare să-l întrebe, măcar din politeţe, care mai e viaţa lui. "Şi tu unde mai munceşti acuma?" "La Carrefour, lucrător comercial!" "Păi, e bine! Îţi mai iese şi ţie cîte ceva, nu?" Zîmbeşte cu subînţeles. "Nu prea iese că au camere de supraveghere peste tot. Nu poţi scoate mai nimic de acolo!" Femeia îl căinează şi se pare că sîmburele schimbării de mentalitate a încolţit şi în piaţa Veteranilor. Simţul proprietăţii este dezvoltat doar cînd e vorba de flacăra ta de aragaz, dar în rest, dacă ai putea să găteşti varza patronului pe plita încinsă a comunităţii, unde nu te costă nimic, ar fi foarte bine. Iată avantajele vieţii la oraş: tot ce-i al tău e al tău, tot ce e al altuia ar putea deveni, cu un minimum de efort, şi al tău. Şi începe să mi se facă brusc dor de cîrciumile săteşti care sînt de fapt magazine mixte, unde oamenii nu mănîncă pizza, dar beau pentru că îi toacă nevestele la cap şi îi trimit să încarce buteliile, iar ei beau şi banii de butelie, şi tot!

Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.
Theodor Pallady jpeg
Paradisul învățaților din actuala patrie a deconstrucției
Războiul cultural declanșat în marja postmodernității a exacerbat contrastul ideologic dintre Epoca Luminilor, moștenitoare a Renașterii umaniste, și Evul Mediu obligatoriu „întunecat”.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Fără cîini cu capul scos pe geamurile mașinilor din Florida – asta vrea să obțină o propunere de lege.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Dispariții
Mai toate cărțile de self-help sugerează să te porți cu oamenii ca și cînd i-ai vedea pentru ultima dată.
Zizi și neantul jpeg
Mărțișoare
Originale și înduioșătoare în hidoșenia lor. Ba, de destule ori, chiar în frumusețea lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Fricile mici, „fricuțele”, cum le-ar numi casiera de la supermarket
Am mai spus-o, mă consider un om fricos și îi admir pe cei care în diferite situații, de război, de epidemie de ciumă, de revoltă populară, de activism, dau dovadă de curaj.
E cool să postești jpeg
Micii răsfățați, marii neadaptați?
Copilul nu s-a lăsat înduplecat, continuîndu‑și injuriile și micile violențe, cu o atitudine de zbir, impunîndu-și, în cele din urmă, autoritatea și ronțăind ciocolata.
p 20 R M  Rilke jpg
Despre credință și tandrețe. Pornind de la Rilke
Cum sînt însă cu putință versurile lui Rilke? Cum poate poezia să răstoarne lucrurile?
foto BTC DV bis jpeg
Mihai Șora: o amintire
Nu știu cum îi vor fi recitite cărțile peste ani, dar sînt convins că lecția senectuții sale va rămîne una a înțelepciunii pe care filosofia nu o poate atinge decît în carnea unei vieți.
p 24 G  Stoica jpg
Cu ochii-n 3,14
● Pentru cei cărora nu le plac englezismele, o reclamă a tradus îndemnul „Download your app!” prin „Dă-ți jos aplicația!”. Un îndemn care poate provoca în română mici stînjeneli pudicilor. (S. G.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Se întîmplă duminica
O soluție ar mai putea fi să faci din duminici zile în întregime pentru tine, în care urgențele altora să nu devină importante în orarul tău.
Zizi și neantul jpeg
Cei mai frumoși ghiocei
Pe scurt, erau cei mai frumoși și mai zdraveni ghiocei posibili.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E necesară singurătatea?
Totuși, există mai multe tipuri de singurătăți.
E cool să postești jpeg
Suma fără laude: mai încurajează școala dragul de învățătură?
Facultățile și universitățile au astfel un palmares bogat de absolvenți, indiferent de pregătirea reală a acestora.

Adevarul.ro

image
Grecul care i-a scăpat pe români de iobăgie. A fost de șase ori domn al Țării Românești și de patru ori domn al Moldovei
Constantin Mavrocordat este unul dintre cei mai reformatori domnitori fanarioți din Țările Române. A desființat „rumânia” în Țara Românească și „vecinia” în Moldova și a reunit Oltenia cu Țara Românească în 1739.
image
Cele mai răzbunătoare trei zodii. Nu uită, nu iartă și îți vor plăti pentru tot ce le-ai greșit
Se spune că răzbunarea e cea mai dulce consolare, dar și că iertarea este un cadou pe care ni-l oferim nouă înşine. Nu toată lumea e însă capabilă să ierte și, cel puțin pentru trei zodii, răzbunarea va fi, cel mai adesea, prima opțiune.
image
Garsonieră minusculă cu toaleta în dulap, la Cluj. Prețul este exorbitant: 53.000 de euro FOTO
Piața imobiliară clujeană nu încetează să uimească: după garsoniera de 11 metri pătrați pentru care se cereau 37.000 de euro, a urmat garsoniera cu toaleta „în dulap”, de 16 metri pătrați, pentru care se cer 53.000 de euro.

HIstoria.ro

image
Mândria națională – arma Ucrainei în război
Războiul declanșat de Vladimir Putin a arătat și o componentă importantă a relațiilor internaționale în secolul al XXI-lea, una a cărei vizibilitate a fost, până acum, scăzută, deoarece nimeni nu se mai aștepta la existența vreunui conflict armat pe teritoriul european.
image
Elena Ceaușescu a dat ordin să se dărâme cârciuma în care mergea socrul ei
Femeie cu suflet mic și foarte răutăcioasă, Elenei Ceaușescu îi plăcea să pună limite. Cumnații și nora nu o puteau vizita decât invitați. Nu l-a iertat nici pe Andruță – tată lui Nicolae Ceaușescu – care mai vorbea cu oamenii, la un țoi, despre problemele cotidiene. Sunt întâmplări relatate de Mirela Petcu și Camil Roguski, în cartea „Ceaușescu: adevăruri din umbră”.
image
Întâlnirea dintre Carol al României și Elena a Greciei şi Danemarcei
După despărţirea de Ioana Zizi Lambrino, principele moştenitor Carol e trimis într-o călătorie în jurul lumii, însoţit de colonelul Nicolae Condeescu.