Răsăritul amînat

Publicat în Dilema Veche nr. 155 din 26 Ian 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Am căutat să-mi analizez obstinaţia de a încuraja "binele comun". Ea nu porneşte dintr-o datorie profesională (de vreme ce nu sînt preot). Nici dintr-un interes material, dat fiind că pledoaria mea e strict "gratuită". Mi-e greu să văd într-o asemenea pornire doar supravieţuirea "intelectualului", care visează o tribună de unde să le spună "maselor" ce, cum şi cînd să îndeplinească. Tot aşa, nu i-aş stabili originea într-o vocaţie filantropică, întrucît iubirea mea de semeni se limitează, prea omeneşte, la cei pe care-i cunosc şi îi prefer: nu mă pot lăuda cu intensitatea caritativă a celor duhovniceşte remarcabili, care compătimesc întreaga lume, participă pe viu la drama umanului sau izbutesc măcar să se roage pentru necunoscuţi. Poţi propovădui un model cu ameţeala superiorităţii morale: departe de mine. O poţi face din fanatism. Greşit, căci nu am o cauză unică, obsedantă, pe care să o urmăresc împotriva tuturor celorlalţi. Dimpotrivă, pe măsură ce vîrsta mă atinge, înţeleg mai deschis pluralitatea opiniilor, diversitatea convingerilor şi spaţiul interpretărilor, dar şi propriile mărginiri, fie în cunoaştere, fie în fugitivul domeniu al virtuţii. Şi atunci, să admit că-mi lipseşte un răspuns cît de cît justificator pentru fidelitatea arătată faţă de noţiunea "binelui comun"? Nu-i chiar aşa. Fireşte că nu m-am născut cu această idee în minte. Am preluat-o din Italia catolică, unde am trăit cîţiva ani. La Roma, ochii mei au văzut mai puţin "Occidentul" consumerist, cît o societate modelată etic şi spiritual de forţa Evangheliei. Nu funcţionam acolo doar ca diplomat. Eram de asemenea, sau speram să fiu, ortodox. Nutream chiar superbia moştenirii "bizantine", un tezaur nepervertit prin compromisul aristotelic al scolasticii. Mă uitam cu o îngîmfare obtuză la "papistaşii" aceştia decăzuţi în trivialitatea sociologică a modernismului la început repudiat, dar exaltat apoi ca refugiu, de parcă secularizarea comunitar-civică a credinţei ar fi rămas unica "scîndură de salvare" a Bisericii lui Hristos. După ce şocul aculturaţiei interconfesionale s-a transformat în acomodare cordială, mi-am schimbat optica. Mi-am adus aminte, de pildă, că omul se cunoaşte după roade şi că, fără fapte, credinţa este "moartă". Or (mai înainte) dispreţuiţii "papistaşi" îmi arătau de fapt ceva nemaivăzut: zîmbetul fericit al celor ce se simt bine laolaltă. Disponibilitatea şi naturaleţea solidarităţii zilnice. Seriozitatea de a te implica pozitiv, ajutător şi fără pretenţii de recunoştinţă, în soarta celui de lîngă tine, care are mereu nevoie de ceva şi aşteaptă un semn, fie că-l sprijini cu bunuri trebuitoare, fie că-l vizitezi, ca să nu se mai simtă singur. Mişcîndu-mă printre locuitorii acelei peninsule bogate în monumente şi sfinţi, am descoperit geniul convieţuirii, dar mai ales diferenţa dintre a face cît de puţin pentru aproapele tău şi a nu face nimic. Vedeam cum italienii aceştia vulcanic-meridionali au interiorizat revelaţia, cu tot cu poruncile sale. "Strămoşii noştri de astăzi" se ciondăneau uneori, însă era de ajuns să-i vezi cu cîtă răbdare se tolerează reciproc în absurdul lor trafic, pentru a înţelege că, la Roma, creştinismul circulă pe stradă. Ca să nu mai vorbesc despre bisericile pline, chiar dacă "stratificate" social (cu parohiile periferice, mult diferite de burghezia celor centrale, unde missa prilejuieşte, alături de împărţirea ostiei, somptuoase defilări de vizoane). Noi ignorăm practic această stare (nu mă refer la vizoane, desigur, ci la jubilaţia "binelui comun"). Trei sferturi din energia societăţii în care ne-a fost dat să vieţuim se cheltuieşte pe polemici, înjurături, calomnii, bîrfe, nimicuri "senzaţionale" şi "poliţe" plătite setos. Grija pentru aparenţă (în descendenţa funestelor "forme fără fond") nu e depăşită decît de patima acumulării, iar de "salvat", ne salvăm cu precădere "imaginea". Aşa că nu mai e nevoie să ne înfricoşăm de pedepsele iadului, pentru că iadul e ceea ce am făcut din vieţile noastre, combinînd ingenios rămăşiţele comunismului cu parodia unui Răsărit amînat.

Sanatatea ficatului  Cum identifici semnele unui ficat bolnav jpg
Sănătatea ficatului: Cum identifici semnele unui ficat bolnav
Ficatul este un organ vital în corpul omului, fiind implicat în sute de procese, printre care: digerarea alimentelor, eliminarea deșeurilor din organism și producerea unor factori de coagulare care facilitează circulația sângelui.
Rolul esential al adjuvantilor in optimizarea pesticidelor jpg
Rolul esențial al adjuvanților în optimizarea pesticidelor
Condițiile de mediu, intemperiile, buruienile, precum și bolile și dăunătorii plantelor reprezintă tot atâtea provocări pentru fermierii moderni.
IMG 20240408 WA0011 jpg
Casa Memorială „Amza Pellea”, din Băilești, a fost redeschisă publicului
Manifestările dedicate cinstirii memoriei îndrăgitului actor român, născut în inima Olteniei, au debutat pe 6 aprilie, pe scena Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova, locul în care și-a început fascinanta călătorie în lumea artistică.
pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.

Adevarul.ro

image
Un gigant italian deschide o nouă fabrică în România și angajează 800 de oameni
România pare extrem de atractivă pentru investitorii străini dat fiind că în ultima perioadă tot mai multe companii aleg să construiască noi fabrici în țara noastră.
image
Prețul uriaș cerut pentru un apartament din București. „Se vinde și strada? În Berlin e mai ieftin!”
Prețurile proprietăților imobiliare cresc de la o zi la alta în marile orașe, iar Bucureștiul e printre cele mai scumpe. Chiar dacă nu a ajuns încă la nivelul Clujului, Capitala e plină de oferte inaccesibile românilor de rând.
image
Cum să-i facem pe aliații NATO să ne sprijine ca pe baltici și polonezi. Un expert român pune degetul pe rană
NATO și SUA sunt mult mai puțin prezente în partea de sud a flancului estic decât în zona de nord, ceea ce creează un dezechilibru. Chiar dacă, anul trecut, Congresul SUA a votat ca regiunea Mării Negre să devină zonă de interes major pentru americani, lucrurile se mișcă încet.

HIstoria.ro

image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.
image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.