Jurnalismul a murit, trăiască vox populi!

Saso ORDANOSKI
Publicat în Dilema Veche nr. 687 din 20-26 aprilie 2017
Jurnalismul a murit, trăiască vox populi! jpeg

În urmă cu o sută de ani, nimeni nu și putea imagina civilizația fără cai, animalele cruciale pentru transport, agricultură, călătorii, pentru a purta războaie sau pentru a instaura pacea. Cu toate acestea, dacă mîine caii ar dispărea, în zilele noastre nu s-ar schimba nimic. Caii sînt niște animale minunate, elegante, niște creaturi superbe, dar „funcția“ lor este desuetă. După cum va deveni, în curînd, și jurnalismul.

Fac parte dintr-o minoritate de jur­na­liști care cred că profesia lor este condam­na­tă. Cel puțin acel jurnalism pe care îl prac­ticăm, în care un subiect este pregătit cu atenție, în conformitate cu standardele profesionale, și verificat înainte de a fi publicat. Acel jurnalism care stabilește fap­tele și explică în ce context au avut ele loc. Dar nu cred că mai e mult și probabil că, peste vreo douăzeci de ani, acest tip de jurnalism va deveni, pur și simplu, demodat.

Internetul a schimbat lumea într-un mod pe care nimeni nu l-ar fi prevăzut în ur­mă cu cîțiva zeci de ani, cînd a fost inventat. Nu a schimbat doar felul în care co­mu­nicăm sau ne informăm (prin această „democrație a distribuției“ după cum a numit-o Om Malik), dar a influențat și ta­bieturile noastre zilnice, conceptele de bază ale intimității, ale anonimatului, re­gulile dezbaterii publice, responsabilitatea morală și participarea politică.

Vechiul obicei de a consuma știrile, obiș­nuința de a urmări îndelung buletinele de știri de la TV, ritualul citirii ziarului de dimineață, toate dispar. Publicul tînăr – și, de fapt, publicul de orice vîrstă – nu își mai ia știrile din mass-media tra­dițională. Este deja binecunoscut faptul că platforme precum Twitter sau Face­book încep să fie preferate ca resurse de informație.

De exemplu, un studiu de anul trecut a arătat că două treimi dintre copiii din Marea Britanie au tablete sau un computer acasă și petrec mai mult timp pe Internet decît în fața televizorului. Da, mai urmăresc și programele TV pe tablete sau telefoane mobile, însă doar acele emisiuni pe care le caută datorită conținutului – nu urmăresc emisiuni transmise live.

Bineînțeles, dezbaterea privind formatul programelor și conținutul acestora este deschisă – dar trend-ul platformelor media este de necontestat. În douăzeci de ani, copiii nici nu vor mai ști că televiziunile erau pe vremuri transmițători de știri și informații.

Să ne uităm înspre țările mai slab dezvoltate economic, precum India: în jur de 76 de milioane de oameni, dintr-o populație de 1,25 miliarde, nu au încă acces la surse de apă potabilă, dar mai mult de 80% din indieni au unul sau chiar mai multe telefoane mobile – dacă ar fi să aleagă între apă potabilă și un telefon mobil, ce credeți că va alege majoritatea?

Și cine știe ce ne mai pregătește Apple în laboratoarele sale? Dar, indiferent de cum va arăta următoarea invenție tehnologică, cu siguranță va fi una mai „mobilă“, mai personalizată, mai mică și mai bine conectată decît orice ne-am imagina noi acum.

Schimbarea de platformă este esențială însă pentru schimbările care au loc în profesia jurnalistului. Ciclul știrilor dintr-o platformă digitală este măsurat în ore și, din ce în ce mai des, în minute. Noul format digital se calează însă pe dimensiunea ecranului, știrea este măsurată în cuvinte, imaginea în filmulețe video scurte. Paragraful nu mai există.

În acest ritm, să verifici informațiile sau contextul este improbabil, dacă nu imposibil. Contextul nici nu mai con­­tează atît de mult – rapiditatea și sen­za­ționalul sînt punctele importante. Pre­ședinți, corporații, organizații – toți își fac publice opiniile sau pozițiile printr-un tweet. Cursa nebunească pentru un breaking news este mult mai importantă decît competiția pentru a furniza o știre echilibrată care pune accent pe integritate și verificarea surselor. Mulți comentatori sînt de acord că, în timpul recentelor alegeri americane, contul de Twitter al lui Donald Trump și cantitatea masivă de mesaje tweet au avut mai multă influență asupra alegătorilor decît știrile din mass-media tradițională din SUA.

OK, BBC-ul și CNN-ul – cu toată impredictibilitatea transformării tehnologice și a conținutului – cel mai probabil vor supraviețui ca platforme media mai mult de douăzeci de ani. Dar cei mai mulți dintre noi, ceilalți, cel mai probabil nu vom reuși. Chiar și marile companii de mass-media vor trebui să își reducă input-ul jurnalistic de dragul „jurnalismului civic“ sau al abordării „Ai dreptul să spui ce vrei“. Rezultatul va fi unul și mai șocant: exclusivitate și conținut care va produce scandal.

Se va schimba și felul cum vor arăta redacțiile. În cîțiva ani, numărul dronelor va fi mai mare decît al reporterilor. Căci dronele, nu jurnaliștii, vor primi misiunea din partea editorilor să transmită live știrile, conferințele de presă, manifestațiile sau dezastrele naturale. Rapiditatea dronelor, feed-urile video, cadrele luate de aproape și realitatea necenzurată sînt mai atractive și mai puțin costisitoare decît să trimiți un reporter pe teren. Iar acestea vor schimba rapid și sumele de bani care vin din reclame în mass-media, ceea ce poate distruge mass-media tradițională.

De exemplu, sportul și emisiunile de entertainment atrag cele mai mari bugete de publicitate pentru televiziuni, în timp ce știrile, dacă vorbim comparativ, sînt cele mai costisitoare. Asta în cazul în care știrile nu sînt construite în siajul trend-ului de pe Internet.

Felul cum vinzi o știre către un public fracturat, dar și către agenții de publicitate va trebui să combine mult divertisment, scandaluri, crime și dezastre cu informații scurte, care vor deveni din ce în ce mai scurte.

Cînd am discutat despre acestea la o conferință, un tînăr din public m-a „atacat“ spunînd că jurnaliștii de azi sînt responsabili pentru faptul că el a devenit blogger. A simțit că rolul său este acela de a informa publicul despre diverse subiecte și „adevăruri“ pe care mass-media tradițională le ignoră și le ascunde sau le prezintă viciat.

„Așa că“ – a ținut, cu pasiune, să știe – „de ce dispariția jurnalismului este o veste atît de rea?“

Vestea nu este nici bună, nici rea. Este, pur și simplu, o realitate. Cu toate acestea, pentru o democrație liberală, în accepțiunea noastră, declinul jurnalismului este, cu siguranță, o veste proastă. Meseria de jurnalist facilitează dezbateri publice și este un instrument esențial pentru democrație. Faptele sînt identificate și contextul este prezentat. Sursele și interlocutorii sînt consultați. Spațiul și timpul sînt alocate, într-o dezbatere, experților și nu disipate într-o majoritate care își dă cu părerea. Iar conținutul prezentat de un jurnalist este unul credibil și responsabil. Fără acestea, democrația s-ar sprijini pe o abordare de genul vox populi, unde o majoritate vocală ar începe să dicteze deciziile politice – iar această majoritate are tendințe extremiste și valori intolerante.

De aceea populiștii, cu răspunsurile lor simpliste la probleme majore, domină dezbaterile sau chestiunile importante. Ca să-l parafrazez pe Ivan Krastev: poți să transmiți o revoluție printr-un tweet, dar ca să reformezi o societate ai nevoie de un jurnalism de calitate și cu tradiție.

Cu alte cuvinte: noroc democrației liberale! 

Saso Ordanoski este un specialist cu o vechime de peste treizeci de ani în jurnalism, PR, relații publice, atît pe plan național, cît și internațional. Predă jurnalismul, media, teoria și practica comunicării, avînd un rol important în societatea civică din Europa de Sud-Est. 

traducere de Stela GIURGEANU

Acest text a fost realizat într-un program de parteneriat cu Osservatorio Balcani e Caucaso pentru Centrul European de Presă şi Libertatea Presei (ECPMF), cu sprijinul Comisiei Europene. Responsabilitatea pentru conţinutul acestui text aparţine exclusiv revistei Dilema veche şi nu se poate în nici un fel considera că el ar reflecta punctul de vedere al Uniunii Europene.

Cea mai bună parte din noi jpeg
„Te pot suna un minut?“
Am încercat să înțeleg de unde provine această anxietate și am descoperit cîteva posibile cauze.
Zizi și neantul jpeg
Primăvară și sărbători
În timp ce lumea de atunci își răcea gura în dezbateri intense, industria de Sf. Valentin înflorea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Pisica
A fost atît de specială încît eu, timp de trei ani, n-am știut dacă sînt om sau pisică.
E cool să postești jpeg
Normalitatea anormalității noastre
Zilnic, doar în Capitală, zeci de oameni sînt mușcați de cîini, vagabonzi sau care, chipurile, au stăpîni care îi lasă „liberi”.
p 20 WC jpg
Religia între pandemie şi război
De cîţiva ani încoace, avem de trăit două crize acute, globale.
Theodor Pallady jpeg
Rezonanța culturală a lemnului
Tot ce e cu adevărat tradițional măsoară acest eon silvestru, inaugurat după descoperirea focului, care îi este deopotrivă origine și capăt.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un cuplu a divorțat după ce au descoperit că fiecare avea o aventură online cu celălalt sub nume false. Probabil au divorțat ca să poată fi, în sfîrșit, împreună și să-și consume adulterul. (M. C.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?

Adevarul.ro

image
14 ani fără uriașul Marian Cozma: Povestea crimei și ce s-a întâmplat cu ucigașii de etnie rromă
Un handbalist uriaș, la propriu și la figurat, s-a stins, la Veszprém (Ungaria) după un incident șocant.
image
Jurnalist Pro TV reținut pentru 24 de ore. Marius Buga este acuzat că a violat un minor dintr-un centru de plasament
Jurnalistul Marius Buga (42 de ani), corespondentul Pro TV în Dâmbovița și unul dintre cei mai vechi colaboratori ai televiziunii, a fost reținut de procurori într-un dosar ce vizează acte sexuale cu un minor.
image
La ce trebuie să fim atenți când cumpărăm o locuință ca să nu cadă la primul cutremur
Dr. Ing. Lucian Melinceanu, preşedintele Asociaţiei Inginerilor Constructori Proiectanţi de Structuri din România a explicat pentru „Adevărul” la ce trebuie să fim atenți atunci când cumpărăm o locuință.

HIstoria.ro

image
Care este cea mai valoroasă pictură din România?
Muzeul Național Brukenthal prezintă, pe pagina de Facebook, cea mai importantă lucrare a colecției de pictură a instituției sibiene, achiziționată de baronul Samuel von Brukenthal, colecție care a stat la fondarea primului muzeu deschis publicului din România (1817).
image
Aventurile Reginei Maria, o traumă pentru tânărul prinț Carol
Nașterea lui Carol, primul copil al cuplului princiar Ferdinand-Maria, pe 15 octombrie 1893, a fost un prilej de mare bucurie pentru țară, familia regală și Regele Carol I, dar mai puțin pentru tânăra mamă.
image
Consecințele bătăliei de la Stalingrad
După capitularea Corpului XI Armată, timp de câteva zile, avioane de recunoaștere germane au continuat să efectueze zboruri deasupra Stalingradului pentru a descoperi eventualele grupuri de militari germani care încercau să scape și de a le parașuta provizii.