La sfîrşit de preşedinţie…

Tudor IORDĂCHESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 804 din 17-23 iulie 2019
La sfîrşit de preşedinţie… jpeg

Sfîrşitul de iunie a adus încheierea preşedinţiei rotative preluată de România la Consiliul Uniunii Europene, pentru prima oară de la integrarea în familia Uniunii, în 2007. Pentru cei mai mulţi dintre cetăţeni, această perioadă nu s-a tradus în prea multe rezultate concrete. Cîteva discursuri repetate pînă la refuz despre succesul negocierilor, cîteva reproşuri pe scena politică, iar pentru bucureşteni, destule zile petrecute în trafic în jurul Parlamentului, aşteptînd să treacă coloanele oficialilor europeni care au împînzit sălile de conferinţă şi hotelurile de lux ale Capitalei. Aşadar, o perioadă destul de bună pentru organizatorii de evenimente, hotelieri şi firmele de catering, cele chemate zilnic în spaţiile enorme ale Casei Poporului să ostoiască foamea şi setea distinşilor noştri funcţionari publici (şi nu numai).

Una peste alta, lucrurile nu au stat nici perfect, însă nici atît de rău pe cît se aşteaptau pesimiştii de serviciu. Aici la Bucureşti, în afara zelului ieşit din comun al SPP-iştilor care păzesc clădirea Parlamentului (care, în zilele de început ale preşedinţiei, nu lăsau nici musca să intre pe teritoriul sacru al Palatului Parlamentului, decît dacă era dotată cu ecusonul regulamentar care acorda accesul înăuntrul clădirii), zel care s-a mai domolit pe parcurs, şi a cîtorva bîlbe organizatorice (unele date de chiar mărimea şi inadecvarea clădirii Parlamentului în a găzdui un număr atît de mare de persoane simultan, precum realitatea tristă că nu sînt suficiente toalete şi lifturi), lucrurile au decurs aproape normal. La Bruxelles, pe de altă parte, multe dintre dosare, aşa cum se şi declară cu mîndrie în mediile guvernamentale, s-au închis cu o rapiditate ieşită din comun şi în număr mai mare decît cel obişnuit, însă această „minune“ ţine de doi factori: multe dintre ele erau deja într-un stadiu foarte avansat, fiind deja „lucrate“ sub preşedinţia austriacă, iar foarte mulţi membri ai Parlamentului European, aflaţi la final de mandat, aveau nevoie să poată clama atingerea unor rezultate concrete, prin urmare, negocierile s-au desfăşurate sub presiunea alegerilor europene; în acelaşi timp, eforturile depuse de echipa română (nu foarte numeroasă) au fost încununate de succes (şi) datorită încăpăţînării demonstrate de ambasadorul nostru la UE, care a pregătit minuţios aceste dosare, le-a pus pe masă şi a făcut faţă sincopelor generate de prezenţa mai mult sau mai puţin anemică la conducerea şedinţelor Consiliului a reprezentanţilor veniţi de la Bucureşti.

Aş fi vrut, însă, să mai aduc în discuţie un element care, ca de fiecare dată, la fiecare conferinţă sau eveniment de amploare, cu atît mai mult la un eveniment care durează şase luni împlinite, joacă un rol esenţial dacă printre invitaţi se numără şi vorbitori de limbi străine: interpreţii de conferinţă. Fără ei, minunea nu ar fi ţinut nici trei zile, nici şase luni, nici o oră, măcar. Aşa cum au aflat-o pe pielea lor organizatorii care, cu cîteva zile în urmă, la o conferinţă de nivel înalt în domeniul digitalizării, sunau la orele prînzului în încercarea disperată de a găsi doi oameni care să vină să asigure serviciile de interpretariat în mai puţin de o oră, pentru că din cauza unei neînţelegeri cu privire la agendă, interpreţii de limbă engleză care lucraseră de dimineaţă trebuiau să plece, fiind deja antamaţi în cadrul unui alt eveniment, tot în cadrul preşedinţiei. Nu vreau să ştiu cum s-au descurcat pînă la urmă, dacă vreunul dintre înalţii oficiali români prezenţi a învăţat sau nu limba engleză într-un timp record, însă sînt sigur că data viitoare organizatorii se vor asigura că toată lumea implicată primeşte toate informaţiile în timp util (mai ales agenda şi conţinutul prezentărilor care urmează a fi livrate), în primul rînd, interpreţii…

Un alt eveniment organizat în Palatul Parlamentului, în domeniul sănătăţii, a fost paralizat cu totul timp de 15-20 minute (mai bine zis, nu a putut începe deloc în lipsa interpreţilor, toată lumea aşteptînd răbdătoare să îşi facă apariţia, în frunte cu comisarul european din domeniu), deoarece interpreţii, cu toate că veniseră la timp, cu toate că se aşezaseră răbdători la coada de intrare (unde eşti controlat ca la aeroport, haine şi bagaje, prin urmare, este nevoie de un pic de timp, în funcţie de numărul invitaţilor), au constatat, odată ajunşi la punctul final de acces, că tocmai ecusoanele lor nu se aflau la biroul de înregistrare. Fără ecusoane nu intră nimeni, au dictat cerberii instalaţi de SPP în toate colţurile clădirii (cu toate că au existat ulterior cazuri în care, în schimbul promisiunii ferme că îl vor aduce a doua zi, am avut şi colegi care au intrat fără ecuson…). Aşa încît reprezentanţii ministerului organizator au trebuit să alerge prin toată clădirea (ceea ce acolo nu e puţin lucru) pentru a preda ecusoanele în mîinile celor care urmau să le asigure serviciile de interpretariat, deoarece toată lumea uitase de acest mic amănunt – primul om de care trebuie să te asiguri că e prezent la un eveniment pe cale să înceapă este interpretul (chiar înaintea vorbitorilor…).

Pe de altă parte, cu aceste prilejuri, sper că au început să mai dispară cazurile de beneficiari ai acestor serviciii care iau „de buni“ interpreţii de conferinţă, cum s-ar spune. Sau, cum povesteşte o colegă de breaslă exemplul pe care l-a auzit, la rîndul său, povestit de un furnizor de echipamente – sper să avem parte tot mai rar de clienţi care să întrebe: „E totul în regulă? Funcţionează echipamentele? Putem să îi dăm drumul?“, la care omul a răspuns că, desigur, el a adus echipamentele, a instalat cabinele şi pupitrele interpreţilor, a pus la punct sonorizarea şi sistemul de radio-emisie prin infraroşu cu ajutorul căruia semnalul audio ajunge în căştile participanţilor, doar că mai rămînea un singur aspect de rezolvat: prezenţa interpreţilor în cabine. „Păi, cum, sculele astea nu fac traducerea singure? Mai e nevoie şi de oameni? Pentru ce mă costă atîta echipamentele dacă mai trebuie să plătesc şi oameni ca să traducă?“

Adevărată sau nu, întîmplarea de mai sus este reprezentativă pentru ignoranţa unora în ceea ce priveşte importanţa acestei meserii. Nu ştiu ce au făcut organizatorii în exemplul de mai sus, însă, cu siguranţă, există o tendinţă de a uita că, în această profesie, factorul uman este cu siguranţă mai important decît cel tehnic. Dacă în domeniul traducerilor se vorbeşte despre înlocuirea omului cu „machine translation“, despre traduceri neuronale, despre texte care să poată fi generate în zeci de limbi simultan fără greşeală aproape (realitatea este că sîntem, deocamdată, departe de această perspectivă, dar evoluţiile în această privinţă au demarat deja), în domeniul interpretariatului (mai ales al celui simultan, de înaltă complexitate, cum este cel de conferinţă), lucrurile depind în mare măsură de capacitatea vorbitorului de a folosi o limbă curată (de multe ori nici măcar limba sa maternă) şi de capacitatea interpretului de a înţelege toate cuvintele fără greşeală, de a prinde toate accentele posibile (închipuiţi-vă cum sună de cele mai multe ori un spaniol, un francez sau un finlandez vorbind în ceea ce ei cred că este limba engleză), de a reda toate complicatele nuanţe ale unei limbi străine în propria limbă, toate acestea producîndu-se instantaneu.

Şi dacă nu v-am convins încă, luaţi un banc bun sau un proverb românesc şi încercaţi să îl traduceţi pe loc în limba străină pe care o consideraţi că o cunoaşteţi satisfăcător. De exemplu, „Scump la tărîțe, ieftin la făină“. Iar dacă vă ia mai mult de un minut să îl traduceţi bine, gîndiţi-vă că acela e un minut pierdut dintr-un discurs, din care vorbitorul nu s a oprit, ci, din contra, a mers înainte, ba chiar a mai adăugat o vorbă de spirit sau vreo ironie fină… 

Tudor Iordăchescu este traducător și interpret.

Foto: Flickr

Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Belgrad și fiorul balcanic
Și mie mi-a plăcut la Belgrad, am regăsit aici „fiorul balcanic” de care m-am îndrăgostit.
E cool să postești jpeg
Negustorii de timp
„Sistemul politic nu poate gestiona totul în același timp (...) și, în prezent, Europa este foarte ocupată.”
p 20 Leviatan jpg
Pe urmele lui Iov
În Biblie, însă, realul nu se reduce la o lume plană, somnolentă, cufundată în necazuri, în nevoi, în cotidian.
Theodor Pallady jpeg
Prietenii latini ai Bizanțului
Împărțirea tîrzie a Imperiului Roman între Orient și Occident n-a subminat unitatea Bisericii creștine, cel puțin pînă la Marea Schismă din 1054, agravată ulterior prin Cruciada a IV-a și eșecul sinoadelor unioniste de la Ferrara-Florența.
Vake Park, Tbilisi City, Georgia Country, autumn Season 05 jpg
Toamnă tristă
Printre blocurile din cartier, vîntul spulberă frunzele care, din cauza secetei, se amestecă rapid cu praful străzii și cu molozul rezultat în urma nenumăratelor și interminabilelor lucrări la infrastructură.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Școlile din Texas le oferă gratis părinților truse DNA pentru ca copiii acestora să poată fi mai ușor identificați în cazul în care vor fi împușcați sau desfigurați în vreun atentat la școală. Orice, numai să nu interzică armele.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce mai zice gura lumii?
Am dat acest șir nesfîrșit de exemple pentru că alte vieți nu cunosc, dar gura lumii e aceeași pentru toți, iar mie mi-a păsat de ea peste măsură.

Adevarul.ro

Virgil Musta
Medicul Virgil Musta, trimis în judecată de DNA. El a devenit cunoscut în pandemie
DNA l-a trimis în judecată pe medicul Virgil Musta, specialist care s-a remarcat în timpul pandemiei. El este acuzat că a determinat asistentele de la Spitalul Victor Babeș din Timișoara să vândă teste Covid și să preleveze probe medicale pentru firma la care medicul este acționar.
ronaldo twitter jpg
Cele mai tari glume după golul fantomă al lui Ronaldo
O serie de glume circulă pe rețelele sociale după ce fotbalistul lusitan Cristiano Ronaldo a fost lăsat fără primul gol din meciul cu Uruguay de la Campionatul Mondial Qatar 2022.
 Recruți ruși la un antrenament FOTO Profimedia
Văduva colonelului rus care s-ar fi sinucis cu cinci gloanțe i-a trimis o scrisoare deschisă lui Putin
Văduva unui colonel care s-ar fi sinucis cu cinci gloanțe i-a scris o scrisoare deschisă lui Vladimir Putin în care i-a cerut să ancheteze moartea soțului ei, relatează portalul rus Meduza.

HIstoria.ro

image
Trezirea naționalismului în Balcani
Vreme de secole, populațiile din Balcani au trăit în cadrul unor state multietnice, dinastice. Acest lucru nu a determinat însă o omogenizare, fiecare populație fiind conștientă, însă, de faptul că vecinii ei vorbeau o limbă diferită, practicau altă religie și aveau un stil de viață diferit.
image
Rusia, pământul sfânt al Iluminismului francez
Emergența rapidă a Rusiei ca mare putere europeană s-a petrecut într-o perioadă în care gânditorii Iluminismului european chestionau teme fundamentale, legate de natura societății și a guvernului: care este cea mai bună formă de guvernare, autocrația sau guvernul reprezentativ
image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.