Festivalul "George Enescu", ultima sută de metri!

Publicat în Dilema Veche nr. 83 din 18 Aug 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

interviu cu Ioan ONISEI, secretar de stat în Ministerul Culturii şi Cultelor Aş vrea să ne spuneţi cîteva cuvinte despre importanţa Festivalului de Muzică "George Enescu" şi despre impactul pe care îl are acesta atît asupra publicului din România, cît şi asupra muzicienilor, a lumii muzicale româneşti şi internaţionale. Festivalul şi Concursul Internaţional "George Enescu" s-au născut în 1958 tocmai pentru a omagia memoria celui care a fost compozitorul, pianistul, violonistul şi dirijorul George Enescu. Festivalul are, aşadar, o vîrstă respectabilă: 47 de ani. Primele ediţii - mă refer la cele de pînă la sfîrşitul anilor '60 - au avut o mare însemnătate. Artişti foarte mari, Sir John Barbirolli, Herbert von Karajan, Lord Yehudi Menuhin, David Oistrah, Arthur Rubinstein şi mulţi alţii, unii care au colaborat cu George Enescu, au venit atunci la Bucureşti poate şi pentru că era vorba despre un festival de anvergură, de dincolo, încă, de Cortina de Fier. La concursul omonim, lansat în acelaşi an şi desfăşurat tot din 3 în 3 ani, s-au lansat tineri muzicieni la acea vreme, care, mai apoi, au confirmat cu brio calităţile demonstrate în faţa juriilor internaţionale: fraţii Ştefan şi Valentin Gheorghiu, Nicolae Herlea, Radu Lupu, Agnes Baltsa, Claire Bernard şi lista ar putea continua. Prin urmare, Festivalul "George Enescu" a fost, de-a lungul timpului, un eveniment muzical de excepţie - uneori strălucind în ceţurile totalitarismului extrem - pentru viaţa muzicală românească şi nu numai. La fiecare ediţie, pe scena festivalului concertează artişti de valoare, dar şi tineri extrem de talentaţi care fie sînt încă studenţi, fie au terminat Conservatorul. Odată încheiat acest Festival, cum sînt ei promovaţi în ţară, dar şi în lume? Aş vrea să menţionez faptul că, de la sfîrşitul anilor '70 şi pînă la căderea comunismului, Concursul "George Enescu" a dispărut din motive lesne de înţeles. Şi-a regăsit însă cadenţa normală după evenimentele din 1989, mai precis după primele ediţii, cele din 1991 şi 1995. În anii '30, cînd a fost lansat celebrul Concurs belgian "Reine Elisabeth", cîştigarea unui concurs de amploare era garanţia unei îndelungate şi eclatante cariere internaţionale - acesta fiind şi cazul pianistului Emil Ghilels, cîştigătorul primei ediţii a acestui concurs. Astăzi, lucrurile s-au complicat enorm: nivelul mondial este înfricoşător de ridicat. Un tînăr cîştigă un mare concurs, dar intră în arcanele trepidantei vieţi muzicale cu concerte, turnee, înregistrări etc. Mobilitatea individuală joacă, din ce în ce mai mult, un rol decisiv. Dar, desigur, în limitele care ne sînt accesibile - mă refer aici la Ministerul Culturii şi Cultelor - facem tot ce este posibil pentru a sprijini mobilitatea fiecărui artist. Promovarea muzicienilor pe termen lung nu este însă şi nici nu poate fi responsabilitatea concursului internaţional care descoperă talentul tînărului artist. Pentru că am ajuns la acest capitol, cum este promovat Festivalul "George Enescu"? Pe Mezzo, de exemplu, cel mai important post de muzică, nu am auzit concertînd nici un tînăr artist român care a cîntat pe scena festivalului şi nu am auzit vorbindu-se nimic despre festival în sine. Ar trebui să se pună problema banilor atunci cînd este vorba de artă? Ştim prea bine că Festivalul "George Enescu" nu are, încă, aceeaşi cotă ca a celor de la Salzburg, Bayreuth, Berlin, Paris etc. Banii? Sigur că sînt importanţi! Nu exişti azi în lume decît, mai ales, prin imagine şi asta costă foarte mulţi bani! Aşadar, răspunsul corect este: da, se pune problema banilor, adică a numărului lor. Totuşi, în acest an, atît festivalul, cît şi concursul vor fi prezentate pe Mezzo, dar şi pe canalul de ştiri Euronews, iar, pentru viitor, ne vom preocupa, într-o şi mai mare măsură, de promovarea imaginii acestei manifestări. Pe o scară de la 1 la 10, pe ce loc se situează acest festival ca importanţă, ca şi ca impact? Nu cred că am putea să acordăm note marilor compozitori ai lumii! Bunăoară, Bach: 10, Mozart: 9,90, Beethoven: 9,85 ş.a.m.d.! Un eveniment artistic are, dacă are, o tensiune interioară necuantificabilă. Festivalul "Enescu" este singurul din lume care poartă numele unui mare muzician al secolului XX şi punctul său de onoare este promovarea creaţiei lui, dar şi a compozitorilor din aceeaşi generaţie, de exemplu, Bartok. Este o dimensiune, cred, importantă şi caracteristică. Dar a-l califica prin acordarea unei note de la 1 la 10 nu ar fi corect pentru că nu avem termeni de comparaţie. Fireşte că noi, cei din Ministerul Culturii şi Cultelor, ne străduim să organizăm cît mai bine festivalul din acest an şi ne-am dori ca această ediţie, cea de-a XVII-a, să fie notată cu 10! Care sînt noutăţile şi "punctele forte" din acest an!? Principiul alcătuirii programului şi al invitării unor formaţii celebre în întreaga lume, după care se conduce orice mare festival, este, şi de această dată, respectat. Trebuie subliniat faptul că formaţii celebre cîntă muzica românească de azi: Cvartetul "Emerson" va cînta din lucrările lui Corneliu-Dan Georgescu, Cvartetul "Stradivari" - pe Lucian Meţianu, Cvartetul "Enescu" din Paris - Miriam Marbé şi pe Anton Vieru. Aproape toate "starurile" festivalului - dirijori, solişti, orchestre - îl omagiază, prin interpretări consistente, pe Enescu - în anul comemorării unei jumătăţi de veac de la dispariţia sa fizică - cu opusuri de referinţă între capodoperele pe care ni le-a lăsat.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.
image png
Piața Romană
Fetele de 20 de ani de acum nu-și mai pierd vremea în astfel de bodegi.
image png
Zgomotul și furia
Drept urmare, există mai multe metode tradiționale de a riposta unui vecin zgomotos.
image png
Cîteva note despre agapa creștină
Evident că nimeni, mîncînd laolaltă, nu stătea să filosofeze. Eram însă alături de Domnul.
p 20 Arik Ascherman WC jpg
Traumă şi discernămînt
Dar, în ciuda singurătăţii şi a primejdiilor acum mult mai aspre, rabinul îşi continuă patrularea, nu părăseşte paza.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Într-un supermarket, la raionul de alimente exotice, am descoperit mămăliga ambalată în vid, „gata preparată”.
image png
Lumi fragile
Am perceput „schimbul de scrisori”, formulare care în curînd va trece și ea într-o arhivă a limbii, ca pe un fel de apel la memorie.
image png
Frig și acasă
Cert e că, în ciuda condițiilor aparent vitrege, m-am simțit acasă acolo.
image png

Adevarul.ro

image
Imagini spectaculoase de pe Transapuseana, cel mai scump drum din ţară. Primul tronson este aproape gata VIDEO
Primul tronson din drumul de 78 de kilometri, care face legătura între Aiud (Autostrada A10) şi zona Bucium – Abrud (DN 74), va fi recepționat în decembrie.
image
Schimbarea la față a Bisericii Ortodoxe Române: Aprobarea Sfintei Mucenițe Anticorupția
Sfântul Sinod a făcut publice măsurile pe care le ia pentru a combate corupția din cadrul Bisericii Ortodoxe. Preoții nu vor mai putea solicita și primi donații decât dacă acestea sunt de un real folos unităţilor bisericeşti, iar cei care vor fi prinși cu mită riscă excluderea din BOR.
image
Cât se pierde dintr-un porc viu după tăiere: Prețul real al unui kilogram de carne
Porcii „în viu” se vând cu prețuri cuprinse între 15 și chiar 25 lei/kg, însă puțini știu că după tăiere se pierde un procent uriaș din greutate, ceea ce face ca prețul să fie mult mai mare.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic