Epiderma minciunii

Publicat în Dilema Veche nr. 95 din 10 Noi 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

L'essentiel est invisible pour les yeux. St. Exupéry, Le Petit Prince Traficul de valori culturale ale timpului nostru a blocat căsătoria creştină într-un sens giratoriu. Rutele colaterale sînt pichetate masiv. Jur-împrejur, poţi identifica grupuri de interese sau chiar grupuri de comando. Pentru adepţii pragmatismului economic, familia este o inerţie culturală desuetă. Romanticilor bovarici, venerabila instituţie nu pare să le pună decît capcane burgheze. Agenţii minorităţilor sexuale văd în căsătorie un periculos construct simbolic. Pentru heterosexualul cinic, gramatica de budoar impune tot mai multe declinări. Extrema pornografică e contrazisă iconoclast de un puritanism de factură fundamentalistă. Toţi sindicaliştii acestor valori subversive - fie seculare, fie religioase - afişează retorica inocenţei şi practică arta inhibiţiei. Unde se află însă ultimii creştini? Cu mintea uneori împărţită şi inima alteori ceţoasă, ucenicii lui Hristos evită totuşi aporetica postmodernităţii. La umbra noului Babel, sfinţii caută ieşirea. Aflaţi mereu cu un pas înainte, cei desăvîrşiţi gonesc către limanul eshatologic. Din păcate, în spatele liniei de retragere, orizontul crepuscular e presărat cu triste naufragii. De ce oare, între toate instituţiile clasice ale civilizaţiei europene, familia suferă astăzi o neurastenie acută? Cauzele ţin de-o evidenţă crasă, iar rezultatele sînt, incalculabil, vertiginoase. Sub vacarmul iresponsabilităţii, un stil vechi de viaţă aristocratică se întunecă şi dispare. Biografia omului tot mai recent se scurge oricum printre degetele orişicui. Ideologiile progresiste ne asigură, cu searbădă veselie, că viitorul postistoric al umanităţii e totuşi de aur. Etica indoloră a stîngii revoltate ar vrea să descalifice ultima diferenţă ontologică: raportul biunivoc şi complementar între bărbat şi femeie. Pentru astigmaticii moderni, firescul acestei relaţii era perfect vizibil. Pentru misionarii corectitudinii politice însă, noţiunea tradiţională de cununie s-a ofilit. Deşi nu dă rod, metafizica pederastă se vrea astăzi în floare. Împinşi sau nu de la spate, progresiştii cer dizolvarea asimetriei juridice şi teologice dintre conceptul vertical al căsătoriei şi noţiunea orizontală de parteneriat civil. Scribi furaţi de graţiile multiculturalismului, ei forţează imposibilul. În locul dimensiunii sacramentale a nupţialităţii ni se cere acceptarea unei sterilităţi murdare. Campionii noii revoluţii culturale vor să mutileze filialitatea pînă la grotesc şi teroare. Cîţi dintre cronicarii timpurilor noi nu şi-au oferit, printr-o aparentă dezabuzare, întregul lor consimţămînt? Pentru majoritatea aflată în opoziţie, toate semnele descrise mai sus par nu simptome, ci simple accidente, detalii microscopice ale unui fapt anodin. Între timp, dezorientarea heterosexuală continuă. Tot mai vehemente, priorităţile economice alimentează certitudinile săltăreţe ale noii pandemii amoroase. Concubinajul se poartă la vedere. Decizia căsătoriei e amînată frecvent, într-un calendar cu multe riduri, dar fără termene. Ethosul comunitar acceptă prostituţia drept o profesie legală. Pe bulevardele nesimţirii, nominalismul culturii pop transformă iubirea într-o convenţie de uz şi abuz lingvistic. Idolatria erotică e aprofundată mimetic. Tinerii par tot mai încîntaţi de nerecunoştinţă. Casa de piatră s-a dinamitat şi astfel - cu sau fără rimă - locul cununiei e scurtcircuitat. Riturile religioase rămase în funcţiune nu consemnează, pentru noul val, decît abisul dezorientării. Eviscerate de sens, slujbele din biserici au ajuns cofraje pentru o simbolistică aleatorie. În pîntecele vîscoase ale Leviathanului urban, gesturile liturgice îşi rătăcesc tot mai mult înţelesul. Voinţa de putere ca amor precoce vrea să exploreze, prin definiţie, toate gamele divertismentului gregar. Într-o cultură de cazino, familiile se nasc şi mor, fără anticipaţie. Bocetul ultimelor datini e alungat de ventilaţia pasiunilor afrodisiace. Chinestezia libidinală şi scintilaţia narcotică a discotecilor abia mai ascund plictisul şi anxietatea. Copiii lipsiţi de tinereţe încearcă, dionisiac, extazul fără transcendenţă. Sublimul unei muzici scindate îmbată ochiul minţii cu note false şi asurzitoare. Indiscutabil diverse, gusturile par să nu se mai dispute. Degradarea sensibilităţii casnice uşurează recursul tribal la tehnologiile nihiliste ale sexualităţii. Socializarea mediatică a seducţiei antrenează voluptăţile dorinţei de-a poseda şi, mai ales, de-a fi posedat. "Societatea spectacolului" (G. Debord) îşi amînă drenajul. Toate aceste întîmplări mustesc în beţia seacă a deconstrucţiei. Tocmai de aceea, criza familiei - ca toate celelalte eşecuri electorale ale creştinismului - va trebui înţeleasă prin recurs la genealogia nihilismului. Răsturnarea atributelor fiinţei în zorii modernităţii a compromis idealul etic al statorniciei. Dăruite participativ în economia îndreptării divine, drepturile omului au ales, mai nou, apostazia. Sub jurisdicţia subiectului autonom şi solipsist, ele au sfîrşit prin a încuraja nu compasiunea altruistă, ci bolnăvicioasa îndreptăţire de sine. Extinse astăzi egalitar şi asupra animalelor, drepturile omului s-au livrat paralogismelor unei raţiuni însingurate. În loc să facă gestul irevocabil al jurămîntului, îndreptăţitul îşi cere drepturile. Noţiunea de datorie este înţeleasă, cel mult, în sensul mercantil de taxă restantă. Generalizarea acestei patologii intersubiective a făcut ca, în desfăşurarea eratică a subiectului erotic, celălalt să fie perceput drept obstacol, nu ajutor ("nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el"). Treptat, rapsodia iubirii unice - cantica canticorum - a fost anihilată de sarcasmul tuturor infidelităţilor. Ocurenţa de facto a divorţului zdruncină acum posibilitatea de jure a unirii matrimoniale. Am semănat cîndva îndoială, culegem astăzi pustietate. Licenţele insanităţii abundă. Ochiul şi privirea nu mai încap printre lucruri. Debilităţile erosului nud şi flămînd hrănesc capriciile pieţei. Bîrfa de bulevard face disecţii urît mirositoare. Curiozitatea dă raportul de gardă. Poliţia bunului-simţ dezertează la graniţa obscenităţii. Golit de promisiuni secrete, trupul mincinos dobîndeşte statutul şi valoarea unui obiect de schimb. Cosmetizată recursiv, falsitatea trăieşte agonia purei exteriorităţi. Ce etalează corpul monden dacă nu frumuseţea jumulită a unei banale poşete? El nu vibrează decît la aglomerarea grăbită a gesturilor narcisiste. Protocolul şi replica de salon îi ascund rătăcirea. Tăbăcită în sfera privată a fărădelegii, derma erosului furtiv îmbătrîneşte galopant. În pragul morţii, nimic - nici măcar regretul - nu mai năpîrleşte. Fugind o viaţă de exigenţa "terţului inclus" (G. Thibon), sufletele moarte devin acum năluci. Trupurile care au aparţinut tuturor şi, mai ales, nimănui, sînt îngropate, ca orice rest indezirabil, în cimitirul resentimentelor. Lasciate ogni speranza voi ch'entrate.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.
image png
Piața Romană
Fetele de 20 de ani de acum nu-și mai pierd vremea în astfel de bodegi.
image png
Zgomotul și furia
Drept urmare, există mai multe metode tradiționale de a riposta unui vecin zgomotos.
image png
Cîteva note despre agapa creștină
Evident că nimeni, mîncînd laolaltă, nu stătea să filosofeze. Eram însă alături de Domnul.
p 20 Arik Ascherman WC jpg
Traumă şi discernămînt
Dar, în ciuda singurătăţii şi a primejdiilor acum mult mai aspre, rabinul îşi continuă patrularea, nu părăseşte paza.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Într-un supermarket, la raionul de alimente exotice, am descoperit mămăliga ambalată în vid, „gata preparată”.
image png
Lumi fragile
Am perceput „schimbul de scrisori”, formulare care în curînd va trece și ea într-o arhivă a limbii, ca pe un fel de apel la memorie.
image png
Frig și acasă
Cert e că, în ciuda condițiilor aparent vitrege, m-am simțit acasă acolo.
image png

Adevarul.ro

image
Diferența dintre zahărul vanilat și zahărul vanilinat. Motivul pentru care au culori diferite
În pragul sărbătorilor căutăm cele mai bune arome pentru desertul special pe care vrem să îl pregătim. Iar atunci când mergem la cumpărături nu lipsește de pe listă zaharul vanilat. Ajunși acasă observăm, însă, că am achiziționat zahăr vanilinat.
image
În interiorul „celui mai scump superiaht din lume“, în valoare de 4,2 miliarde de euro. Este acoperit în aur și os de T-rex FOTO
Iahtul este de peste trei ori mai scump decât cel considerat al doilea ca valoare din lume.
image
Japoneza îndrăgostită de România: „Sunt o româncuță din Extremul Orient. Aici am învățat să fiu fericită” VIDEO
Povestea lui Ayako Funatsu, unul dintre expații din țara noastră, reprezintă una dintre cele mai frumoase declarații de dragoste pe care un străin o poate face României

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic