Adevărata cauză a decesului

Publicat în Dilema Veche nr. 105 din 26 Ian 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Cu o încăpăţînare care poate fi justificată, probabil, doar prin disperarea noastră de a ne simţi "în rînd cu lumea", ne închipuim, de foarte mulţi ani, că trăim în democraţie. Recunoaştem, e adevărat, că sistemul politic românesc este debil, corupt sau imatur, cu instituţii ale statului aflate într-o chinuitoare căutare a identităţii şi autorităţii, dar sîntem oricînd dispuşi să aruncăm vina acestor imperfecţiuni pe cruda soartă care ne-a dus în bezna comunismului pentru aproape o jumătate de secol. Cîţiva gînditori de cafenea, dintre cei care găsesc o explicaţie bună de mestecat, în faţa camerelor de luat vederi, pentru orice problemă a naţiei, dădeau ca sigură nevoia scurgerii a încă unei jumătăţi de veac pînă să ne recăpătăm reflexele democratice. Dar, ca românii, încercînd să împace pe toată lumea, adăugau, cu zîmbet larg, că trăim totuşi în democraţie. Fals! Oricît ar fi de dureros, trebuie să avem curajul, măcar în discursul introspectiv, dacă nu şi în cel public, să recunoaştem că nu putem scuza toată neputinţa noastră de după 1989 doar prin năpasta comunistă. De prea multă vreme deja, folosim secera şi ciocanul pe post de scuză, ca-n bancul în care şoricelul îşi justifică neputinţa de a doborî elefantul amintind despre copilăria lui în care a fost şi bolnav. Nimeni nu va putea, vreodată, să uite holocaustul comunist şi ororile regimului Ceauşescu. Dar nici nu putem rămîne încremeniţi în minciuna tristă că, pentru tot ceea ce ni se întîmplă acum, de vină este comunismul. . Cît comunism încape în egoismul şi nepăsarea fiecăruia dintre noi? Dar în prostia de a nu reacţiona cînd drepturi constituţionale ne sînt încălcate? Cum putem declama un sictir naţional faţă de exerciţiul democratic al mersului la vot sau cum putem să manifestăm o lipsă cvasi-totală de reacţie în faţa discursurilor lipsite de substanţă, dar demagogice, după nici douăzeci de ani de la momentul Revoluţiei din '89? Cu un oarecare efort şi cu mici înflorituri de cafenea, sînt convins că pot fi invocate, ca scuză şi răspuns, cravata roşie cu tricolor sau carnetul de membru PCR pentru oricare dintre întrebările de mai sus. De fapt, dacă am avea curajul să spunem lucrurilor pe nume, ar trebui să reformulăm piramida motivelor din cauza cărora nu sîntem aşa cum ar trebui să fim, şi să aşezăm ignoranţa, apetitul pentru găinării şi minciună, dragostea pentru manea şi dans din buric sau lipsa de respect faţă de lege şi autoritate mult mai sus decît nenorocirea anilor de comunism. Indiscutabil, stafia lui Ceauşescu este însă mult mai comodă. Dar acest tip de minciună, pe care ne-o servim zilnic la masa întrebărilor despre neputinţă şi soartă, ne-a transformat într-o specie bizară: aducem a martiri fără cauză, răstigniţi aiurea pe altarul unei democraţii închipuite, şi bolborosim cuvinte neînţelese despre ce-am fi putut să fim dacă n-ar fi fost ce-a fost. Fără curajul unei drepte judecăţi asupra cauzelor neputinţei noastre, riscăm să rămînem atîrnaţi, pe vecie, de seceră şi ciocan, ba, mai mult, să-i spînzurăm de ele pe toţi cei care vor veni.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.