E, oare, austeritatea reabilitată?

Publicat în Dilema Veche nr. 797 din 30 mai – 5 iunie 2019
E, oare, austeritatea reabilitată? jpeg

Alberto Alesina, profesor la Universitatea Harvard, a reluat dezbaterea cu privire la deficitele bugetare, la austeritate și la creșterea economică. În 2010, Alesina le-a spus miniștrilor de Finanțe europeni că „multe reduceri, chiar și dintre cele severe, ale deficitului bugetar au fost însoțite și urmate de îndată de o creștere susținută – nu de recesiune – chiar și pe termen foarte scurt“ (sublinierile îmi aparțin). Alesina a publicat recent, împreună cu colegii săi, economiștii Carlo Favero și Francesco Giavazzi, o nouă carte, intitulată Austerity: When It Works and When It Doesn’t (Austeritatea: cînd funcționează și cînd dă greș), care tocmai a primit o recenzie favorabilă de la Kenneth Rogoff, colegul său de la Harvard.

E o carte nouă despre o temă veche. Concluzia autorilor e, spus pe scurt, că „în anumite cazuri, costul direct rezultat din reducerea cheltuielilor este compensat din plin de creșterile altor componente ale cererii globale“. Se subînțelege că austeritatea – adică reducerea deficitului bugetar, nu creșterea sa – ar putea fi strategia adecvată, în cazul unei recesiuni.

O lucrare mai veche pe această temă, scrisă de Alesina împreună cu Silvia Ardagna, a fost criticată de Fondul Monetar Internațional și de alți economiști pentru econometria deficientă și pentru concluziile pripite. Iar noua sa carte, care analizează 200 de planuri de austeritate multianuale, puse în aplicare în șaisprezece țări OCDE între anii 1974 și 2014, le va da devoratorilor de cifre, fără doar și poate, de lucru.

Dar nu acesta e aspectul cel mai important. Corelația nu e cauzalitate. Asocierea dintre reducerea fiscală și creșterea economică nu ne spune nimic despre relația subiacentă dintre cele două. Determină reducerea deficitului creșterea economică – sau creșterea economică determină reducerea deficitului? Nici chiar econometria întregii lumi nu poate dovedi că una o implică pe cealaltă – sau că ambele nu sînt, de fapt, rezultatul unui alt factor. Se omit, pur și simplu, prea multe variabile – altfel spus, alte posibile cauze ale celor două fenomene. Așa-numitele dovezi „statistice“ pornesc întotdeauna de la o teorie cauzală căreia i se „adaugă“ apoi date, astfel încît să se ajungă la rezultatul pe care și-l dorește teoreticianul.

Teoria lui Alesina se sprijină pe doi piloni conceptuali. Pilonul principal susține că, dacă deficitul persistă, întreprinderile și consumatorii se vor aștepta la impozite crescute și, ca atare, vor investi și vor consuma mai puțin. Reducerea cheltuielilor, în schimb, anunță o scădere viitoare a taxelor, ceea ce stimulează investiția și consumul.

Al doilea pilon, cel auxiliar, este presupunerea potrivit căreia creșterea datoriei publice îi determină pe investitori să se aștepte la un faliment. Această perspectivă determină creșterea ratelor dobînzilor la obligațiunile de stat, ceea ce duce la creșterea generală a costurilor de împrumut. Blocînd creșterea datoriei publice, austeritatea poate duce la o „reducere considerabilă“ a ratei dobînzilor și, astfel, la creșterea investițiilor.

Această ipoteză auxiliară nu poate fi acceptată ca regulă generală. Dacă o țară are propria bancă centrală și emite monedă proprie, guvernul poate modifica ratele dobînzii după bunul plac, ordonînd băncii centrale să tipărească bani. În acest caz, ratele scăzute ale dobînzii vor fi rezultatul nu atît al austerității, cît al expansiunii monetare. Este exact ceea ce s-a întîmplat, cu facilitări cantitative, în SUA, în Marea Britanie și în zona euro. Ratele dobînzilor au rămas ani de zile la o valoare minimă, după ce băncile centrale au pompat sute de miliarde de dolari, lire și euro în propriile economii.

Rămînem așadar cu primul pilon al lui Ale-sina: un angajament credibil de reducere a cheltuielilor publice din prezent va spori productivitatea, eliminînd spectrul creșterii, în viitor, a impozitelor. Același argument explică de ce, în viziunea lui Alesina, micșorarea deficitului e preferabil să se facă prin reducerea cheltuielilor, și nu prin creșterea impozitelor. Reducerea cheltuielilor rezolvă și „problema“ „creșterii automate a prestațiilor [sociale] și a altor programe de cheltuieli“, în vreme ce creșterea impozitelor nu o face.

Alesina scrie: „Macroeconomia modernă pune accentul pe faptul că oamenii decid ce anume fac astăzi, în funcție de așteptările lor față de ceea ce se va în-tîmpla în viitor.“ John Maynard Keynes a înțeles, la rîndul său, importanța esențială a așteptărilor, iar John Hicks îi atribuie acestuia introducerea „teoriei așteptărilor“ în economie. Cu toate acestea, cartografia keynesiană a așteptărilor e foarte diferită de cea a lui Alesina. Investitorii lui Keynes nu își conturează așteptările observînd deficitul guvernamental și calculînd ce efect va avea acesta asupra impozitelor pe care vor trebui să le plătească în viitor. De fapt, ei abia dacă observă deficitul.

Ceea ce observă ei este mărimea piețelor de care dispun. Pentru Keynes, deciziile antreprenorilor de a crea locuri de muncă depind de veniturile pe care estimează că le vor obține prin sporirea locurilor de muncă. O scădere economică reduce cifra de afaceri estimată și îi determină să disponibilizeze muncitori. O reducere a cheltuielilor guvernamentale prevestește o cifră de vînzări cu atît mai scăzută, determinîndu-i pe angajatori să concedieze și mai mulți muncitori, ceea ce adîncește criza economică. Dimpotrivă, o creștere a cheltuielilor guvernamentale sau o scădere a impozitelor prevestește o cifră de afaceri crescută și contracarează scăderea economică.

De exemplu, dacă cererea pentru automobile scade, se vor vinde mai puține unități și va fi nevoie de mai puțini muncitori pentru a le fabrica. Dacă guvernul își sporește cheltuielile pentru lucrări publice, nu numai că va fi nevoie de mai multă mînă de lucru, dar va crește și cererea pentru automobile, astfel încît productivitatea economică va crește peste valoarea cheltuielilor guvernamentale suplimentare, ceea ce va reduce deficitul.

Simplificînd, avem două teorii opuse cu privire la politica fiscală recomandată într-o situație de criză. Keynes spune că, atunci cînd se anunță o reducere a cheltuielilor publice, oamenii de afaceri înțeleg că veniturile le vor scădea, deoarece numărul celor care vor cumpăra produsele și serviciile lor se va reduce. Alesina însă pretinde că anunțarea unor astfel de reduceri le semnalează oamenilor de afaceri o scădere viitoare a impozitelor, ceea ce îi va determina să cheltuiască mai mult.

Cititorii vor trebui să decidă care teorie li se pare mai plauzibilă. Personal, mie îmi place cel mai mult caracterizarea formulată în recentul volum Austerity: 12 Myths Exposed (Austeritatea: 12 mituri demontate): „Austeritatea este un instrument […] al intereselor financiare – și nu o soluție a problemelor cauzate de acestea.“ 

Robert Skidelsky este membru al Camerei Lorzilor a Marii Britanii şi profesor emerit de Economie politică la Universitatea Warwick. 

© Project Syndicate, 2019
www.project-syndicate.org
traducere de Matei PLEŞU

Foto: John Maynard Keynes, wikimedia commons

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.