Idilă verticală

Publicat în Dilema Veche nr. 779 din 24-30 ianuarie 2019
Idilă verticală jpeg

Tocmai terminasem o partidă de tenis epuizantă cu amicul meu Sabin, care, mai tînăr, mai înalt, mai slab și mai agil, se lăsase prea puțin convins de reverul meu diagonal, cu o singură mînă, ca și de stopurile la fileu pe care, invariabil, mi le returnase decisiv. Își revenise rapid, se și schimbase în timp ce eu încă asudam, așa că, pentru a-mi da răgaz să-mi cobor pulsul, mi a arătat pe telefon un montaj video de la nunta lui cu Timi, de astă-toamnă (nuntă frumoasă, la care am avut onoarea să particip).

– Dar cum v-ați întîlnit? – mi-am dat seama că nu-l întrebasem niciodată.

– A, poveste lungă, a comentat hîtru Sabin. Mă mutasem de curînd într-unul dintre blocurile noi din Tineretului și terminasem de amenajat garsoniera de la etajul al șaselea, unde aveam să-mi petrec următorii ani. Era spațioasă, cu perspectivă în lungul străzii, oferind deci intimitate, spre deosebire de alte apartamente care își scrutau vecinii, de la mică distanță. Nu prea aveam însă timp să mă bucur de ea, pentru că plecam devreme și reveneam tîrziu, mai mult pentru a dormi.

– Paradoxul lumii contemporane, zisei eu: investim o groază de bani în amenajarea propriilor locuințe, pentru a nu căuta decît unde să plecăm în vacanțe, cît mai departe, dacă s-ar putea. Iar acasă, treji, stăm două-trei ore pe zi, n-am avea nevoie decît de un televizor, de un duș și de un pat.

– De cîteva ori, continuă Sabin zîmbind, neatent la întrerupere, m-am intersectat în lift cu o fată frumoasă care stătea două etaje mai sus, apoi ne am întîlnit la o ședință de bloc în care i-a organizat pe toți participanții de parcă erau la școală. Cu ocazia asta am observat că locuia singură, tot la garsonieră. Apoi ne am mai întîlnit în curtea blocului (mare avantaj, să nu dea intrarea direct în stradă), iar ei îi plăcea să sară pe șotronul desenat în pavaj, am făcut conversație, i-am zis că sînt arhitect, ceea ce i-a ridicat ușor sprînceana dreaptă. Eu am luat-o ca pe un semn de interes. Ea lucra, lucrează și acum, în resurse umane, ceea ce mi a limitat drastic mijloacele de investigare a naturii profesiei. Nici astăzi nu sînt deplin lămurit cu ce se ocupă exact, dar explicațiile ei binevoitoare și minuțioase mi-au inspirat mereu un respect pios. Cuvintele nu le-am reținut, dar pot fredona melodia. Curînd am devenit prieteni pe o rețea de socializare.

Într-o duminică seară, sleit după o săptămînă cruntă, aveam o migrenă care îmi comprima emisferele într-un cilindru cu piston, abia mai vedeam dinainte. Am dat fuga pînă jos, la metrou, să-mi iau un calmant, însă nu era nimic deschis. Mă întorceam în apartament descumpănit, dar în lift, cine știe din ce motiv (poate un parfum rămas, poate amintirea unei prezențe), mi-a venit ideea salvatoare: am întrebat-o pe Timi dacă nu are un analgezic pentru cai, hipopotami sau rinoceri, capabil să mă scape din infern, iar ea mi-a confirmat că are unul numai bun pentru migrenele cetaceelor, deci pot urca.

Nu m-am aranjat, nu m-am gîndit decît la calmantul salvator, apă vie, ca-n basme. Timi mă aștepta în ușa metalică, cu închidere centralizată. M-a întrebat politicoasă ce prefer, la ce am intoleranță, apoi s-a dus pînă în casă. Prin ușa întredeschisă (nu m-a poftit înăuntru, dar nici nu a închis ușa) am întrezărit o ordine față de care orice rînduială pare debandadă. Timi a revenit, eficientă, cu un drajeu și un pahar cu apă, pe care le-am luat pe loc. Mulțumesc, am bîiguit eu, rămîn dator! Da? Cum? – și-a arătat Timi, din nou, latura practică și orientată spre obiective tangibile, fezabile, măsurabile și realizabile într-un interval de timp anticipabil. Păi… cu un pahar de vin… dacă e OK, m-am bîl­bîit, încurcat și înroșit de privirea directă, vie și atentă. E OK, m-a salvat Timi, rămîne stabilit, noapte bună, iar eu am rămas nemișcat în fața ușii metalice închise și zăvorîte pînă s-a stins lumina pe hol. Apoi mi-am adunat puterile și am chemat liftul, deși aveam de coborît doar două etaje, fără să știu de ce, dar bănuind.

Durerea de cap a trecut, iar săptămîna ce a urmat nu m-am gîndit decît la invitația făcută. Am aranjat casa și am făcut curățenie ca în acceleratorul de particule. Apoi am făcut ordine, cu ruleta în mînă. După care am făcut puțină dezordine, pentru că garsoniera mea începuse să semene cu o scenografie de filmat reclame, care se desface în trei panouri după tragerea dublelor. Am ales vinul, un vin roșu seducător, corpolent, bogat și aromat, cu un parfum picant, cu note de ciocolată neagră și o textură profundă, capabil să-i distragă atenția de la eventualele neconcordanțe cu caietul de sarcini și să mă propulseze pe lista scurtă de tineri eligibili, vorba bătrînului Oscar Wilde.

După cină, ne-am apropiat din ce în ce mai mult, urcînd și coborînd cele două etaje pînă cînd am realizat că ne-am putea muta împreună la două camere, scutindu-i astfel pe vecini de sarcina de a ne observa cu atenție, 24/7. De-aici încolo, știi povestea!

– Așa este, o știu, dar cum privește Timi, cu agerimea ei exersată la muncă, micile tale defecte, pe care oricine le are și pe care, de bună seamă, ți le-a observat între timp, după ce efectul vinului s a estompat?

– Ei, nu le dă mai multă atenție decît merită. Zice că sufăr de sabinism, maladie curabilă, cîtă vreme am grijă să nu uit vreo ușă deschisă la dulap. 

Lorin Niculae este profesor la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu“ din București.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.
Zizi și neantul jpeg
Spre prima zi de școală
În prima zi de școală, cîndva prin anii ’70, aveam părul foarte scurt. Arătam ca un băiețel trist. Nu numai că eram tunsă băiețește, ci și părul meu, pînă atunci plin de bucle, stătea turtit și parcă apăsat de o uriașă rocă.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Armînlu nu cheari! – despre călătoria mea în Albania (4) –
Doi oameni drăguți, deschiși, prietenoși, ca mai toți oamenii pe care i-am întîlnit în Albania și de care m-am simțit încă din primele momente legată afectiv. Acum mi-e dor de ei de parcă toți ar fi rudele mele.
p 19 WC jpg
Cacealmaua de la Airport Plaza
Sînt un român cu domiciliul în străinătate care, la ultimul lui sejur în România, a fost jefuit cu sălbăticie de compania de închiriat mașini.
p 20 WC jpg
Cei neștiuți care întîrzie
Despre katechon, cuvîntul misterios al Sfîntului Apostol Pavel din 2 Tesaloniceni 2, 6-7, s-a scris enorm.
640px Faculty of Theology (personification) 1 jpg
Spre o teologie laică (2)
Lumea nu era nici ea privită ca un stadiu trecător. Ea a devenit în şi de la sine, aşa cum atestă într-adevăr Scripturile, „foarte bună“ (Gen. 1: 31), dacă nu de-a dreptul sacră.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe stradă, o tanti cu o geantă de plastic pe umăr, colorată în nuanțe de albastru, pe care scrie: „În interior am armonie“. Ce să zic, bravo ție!
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vîrsta de mijloc, fără prospect
A jongla pe un pod de sfoară între ce cunoști și ce te așteaptă încă.
Zizi și neantul jpeg
Urși
Ursul respectiv intră și prin curțile oamenilor. Sare gardurile, fără probleme, și te trezești cu el la geam ori dormind pe gazon, sau devorîndu-ți mîncarea pentru pisici. Devine o realitate tragicomică a existenței tale, care nu pare a avea mari șanse de rezolvare.

Adevarul.ro

amalia puflea sol gimnastica jpeg
Mama gimnastei Amalia Puflea, acuzații grave la adresa antrenorilor: „Fata amenință cu sinuciderea!”
Amalia Puflea, o gimnastă de 15 ani din Bârlad, ar fi amenințat cu sinuciderea în cantonamentul din Deva, declarând că este terorizată de comportamentul agresiv, atât verbal, cât și fizic, al antrenorilor.
skynews ledger stone windsor castle 5909638 jpg
Mormântul reginei Elisabeta a II-a. Prima fotografie cu piatra funerară prezentată de Palatul Buckingham
Palatul Buckingham a publicat prima imagine a noii pietre de registru care marchează locul final de odihnă al Reginei Elisabeta a II-a, relatează Sky News.
Intrarea în muzeul CIA / Foto CENTRAL INTELLIGENCE AGENCY
CIA are un muzeu top secret, care poate fi vizitat doar de propriii agenți. Ce exponate cuprinde
Muzeul secret al CIA-ului este poate cel mai neobișnuit — și exclusivist — muzeu din lume, plin de artefacte care au dat formă istoriei — ca arma găsită lângă Osama bin Laden când a fost ucis sau geaca de piele a lui Saddam Hussein. Însă ușile muzeului sunt închise pentru public.

HIstoria.ro

image
Moștenirea legendară a lui Grigore „Nababul” Cantacuzino
Prinţul Gheorghe Grigore Cantacuzino (1832-1913), su- pranumit „Nababul“, a fost unul dintre cei mai mari proprietari de pământuri din România, dar și o personalitate politică marcantă (de două ori primar al Bucureștiului, și tot de două ori prim-ministru).
image
Sfârșitul tragic al copiilor lui Alexandru Ioan Cuza
Domnitorul Alexandru Ioan Cuza nu a avut copii cu soţia sa, Elena Cuza. A avut în schimb doi fii cu amanta Maria Obrenovici, pe Alexandru şi Dimitrie. Copiii au fost înfiaţi de soţia oficială a domnitorului, dar amândoi au avut parte de un destin tragic. Unul a murit bolnav, iar celălalt s-a sinucis
image
Air France, o companie înființată cu o semnificativă contribuție românească
Câți dintre noi știm că la originea și la baza Air France (înființată la 30 august 1933) stă și o semnificativă contribuție românească?