Prinţul fatimid

Publicat în Dilema Veche nr. 228 din 25 Iun 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Auzisem de Aga Khan: o legendă exotică, un filantrop monden, un aristocrat miliardar. Acum cîteva zile am avut onoarea de a-l întîlni şi şansa de a transforma clişeul într-o convingere personală reformulată. Ocazia? Primirea Alteţei Sale în rîndul membrilor străini ai Academiei Franceze de Arte Frumoase. Data? 18 iunie 2008. Cît despre motivele schimbării mele de percepţie, iată-le în continuare, cu tot regretul obligaţiei de a fi succint. Primul: Aga Khan este un ales al Fortunei, zeitate capricios-ecumenică. S-a născut la 19 decembrie 1936, într-una dintre cele mai vechi familii de pe Terra: aceea a dinastiei fatimide, care numără aproape 14 secole şi a generat lungul şir al liderilor meniţi să conducă spiritual comunitatea ismaeliţilor (circa 10 milioane de credincioşi, răspîndiţi din Africa orientală pînă în Pakistan). Prinţul Karim este al 49-lea imam ismaelit şi a preluat această funcţiune sacră la 11 iulie 1957, succedînd bunicului său, Sir Sultan Mohamed Shah Aga Khan (care, înainte de a fi numit Înalt Comisar ONU pentru Refugiaţi, avusese bunul gust de a se îndrăgosti de... Miss România 1928: o spun, desigur, pour le petite histoire). Revenind la actualul Aga Khan, să notăm că Alteţa Sa a beneficiat de o fabuloasă moştenire (religioasă & financiară), care i-a permis, după copilăria petrecută la Nairobi, o educaţie privilegiată, începută la Geneva (cultură franceză) şi desăvîrşită la Harvard (cultură anglo-saxonă)... Încă un norocos! Dar nu şi un alt parazit de lux, care trăieşte doar pentru sine, într-o lume capitonată. Abil om de afaceri, Aga Khan şi-a asumat o misiune şi a demonstrat că o merită: aceea de a face binele, de a contribui, nesentimental şi eficient, la dialogul culturilor şi progresul societăţilor sărace. Al doilea motiv: prinţul Karim Aga Khan posedă inteligenţa personală de a-şi gîndi singur programul. Nu în sensul că le ştie pe toate, ci în acela că înţelege ce finanţează şi doreşte ca banii săi să sprijine proiecte care corespund unei viziuni. Aş defini această viziune filozofică prin expresia "futurismului conservator". De pildă. Atunci cînd a fondat, în 1977, Premiul Aga Khan pentru Arhitectură, eroul acestui articol ştia foarte bine ce urmăreşte: să oprească mimetismul modernist al urbanismului islamic din anii ’60 şi să-l înlocuiască printr-o revizitare creativă a tradiţiei clasice. A reuşit să inducă, prin selecţie, un curent alternativ, definit prin ecologism, tehnologie, utilizarea materialelor tradiţionale şi reabilitarea integrată a habitatului (locuinţe, drumuri, servicii). Mai am însă un recent dobîndit motiv de admiraţie: caracterul Prinţului, aşa cum rezultă el din faptele sale, din atitudinea publică, din discursul de recepţie rostit sub cupola Academiei Franceze, în faţa unui parter de fracuri brodate şi (mai ales) de capete ilustre. Subtilitatea cu care oratorul şi-a omagiat predecesorul (faimosul arhitect japonez Kenzo Tange), umilitatea sa nejucată, tonul său lipsit de orice condescendenţă emfatică au fost ingredientele unui moment intelectual privilegiat, care mi-a amintit, prin simpla lui manifestare, cît de rare au ajuns astăzi însuşirile evocate. Protector al propriei comunităţi şi vestitor al unui islam moderat, Prinţul a înfiinţat Universitatea Asiei Centrale (al cărei cancelar este), montînd simultan Reţeaua Aga Khan pentru Dezvoltare (AKDN), un grup de agenţii care operează pentru ameliorarea condiţiilor de viaţă din ţările emergente. A restaurat cartiere musulmane antice din Cairo... dar s-a angajat recent şi în reabilitarea unor situri patrimoniale occidentale. Cum ar fi domeniul de la Chantilly, unde castelul prinţilor de Condé, hipodromul, grajdurile regale şi grădinile desenate de Le Nôtre vor fi laolaltă restituite, după ani de travaliu atent, în spledoarea lor originară. Ce-aş putea scrie cu titlu de concluzie? Doar că lumea contemporană - derutată axiologic, sufocată de populism şi marketing - resimte acut nevoia de a mai putea exalta, cu fervoarea exemplarităţii contagioase, asemenea figuri.

Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.