All inclusive

Publicat în Dilema Veche nr. 130 din 20 Iul 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Cîteva situaţii aparent banale: românul pe plaja din Albena, Paralia sau Marbela, pentru început. E civilizat, nu vorbeşte tare, nu simte nevoia să urle în gura mare după soacră sau după copii, aruncă hîrtiile şi mucurile de ţigară la coşul de gunoi, supravieţuieşte ore bune fără manele şi, în general, nu-l poţi deosebi de neamţ, italian sau francez. Urmează românul pe străzile din New York sau Berlin: stă la semafor, respectă indicatoarele de tip "Oprirea interzisă", nu parchează în locuri nepermise, cedează trecerea, ba chiar e dispus să-şi plătească parcarea şi, lucru mare, nu suportă să-şi vadă maşina murdară, aşa că face vizite relativ dese la spălătorie. În fine, românul la Paris, la Veneţia sau la Roma: stă liniştit la coadă să ia bilete pentru intrarea în muzee sau expoziţii, deschide uşa doamnelor, se îmbracă frumos şi vorbeşte asemenea. Dar minunea cea mare e alta: plecat în vacanţă sau doar într-o scurtă deplasare, fie ea şi de serviciu, dincolo de graniţele ţării, românul zîmbeşte! Da, da, aici e minunea minunilor, zîmbeşte odată cu stewardesa din avion, zîmbeşte recepţionerei de la hotel, zîmbeşte chiar şi cameristei ori şoferului de taxi. Cîteodată, la New York mai ales, intră rapid în spiritul locului şi zîmbeşte chiar şi necunoscuţilor întîlniţi în spaţiul strîmt al cabinei ascensorului din hotel. Deci se poate. Întrebarea firească este de ce nu se poate şi la Urlaţi, la Bucureşti sau în Constanţa? Ce diferenţe majore există între plajele sau străzile de aiurea şi plajele de la Mamaia sau străzile din oraşele României? De ce la noi ne vine să aruncăm pe jos, să înjurăm, să scuipăm, iar cînd sîntem la ei, nu? De ce la Bucureşti nu se zîmbeşte, dar pe străzile din New York sau Atena ne relaxăm, brusc, şi cumpărăm, cu zîmbetul pe buze, un ziar sau o pîine? Eu, unul, nu ştiu un răspuns. Am auzit explicaţii aproape savante despre legătura dintre civilizaţie şi atitudine, mi s-a spus că orice turist ajuns într-o ţară străină se comportă ca un lichid care ia forma recipientului în care e pus, cu alte cuvinte, ajunge să se comporte rapid în spiritul locului. Alţii mi-au dat explicaţii prozaice, spunîndu-mi că la Tokyo amenda pentru aruncat mucul de ţigară pe jos este o sută de dolari, iar la Washington te costă două sute de dolari parcarea în locuri nepermise... O fi. O fi din toate cîte puţin. E clar însă că se întîmplă ceva odată cu ieşirea dintre graniţe şi că orice viză pe paşaportul lui Mitică înseamnă încă un pas spre lumea civilizată. Din acest motiv, mărturisesc că, ori de cîte ori aud cum se vaită hotelierii de pe litoralul românesc că au rămas fără muşterii, mă cuprinde o stare de bine. Românii care pînă mai ieri transformau plaja de la Eforie sau de la Neptun într-un imens iatac, învelind-o cu cearşafuri şi prosoape, n-au abandonat ideea de a merge în vacanţă. Ei sînt plecaţi să zîmbească puţin pe străzile Romei sau să prindă răsăritul întinşi pe şezlongurile plajelor din Creta sau Bodrum. Au învăţat ce înseamnă all inclusive şi stau relaxaţi, fără grija sendvişului pe care trebuie să-l bage în traistă la bufetul suedez de dimineaţă, pentru a avea ce să-i dea să mănînce la prînz lui Gigel. Cuvîntul de ordine este vacanţă, iar pe ecranele televizoarelor din Veneţia nu se prind ştirile despre Băsescu, Geoană şi Tăriceanu. Şi de aici începe primul zîmbet...

Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.