Istoria ca avertisment

Publicat în Dilema Veche nr. 669 din 15-21 decembrie 2016
Istoria ca avertisment jpeg

Black Earth: The Holocaust as history and warning (Pămîntul negru: Holocaustul ca istorie şi avertisment) este titlul cărţii publicate de Timothy Snyder anul trecut, aluzie la solurile fertile ucrainene rîvnite de Hitler. Istoricul nord-american încearcă să meargă mai departe decît în cartea sa precedentă, Bloodlands. Europe between Hitler and Stalin, un adevărat bestseller tradus şi în română (Tărîmul morţii: Europa între Hitler şi Stalin), în care deplasa de la Vest la Est epicentrul şi miza suferinţelor şi masacrelor perpetuate în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. De data aceasta, el stabileşte o legătură directă între gradul de distrugere a structurilor statale în anumite zone din Europa şi ravagiile făcute de Holocaust. Aceste zone corespund celor tratate în Tărîmul morţii, şi anume Polonia orientală dinainte de război, Ucraina şi Belarus (în frontierele lor actuale), precum şi ţările baltice ocupate mai întîi de Armata Roşie care a pregătit într-un fel terenul Wehrmacht-ului şi grupurilor de intervenţie (Einsatzgruppen). Mai mult decît atît, Snyder atrage atenţia, în încheiere, asupra situaţiilor în care, mîine-poimîne, ar putea fi reactualizat genocidul practicat de Germania hitleristă, sub forma unui ecocid, spre exemplu.

Originalitatea demersului lui T. Snyder rezidă mai ales în felul în care scrutează şi pune în scenă, pornind de la o bogată documentaţie, în special germană şi poloneză, cele două axe contradictorii în aparenţă, de fapt complementare, ale ideologiei şi politicii promovate de Hitler şi pusă în aplicare în timpul războiului. Pe de o parte, în numele necesităţii construirii unui spaţiul vital, Hitler urmărea colonizarea cîmpiilor poloneze şi a grînarului ucrainean, ceea ce implica supunerea raselor inferioare („slavii“, în primul rînd), pe de altă parte, eliminarea prezenţei evreilor era indispensabilă în ochii lui pentru combaterea unui fenomen contra naturii de care planeta trebuie să fie cu orice preţ eliberată. Imperiile, în sine, american sau englez, de preferinţă, pentru că erau mai „pure“ etnic, şi conflictele între ele erau pentru Hitler un fenomen natural. Contra naturii erau, în schimb, existenţa unui imperiu evreiesc – Uniunea Sovietică –, existenţa unei influenţe evreieşti la Londra, Washington sau Paris, precum şi aceea a tuturor celor care inoculau idei de democraţie şi comunism nemţilor. Acesta este motivul pentru care iudeo-bolşevismul era duşmanul suprem.

Pentru Antonescu, statul trebuia protejat

România ocupă un loc relativ periferic în carte, cazul ei e tratat în capitolul IX, intitulat „Supravieţuire şi suveranitate“, după acela al statelor „marionetă“ (Croaţia şi Slovacia) şi înainte de Ungaria, Bulgaria, Olanda, Grecia şi Franţa colaboraţionistă. Cartea conţine puţine informaţii şi explicaţii noi, dacă lăsăm poate la o parte un aspect mai rar evocat în legătură cu comportamentul atribuit armatei române: „Forţele româneşti au încercat de fapt să-i protejeze pe colaboratorii sovietici locali care nu erau evrei şi să-i pedepsească pe cei care erau evrei şi, în acest fel, pe ceilalţi evrei. Sarcina lor era «să-i omoare pe toţi evreii, protejîndu-i în acelaşi timp pe ne-evreii prosovietici de mînia vecinilor lor»“, scrie T. Snyder, citîndu-l pe Vladimir Solonari (deputat Interfront în anii 1989-1992, profesor la Universitatea de stat de la Tiraspol şi de la Universitatea slavă de la Chişinău, acest istoric a publicat după 2002, în Statele Unite, o serie de cercetări care s-au impus ca o referinţă în studiile despre Holocaustul din Basarabia şi Transnistria). Documentele disponibile despre anumite localităţi din Polonia orientală citate de T. Snyder atestă existenţa unei asemenea duble colaborări care a acompaniat dubla ocupaţie sovietică şi nazistă.

Ceea ce intrigă este „deconectarea“ României faţă de problematica legată de consecinţele tratatului Ribbentrop-Molotov, care joacă un rol central în demonstraţia autorului. În nici un moment nu este semnalat cititorului faptul că protocolul secret al tratatului privea nu numai Polonia orientală şi ţările baltice, ci şi Basarabia şi Bucovina de Nord. În schimb, România apare ca o ilustrare exemplară a tezei centrale ale lui T. Snyder. „Uniunea Sovietică a distrus structurile statului român înainte ca acesta din urmă să facă la fel cu structurile sovietice. Dintre cei aproximativ 280.000 de evrei omorîţi datorită politicii româneşti, doar 15.000 trăiau pe teritoriul României dinainte de război care nu fusese afectat de conflict“, notează T. Snyder înainte de a conchide: „Logica Holocaustului românesc era asemănătoare cu aceea a Holocaustului german, cu o mare diferenţă însă: spre deosebire de Hitler, pentru Antonescu statul trebuia protejat şi, prin urmare, cu toate că era antisemit, el considera că problema evreiască era o problemă printre altele. Cînd supravieţuirea statului a fost ameninţată, Antonescu a încetinit persecuţia evreilor. Hitler, care credea într-o lume a raselor şi nu a statelor, a făcut contrariul.“

Interesantă este şi situaţia Bulgariei din punctul de vedere al tezei lui T. Snyder. Atitudinea curajoasă luată de opinia publică şi chiar de Biserica ortodoxă a împiedicat, desigur, crimele contra evreilor din această ţară, nu însă şi din teritoriile ocupate de ea. Majoritatea celor 13.000 de evrei din Tracia şi Macedonia, anexate în dauna Greciei şi Iugoslaviei, care au fost deportaţi de către autorităţile bulgare, au pierit la Treblinka.

Statul polonez şi sioniştii „revizionişti“

Asasinarea de către germani a celor cinci milioane şi jumătate de evrei, a celor peste trei milioane de prizonieri de război sovietici şi a celor aproape un milion de civili în operaţiile aşa-zis contra partizanilor s-a derulat în zonele fără stat“, afirmă autorul în „Concluzie“. Aceasta nu îl împiedică să ia în considerare complexitatea situaţiei internaţionale de la sfîrşitul anilor 1930. Pistele cele mai neaşteptate sînt explorate. Un capitol întreg, al treilea, este consacrat, spre exemplu, felului în care statul polonez a adaptat politica sa antisemită după moartea mareşalului Pilsudski, în 1935, şi succesul de care această politică s-a bucurat la anumiţi lideri sionişti care considerau că evreii aveau dreptul la un stat al lor care ar fi trebuit creat pornind de la o colonie deja existentă, Palestina, administrată de Marea Britanie. Noua conducere poloneză, care se pronunţase pentru emigrarea a 90% din evreii polonezi în 1937, va cere britanicilor să revină asupra restricţiilor impuse imigrării în Palestina. Antisemită, dar ataşată statului-naţiune, ea va oferi arme şi antrenament formaţiei de autoapărare evreiască Haganah şi, pe căi clandestine, sioniştilor zişi revizionişti, care voiau să accelereze cu orice preţ instaurarea statului Israel. De altfel, în Polonia, organizaţiile paramilitare – precum Betar-ul, constituit după modelul legiunilor poloneze din Primul Război Mondial – vor beneficia de sprijinul autorităţilor şi formaţiunilor de extremă dreaptă poloneze. La şcoala acestora din urmă şi uneori chiar cu concursul lor, scrie T. Snyder, viitorii lideri ai Likud-ului, precum Menahem Begin şi Iţac Shamir, vor organiza atentatele contra ocupanţilor britanici…

Soluţia finală, un război pentru resurse?

Tema anunţată în subtitlu este abordată doar în „Concluzia“ cărţii. Relativ voluminoasă, peste treizeci de pagini, aceasta nu este însă şi totdeauna convingătoare, avînd în vedere multitudinea ipotezelor expuse, deseori într-o perspectivă care se îndepărtează de consideraţiile de ordin istoric din capitolele precedente. Actualitatea internaţională este astfel trecută în revistă, de la consecinţele dramatice ale distrugerii statului de către americani în Irak pînă la tentativele Rusiei lui Putin de a prezenta Ucraina ca pe o entitate artificială, fără cultură, fără limbă, săpînd astfel legitimitatea statului în această regiune.

Pericolul major este însă de o altă natură, pentru T. Snyder, care face legătura între obsesia spaţiului vital la Hitler şi consecinţele perspectivei diminuării resurselor şi ale catastrofelor ecologice care se profilează în zilele noastre. Pentru T. Snyder, care în paralel cu această carte a scris şi un editorial foarte controversat în New York Times, intitulat „The next genocide“, soluţia finală era deja, la Hitler, o formă de război pentru resurse. Schimbarea climatică din ultima vreme a readus în programul marilor puteri posibilitatea incertitudinii alimentare. În acest context marcat de o adevărată „panică ecologică“, emergenţa unor noi ideologii antiştiinţifice şi mortifere care riscă să funcţioneze pe scheme care amintesc de scenariul nazist devine posibilă, ne avertizează T. Snyder. Inutil de precizat că nu lipsesc rezervele exprimate pe această temă de mulţi confraţi ai istoricului nord-american. 

Nicolas Trifon este eseist. A publicat volumul Aromânii – pretutindeni, nicăieri, Editura Cartier, 2012.

Foto: T. Snyder, wikimedia commons

Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.