În România, privește cineva viitorul?

Publicat în Dilema Veche nr. 807 din 8-14 august 2019
În România, privește cineva viitorul? jpeg

Oamenii au fost, sînt și vor fi întotdeauna preocupați de viitor, de improbabilitatea vremurilor ce vor veni, iar asta este foarte bine. Incertitudinea îi face pe oameni curioși, chibzuiți și atenți. Certitudinea îi face orbi și proști. Pentru unii, viitorul este o joacă indiferentă, pentru alții o speculă, un business, iar pentru prea puțini este un stimul care-i incită în general la decizie, la acțiune. Cert este că ne place să ne dăm cu părerea despre viitor, ne preocupă neantul unei lumi nevăzute, în care nu știm ce rol vom avea (dacă vom avea vreunul). Dinspre Vest se aud tot felul de întrebări: „Care vor fi job-urile viitorului?“, „Ce abilități trebuie să asimilăm pentru a ne adapta viitorului digital?“, „Vom mai avea viață privată, intimitate?“, „Cum ne vom iubi în anul 2030?“, „Ne vom adapta provocărilor viitorului erei digitale?“, „Vom avea ce să mîncăm peste zece ani?“, „Dar peste douăzeci de ani?“, „Banii vor fi înlocuiți în totalitate de criptomonede?“, „Ne vor înlocui roboții?“, „Vine o nouă criză financiară?“, „Începe un alt război mondial?“.

Și pe mine mă preocupă viitorul, cu atît mai mult privind dinspre România, spațiu din care viitorul este greu de prevăzut. Sînt cîteva idei care îmi scurtcircuitează rațiunea, făcînd de la început o distincție clară între viitorul unora și viitorul tuturor. Cu alte cuvinte, nu știu dacă proiecțiile la care mă gîndesc aievea se vor aplica vreodată României, Europei sau numai mie, într-o lume nouă, la construcția căreia îmi imaginez, iată, că lucrez, avînd o perspectivă ușor pesimistă asupra următorului deceniu, un vis despre o realitate care în opinia mea ar trebui să ne preocupe mai mult decît trecutul nostru „înregimentat“.

Pînă în anul 2030, autoturismele vor fi interzise definitiv în marile orașe. Va fi construită o infrastructură de parcări private supraterane, amplasate la marginea orașelor, în care mașinile vor fi parcate obligatoriu. Pe actualele străzi (blocate deja pînă la refuz de numărul prea mare de autoturisme) oamenii vor circula cu biciclete, trotinete electrice și scutere electrice sau vor merge pe jos. Problema traficului în marile orașe va fi astfel rezolvată direct de către cei pentru care traficul este o problemă și nu de către aparatul de stat.

Investițiile străine ale marilor companii se vor concentra din ce în ce mai mult către sudul Europei în următorul deceniu, urmînd ca apoi să fie direcționate către Orientul Mijlociu. Emigrarea masivă a elitelor Europei către China, Japonia sau Australia (care vor primi, de nevoie, din ce în ce mai mulți tineri emigranți bine pregătiți) și îmbătrînirea populației Europei pe fondul scăderii ratei natalității pînă în anul 2030 vor duce la scăderea considerabilă a puterii economice a Uniunii Europene și a însemnătății financiare a continentului european la nivel mondial. Una cîte una, țări actualmente considerate poli economici în Europa, precum Marea Britanie, Olanda, Germania, Franța sau țările nordice, vor deveni teritorii semipustii.

Foto: wikimedia commons

Lipsa din ce în ce mai acută a hranei la nivel global, inegalitatea veniturilor între păturile sociale existente și discrepanța extremă a nivelului de trai între clasele sociale vor subția pătura de mijloc pînă la eliminarea acesteia în totalitate, vor contribui la producerea unor mișcări demografice masive, conducînd la declanșarea unor războaie civile la nivelul Europei, după ce populația de la orașe va ataca populația de la sate pentru a dobîndi singurul mijloc redutabil de asigurare a hranei: pămîntul. Așadar, vom asista în următorul deceniu la o revenire la glie, o reconsacrare a industriei agroalimentare, agricultura devenind profesia de bază a actualelor gulere albe, cei care azi se mîndresc cu facultăți, masterate și certificări alese și lucrează în marile corporații.

Atacurile cibernetice vor spori gradul de nesiguranță al oamenilor și vor pune presiune pe marii investitori, care vor lua în considerare reducerea substanțială sau chiar încetarea activităților comerciale, în contextul în care investițiile pentru asigurarea securității sistemelor informatice se vor dovedi prea costisitoare pentru a menține rentabil un business de anvergură. Astfel, pînă în anul 2030, jumătate din populația muncitoare actuală a planetei își va pierde locul de muncă, iar un sfert din jumătatea rămasă vor fi declarați inadaptați social și vor fi înlocuiți de roboți și de inteligența artificială. Oamenii încadrați în muncă vor fi auxiliari tehnologici, în sensul în care vor asista roboții pentru a asigura buna funcționalitate a acestora.

Aceste idei sînt autorizate de lucrări ale trecutului recent, dintre care amintesc volumul lui Jacques Attali intitulat Scurtă istorie a viitorului, volumul lui George Friedman intitulat Următorii 100 de ani – previziuni pentru secolul XXI, sutele, chiar miile de locuri de muncă desființate de către unele dintre cele mai mari companii la nivel global începînd cu anul 2018 și, nu în ultimul rînd, de convingerea mea că de acum înainte, pînă în anul 2030, tehnologia va grăbi transformările amintite.

În tot acest timp, România, preocupată veșnic de „treburile interne“ și suferind de mania persecuției Vestului, preferă să confirme în continuare, cu indiferență, opinia generală (și corectă) că este o țară neimplicată, întotdeauna lipsită de ajutorul (binemeritat) al „altora“ și mărginită la imaginea trecutului său glorios („Micul Paris“, „Grînarul Europei“) de care nu se desprinde, în timp ce, la nivel global, viitorul este o preocupare dezbătută public din ce în ce mai mult în ultimii ani. România nu a progresat niciodată ca urmare a voinței proprii, ci doar forțată de împrejurări, iar din cauza „poziționării geopolitice“ nu a fost capabilă să observe mersul lucrurilor pentru a construi o perspectivă statală de viitor. Drept urmare, atunci cînd scriu că ar trebui să părăsim ancora vechiului regim care înseamnă din ce în ce mai puțin în lumea de mîine, nu înseamnă că sînt radical sau că refuz istoria, ci că observ România din afara spațiului ei, adică din acel viitor despre care vorbesc și înspre care (aleg să) privesc.

Oricum, nu știu dacă viitorul va fi sau nu astfel cum îl anticipez în prezentul articol, însă, în cazul în care proiecțiile mele vi se par demne de o ecranizare SF, mă consolează certitudinea că frumusețea oricăror plăsmuiri despre viitor este aceea că nimeni nu poate să spună ferm dacă vorbești prostii sau dacă vei avea dreptate.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.

Adevarul.ro

image
Andreea Antonescu, supărare mare înainte de naștere. Totul are legătură cu fiica sa: „E foarte greu pentru mine“ | adevarul.ro
Deși așteaptă cu nerăbdarea aducerea pe lume a celui de-al doilea copil, Andreea Antonescu are o amărăciune în suflet. Fiica ei a ales să locuiască în SUA, alături de tatăl său, după ce s-a pronuntat divorțul dintre părinții săi.
image
Halep jubilează: Victorie mare în cazul de dopaj. Explicațiile venite pe filiera TAS | adevarul.ro
Simona Halep (31 de ani) poate răsufla ușurată după mult timp.

HIstoria.ro

image
Katiușa, „orga lui Stalin“: O revoluție în materie de artilerie autopropulsată
Adevărata revoluție în materie de artilerie autopropulsată a venit de la ruși: teribilele lansatoare multiple de rachete Katiușa.
image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.