Abuzul de putere

Publicat în Dilema Veche nr. 115 din 6 Apr 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

despre cei ce nu au dreptul să-şi aleagă clienţii Povestea ce urmează a v-o spune este, probabil, una trăită de fiecare. Personajele ce urmează a vi se înfăţişa sînt la tot pasul. Intră pe uşa din faţă a vieţii noastre şi o trîntesc de ne zguduie. Este vînzătoarea de bilete, este angajatul de la Administraţia Financiară, este bodyguard-ul, este asistenta medicală, este controlorul de bilete, este poliţistul de circulaţie. Ce au ei în comun? Puterea. O formă minusculă de putere care le dă veleităţi de conducători. În numele unui regulament numai de ei ştiut şi cu sprijinul nevoii stringente a fiecăruia de a-şi rezolva problema, aceste personaje perpetuează o nepăsare magistrală faţă de toţi cei care intră în contact cu ei. Care să fie motivul? Frustrarea? Voinţa de a promova? Teama de a-şi pierde locul de muncă? Lehamitea neîmpăcată faţă de cel ce le stă în faţă şi în slujba căruia se zice că ar trebui să se afle? Plătit de instituţie, oricare ar fi aceea, să fie intrerfaţa sa cu publicul, funcţionarul este încă restant la acest examen . Staţie RATB. Multă lume în aşteptare. La casa de bilete, înghesuială. În faţa mea, un tînăr cu alură de conţopist dă o hîrtie de 100 de mii de lei şi ia două bilete. Primeşte restul şi pleacă. Dau şi eu o hîrtie de 100. Şi cer un bilet. Vînzătoarea de bilete se uită chiorîş la mine şi mîrîie ceva, ca un buldog scos dintr-ale lui: de unde îţi închipui că am atîta mărunt. Vorbeşte cu domnul din faţa ta să-ţi schimbe! Omul ridică din umeri şi-mi spune că nu are mărunt. Mă uit şi eu chiorîş la vînzătoare şi o întreb: ce e de făcut? Autobuzul meu este în staţie! Daţi-mi un bilet şi scăpaţi de mine. Fetiţo, nu înţelegi că nu mai am mărunt?! Dintr-o dată mă apucă furia împotriva conţopistului din faţa mea. El a luat ultimul rest! Din cauza lui pierd autobuzul, întîrzii la serviciu şi primesc o penalizare sau, mai rău, voi fi dată afară. Următorul, strigă ca o zeitate vînzătoarea. Înghesuială, mişcări de trupe de cumpărători de bilete. Robotici, în şir indian, ne mişcăm bezmetic în faţa cutiei de aluminiu. Ghereta părea o cutie neîncăpătoare pentru trupul depăşit de sine însuşi al vînzătoarei acre. Şi mai presus de trup, al spiritului celui autoritar al femeii. Vorbele ei m-au pălmuit! Practic, mă priveşte de unde îmi cumpăr bilet. Iar dacă mă grăbesc este problema mea. Dacă pierd acest autobuz, nu am decît să-l aştept pe următorul care ajunge în 20 de minute. Dar, oricum, acestea erau problemele mele. Vînzătoarea de bilete nu avea rest şi pace! Ce pot pretinde mai mult? Să-mi dea un bilet, două, trei... Doamnă, vă rog, trebuie să plec, iar fără bilet în autobuz nu mă pot urca. Pot să mă întîlnesc cu un control, nu-i aşa? Daţi-mi bilete de toţi banii, faceţi cumva, dar vă rog, depind de aceste bilete. Dependenţa mea parcă a uns-o la suflet. Iată, nu trăieşte degeaba. Cineva depinde de ea. Ba chiar, toţi cei de-acolo depind de ea. Să ne gîndim, dacă ar închide acum gemuleţul cît o carte poştală şi ar scrie "pauză de masă", cei din faţa geamului ce ar putea face? Ce? Să reclame? Unde? Cui? Cine ia în seamă un aşa nimic? Să plece cuminte pe jos încă o staţie pînă la următoarea gheretă de bilete. Sau să se urce curajos în primul autobuz şi să se roage tuturor sfinţilor pe rînd să-l apere de controlori. Vînzătoarea se uită cu dispreţ la mine şi-mi rupe vreo cinci bilete. Trebuia să spui de la început, fetiţo, că vrei mai multe bilete. Crezi că eu am timp de joacă? Dar cine spune că e o joacă? Hai, hai, treci mai departe, mai lasă şi pe altcineva. Am făcut paşi, iar din spatele meu, o femeie îmi ia locul cu nepăsare. Atîta vreme cît nu mi se întîmplă mie, de ce să mă amestec , părea că spune. Filosofie de viaţă, cheia succesului oamenilor ca vînzătoarea mea. Oameni care nu au dreptul de a-şi alege clienţii. Smulg biletele şi fug după autobuzul care tocmai se pusese în mişcare. Iar nu am noroc. Şoferul îmi închide uşile în nas. Merge cîţiva metri şi opreşte la semafor. Tocmai se pusese roşu. Mă duc pînă la uşa din faţă. Mă strîmb, mă chircesc, ce mai? - fac tot ce-mi stă în putere să-l conving să-mi dea drumul la uşă. Şoferul mustăceşte un pic, ridică bărbia şi se uită în partea cealaltă. Magistral actor! Apoi face sictirit semn cu mîna spunîndu-mi să-l aştept pe următorul. Următorul autobuz ajunge, cu puţin noroc, cam în 20 de minute. Încerc să-i strig asta şi să-l implor în continuare. Întîrzii, mă dă afară şeful! Vă rog! Strigătul meu nu-l înduplecă. Dumitru P., şofer RATB pe o linie centrală, mi-a explicat de ce se poartă aşa cu noi, cei de jos. Mi-a răspuns candid: dacă ai da şi tu peste atîţia nebuni peste cîţi dau eu în fiecare zi, la fel te-ai purta. Nebunii despre care vorbea sînt furioşii comunitari, oamenii fără adăpost. Femeia care aruncă furioasă vorbe de ocară împotriva unui bărbat imaginar care a înşelat-o sau aurolacul care înjură politica, parlamentarii, pe Gigi Becali sau nevasta care l-a înşelat o viaţă, apoi l-a aruncat din casă ca pe o măsea stricată. Nebunii care inspiră atîta milă încît par nişte copii necondamnabili. Şi ce fac nebunii ăştia în fiecare zi de te scot din minţi? Nimic, doar că nu îi mai suport. O ură neîmpăcată îl făcea pe Dumitru P. să se izoleze de restul autobuzului pe care îl conducea. Şi-a tras perdea în spatele cabinei pentru a nu vedea nimic în spate. Nu-i mai sufăr! Babele care se îmbrîncesc pînă la un scaun liber, zurbagiii care coboară din maşină şi dau cu picioarele, nu-i mai sufăr! Aş vrea să fim ca în Occident. Să plec din staţie cu zece pasageri. Atunci nu i-aş mai urî atîta. Şi noi, cei de jos, ne-am dori să fim ca în Occident. Şi cu 10 pasageri ai pleca în cursă dacă aţi veni mai repede şi nu la 20 de minute. Da, dar nu depinde de mine, mi-a răspuns, la fel de autist, Dumitru. Şi ura? În fiecare zi ducem o bătălie cu aceşti oameni despre care se spune că trăiesc din banii noştri şi care ne mănîncă în fiecare zi cheful de viaţă. Aceşti oameni care abuzează în fiecare zi de munca lor. Pentru o fărîmă de putere primită prin natura muncii lor. Care este resortul acestui abuz? Dependenţa de un serviciu. Monopolul a creat monştri. Conştienţa faptului că nicăieri nu mai poţi primi acest serviciu creşte în cel plătit să-ţi servească satisfacţia meschină a unicităţii, a valorii, a puterii. La o scară mică, angajatul devine tiran. Este stăpînul absolut, suveranul unei bucăţi de pămînt, în numele căreia se poate lua la harţă cu oricine. Iată, de pildă, bodyguard -ul, cum îi place să-şi spună pretenţios, cu alte cuvinte, paznicul. La Administraţia Financiară programul de lucru cu publicul începe la ora 9,00 dimineaţa şi se sfîrşeşte la 17,00. "Cine nu-i gata, îl iau cu lopata!", cu alte cuvinte, cine nu ajunge la ghişeu pînă la ora amintită, revine a doua zi. Asta dacă are program care să-i permită să plece. Funcţionarul este obosit. Relaţia pe care este obligat să o aibă cu publicul, cu fiecare contribuabil la sacul fără fund al încasărilor statului, îl epuizează. Din acest motiv este surescitat, iritat pe alocuri şi chiar dă semne de agresivitate. Se vede clar: cînd contribuabilul are întrebări suplimentare sau nelămuriri sau nu a auzit explicaţia: "gata, mamaie, popa nu slujeşte de două ori în biserică pentru o babă surdă!", replica este menită să închidă gura oricărui confuz de pe lume. Bodyguard-ul sau paznicul. El are ceafa groasă şi mîna vînjoasă cum scrie în fişa postului, pentru a veghea la siguranţa angajaţilor instituţiei angajatoare. Prin urmare, neplăcerile trebuie sufocate în faşă. Nelămuriţii, confuzii numiţi "public" care nimeresc la un ghişeu şi insistă pe lîngă funcţionarul cinic, vor fi interpelaţi de acest paznic. Tehnica este simplistă. Nimeni nu vrea să se complice pe lumea asta. Aşadar, prima mişcare este apropierea şi stabilirea primului contact fizic. Paznicul te apucă cu două degete de mînecă, exact deasupra cotului. Şi trage. De obicei gestul este însoţit de un rînjet: Care este nelămurirea dvs., ca şi cînd misiunea sa acolo este exact să aducă lămuriri suplimentare. Diversiune, îţi zici şi dai să-ţi smulgi braţul din degetele lui. Greşeală! Pentru că paznicul nu ştie multe, iar pe cele puţine pe care le ştie, n-ai vrea să le afli. Devine brusc irascibil şi, ca şi cînd şi-ar fi amintit că v-aţi jucat pe maidan împreună, te ia la per tu: "bă, tu nu auzi, bă, ce nu înţelegi? Pleacă de aici că aşa a zis dna! Tu nu pricepi? " Cine ar putea zice ceva? Comenta cumva? Pe feuda paznicului nu trebuie să ai comentarii. Poliţia de circulaţie asigură bunul mers al lucrurilor şi oamenilor pe drumurile publice. Haina de poliţist de circulaţie nu este tocmai onorantă. El este organ. De poliţie şi, în general, cînd auzi aceste cuvinte, e bine să nu insişti. Autostrada soarelui, direcţia Constanţa. O maşină înmatriculată în SUA opreşte la semnalul poliţistului. Şoferul coboară şi prezintă actele. Discuţie scurtă între cei doi. Poliţistul, sigur pe situaţie. Ridică burta, trage cascheta pe spate şi pune mîna pe bastonul agăţat la brîu. În mîna stîngă ţine actele. Începe să fluture permisul. Zburaţi prea jos! La viteza pe care aţi avut-o pot să vă tai permisul. Aici, în faţa dumneavoastră. La viteza asta permisul se a-nu-lea-ză, auziţ'? A-nu-lea-ză! Nu suspendă, nu altceva, se anulează. Deci, pot să vi-l tai. Dar eu nu fac aşa ceva. Eu îmi iubesc meseria. Şoferul maşinii îl urmăreşte cu atenţie. Şefu', eu nu am avut viteza asta. Maşina mea nu poate prinde 280 de kilometri la oră pentru că pur şi simplu cadranul kilometrajului nu poate indica 280. Mă înţelegeţi? Uitaţi-vă, convingeţi-vă singur. Poliţistul se uită cu o uşoară îndoială la şofer. Ia mina ţîncului şmecher care miroase o blufă a colegilor şi simte că trebuie să se dea deştept şi să nu cadă în plasă. Şoferul, din ce în ce mai convingător, insistă. Poliţistul lasă garda jos. Hai, treacă de la el! Să vadă, că n-o fi foc! Se apleacă, bagă capul pe geamul din faţă al maşinii şi se uită la kilometraj. Şoc! Acul indicator chiar nu putea trece de 200 de kilometri. Poliţistul îşi smulge trupul din maşină şi se uită speriat la şofer. Simte că a lăsat prea mult garda jos. Dle conducător auto, vă rog foarte mult. Fără glume, că ne supărăm! Aparatul nostru nu poate să mintă, pricepeţi? Pînă acum n-a făcut nici o greşeală. Aparatul infailibil, radarul, era ultima redută a poliţistului în lupta lui pentru apărarea integrităţii meseriei pe care chiar o iubea. Nu se poate. Radarul nu greşeşte niciodată. Viteza înregistrată de dvs. era puţin sub 280. Este imposibil. Poliţistul mai bagă o dată capul în maşină şi face aceeaşi constatare. Îşi prinde capul în mîini, se gîndeşte, dă cascheta pe spate, dar nu-i vine nici o idee. Se mai uită o dată. Imposibil! Cadranul maşinii nu arăta mai mult de 200. Pur şi simplu. Dă actele înapoi şi îi permite şoferului să plece. Nu înţelege nimic, dar simte nevoia să adauge: Domnule, eu chiar iubesc meseria asta, eu nu mă joc. O să aflu eu ce s-a întîmplat. Şi v-am scris aici, să ştiţi, v-am scris! Nu scăpaţi aşa uşor. Aparatul ăsta nu ne-a lăsat niciodată . Pînă la Constanţa, acelaşi conducător auto a mai fost oprit de trei ori. Situaţia s-a repetat întocmai. Nimeni nu a reuşit să dezlege misterul: radarul, aparat ca orice aparat, nu se poate înşela vreodată. Dar nici indicatorul maşinii nu poate arăta o viteză pe care fabricantul nu a prevăzut-o acestei maşini. Ceea ce nici un organ de poliţie nu a văzut era că viteza era măsurată în mile. Şoferul a scăpat complet nepedepsit. Ba mai mult, l-a umilit pe cel ce-şi spune organ. Organ de poliţie.

Sanatatea ficatului  Cum identifici semnele unui ficat bolnav jpg
Sănătatea ficatului: Cum identifici semnele unui ficat bolnav
Ficatul este un organ vital în corpul omului, fiind implicat în sute de procese, printre care: digerarea alimentelor, eliminarea deșeurilor din organism și producerea unor factori de coagulare care facilitează circulația sângelui.
Rolul esential al adjuvantilor in optimizarea pesticidelor jpg
Rolul esențial al adjuvanților în optimizarea pesticidelor
Condițiile de mediu, intemperiile, buruienile, precum și bolile și dăunătorii plantelor reprezintă tot atâtea provocări pentru fermierii moderni.
IMG 20240408 WA0011 jpg
Casa Memorială „Amza Pellea”, din Băilești, a fost redeschisă publicului
Manifestările dedicate cinstirii memoriei îndrăgitului actor român, născut în inima Olteniei, au debutat pe 6 aprilie, pe scena Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova, locul în care și-a început fascinanta călătorie în lumea artistică.
pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.

Adevarul.ro

image
INTERVIU EXCLUSIV Nuami Dinescu, despre complexul de a fi „mică și grasă“ și povara rolului Tanța GALERIE
Chiar dacă umbra Tanța a urmat-o ani de zile și i-a pus piedici, Nuami Dinescu a reușit să își pună numele în locul personajului.
image
Santorini „made in China”: Imagini surprinzătoare cu o copie perfectă a insulei grecești VIDEO
O tiktokeriță a dezvăluit că a vizitat cea mai emblematică insulă a Greciei la peste 7.000 de kilometri distanță - în China. Yasmin von Roon, în vârstă de 27 de ani, a rămas uluită când a descoperit stațiunea Dali’s Ideal State - o copie fidelă a insulei Santorini.
image
Instalația bizară care a supraviețuit din Primul Război Mondial. La ce folosea staţia de despăduchere „Larga” de la intrarea în Galați
Rămășițele unei stații de despăduchere pe linia ferată, din perioada Primului Război Mondial, pot fi văzute la marginea orașului Galați. Pe vreme aceea, călătorii care ajungeau din Rusia, dar şi vagoanele, erau supuse dezinfectării cu insecticidul acum interzis DDT.

HIstoria.ro

image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.
image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor.