Granițele viitorului

Publicat în Dilema Veche nr. 365 din 10 - 16 februarie 2011
Despre prietenie jpeg

Cu cincisprezece ani în urmă, cînd prietena mea încerca să mă convingă să o urmez în demersul ei de a se stabili definitiv în Canada, îi răspundeam că nu pot trăi printre străini, oricît de performanţi, de bine aşezaţi şi de civilizaţi ar fi. „Nu rezist printre biografii străine de a mea, ar trebui să explic la tot pasul de unde vin, ce e comunismul, de ce îmi vine încă să cumpăr banane cu kilogramele, de ce libertatea mi se pare un miracol. Şi-apoi, cei din ţara mea au mai multă nevoie de ceea ce am învăţat eu mai bine să fac, decît străinii.“  

Astăzi argumentele mele de atunci mi se par jalnice. Copiii de ieri, din preajma mea, au ajuns la vîrsta pe care o aveam atunci cînd mi se propunea varianta emigrării, şi-mi pun aceeaşi întrebare: „Să plecăm sau să rămînem?“.

Într-o ţară normală, civilizată, soluţia emigrării ar trebui să fie una individuală: te duci în străinătate pentru vîrful performanţei – şcolare, profesionale –, pentru o climă mai blîndă, un partener care promite să fie pe viaţă, un peisaj la care ai visat din copilărie. În România, soluţia emigrării pare a fi una a supravieţuirii.  

Ce-i poţi spune unui tînăr aflat pe băncile facultăţii, despre viitorul care-l aşteaptă în ţara lui? Despre certitudinile pe care le poate folosi în demarajul unei cariere, al formării unei familii? Despre ce şanse îi poţi vorbi, astfel încît să nu pari naiv? Sînt trei răspunsuri posibile. Primul sună cam aşa: „Da, lucrurile merg prost în ţară, dar dacă fiecare şi-ar face treaba la locul lui de muncă, atunci lucrurile ar merge mai bine“. Dacă lucrurile stau aşa, dacă prosperitatea unei ţări nu depinde decît de felul în care poporul îşi face datoria la serviciu, atunci Germania ar fi renunţat de mult la guvern, parlament şi preşedinte. Şi-apoi, nu-i poţi spune unui tînăr din România: „După ce termini facultatea, dă-i drumul la o afacere, las’ că va trebui să plăteşti vreo cinci sute de feluri de taxe, tu pune-ţi capul la contribuţie, munceşte de dimineaţă pînă seara şi vei reuşi să fentezi falimentul în fiecare lună“. Sau: „Fă-te profesor în ţara ta, vei trăi cu un salariu de mizerie, nu vei reuşi să-ţi întreţii o familie, dar fii performant şi-ai să fii fericit.“  

Al doilea răspuns ar fi cel în care pomeneşti despre culorile vii ale ţărilor bogate. Despre cît cîştigă tinerii plecaţi acolo, ca şi despre ţările care îi adoptă cu legi prietenoase, stimulative. Uităm însă să vorbim şi despre costurile acestor plecări pentru protagoniştii înşişi şi familiile lor: cît de grea e despărţirea de rude şi prieteni; cîte eforturi fac părinţii ca să plătească taxe, covîrşitoare pentru salariile lor, taxe pentru şcoli mai bune din alte ţări, pentru că cele din ţară sînt ineficiente; cît de greu este ca părinte să accepţi varianta ca, pe termen lung, să-ţi vezi copilul doar o dată pe an; cît te costă emoţional statutul de emigrant, dezrădăcinarea. Toate acestea pentru că eşti forţat să pleci, şi nu pentru că alegi să pleci.  

Şi, în sfîrşit, al treilea, este cel prin care ar trebui să-i poţi spune tînărului care te întreabă despre viitorul lui în România: „Rămîi, mizează pe ţara asta şi pe viitorul tău în ea. Rămîi, fiindcă aici vei avea posibilitatea să-ţi împlineşti visurile: sînt legi care-ţi vor stimula iniţiativele, care-ţi vor proteja achiziţiile şi munca, familia şi viaţa, ai încredere în cei care ne guvernează, vor avea pentru tine şi copiii tăi şcoli comparabile cu cele din străinătate, spitale utilate la cele mai înalte standarde, justiţie incoruptibilă. Rămîi, ai pentru ce să rămîi“. Există cineva care are curajul să promită asta? 

Maria Iordănescu este psiholog.

Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.
Jilava Prison jpg
Răutatea și contextul de viață
Oamenii vinovați de ceva rău, cîți or fi ei, provin adeseori din rîndul celor buni.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Labirintul din tufișuri de tuia și-a deschis porțile pentru 78 de nudiști.
Zizi și neantul jpeg
Mentalități din alt film
Avem, oarecum, un obraz mai gros, ne-am învățat, de nevoie, să fim mai puțin sensibili în momente în care, de fapt, ar trebui să fim.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
M-aș muta din București, dar unde?
Mereu am urît cumva Bucureștiul, deși m-am străduit să-l iubesc, iar în ultimii ani, de cînd nu se întrevede nici o schimbare, l-am urît mai mult decît oricînd.
p 19 WC jpg
Ordinea morală a lumii
Ne place sau nu, chiar există și femei care nu vor să aibă copii. Ce se întîmplă dacă le obligi să ducă sarcina la termen și să dea naștere unui copil pe care nu-l doresc?
p 20 jpg jpg
„Cîntarea Cîntărilor” și tandrețea interpretării
În mijlocul unei istorii a poporului lui Dumnezeu aspru judecată, cu căderi și ridicări neîncetate, cu plîngeri și strigăte de speranță, pocăință, credință neclintită și întunecate lepădări stă un cîntec de dragoste care lovește pe cititor chiar în creștetul sufletului și al cărnii.

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.
image
Şiretlicurile lui Vlad Țepeș: Începutul războiului cu otomanii
În 1460, câțiva dintre boierii nemulțumiți de Vlad Țepeș au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea și i-au prezentat situația din Valahia și probabil unele povești exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul și 500 de băieți, Vlad a trimis vorbă sultanului...
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.