Acceleraţie

Publicat în Dilema Veche nr. 251 din 10 Dec 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Trebuie să crezi că istoria e în mîinile lui Dumnezeu pentru a spera că secularizarea societăţilor de tip occidental ar putea fi reversibilă. Într-o gîndire providenţialistă, secularizarea primeşte girul pedagogic al unei divinităţi care vrea ca omul să se elibereze şi să guste, în contrapartidă, amărăciunea vidului spiritual. Sigur că la mijloc e o contradicţie: cum de-ar fi dorit Dumnezeu o umanitate simultan autonomă şi nefericită? O asemenea reprezentare (Dumnezeu te lasă liber doar pentru ca tu să te izbeşti de eşecul acestei condiţii) corespunde teologiei vechi-testamentare, dar nu acoperă stadiul neo-testamentar al Revelaţiei. Iată principalul motiv pentru care creştinul contemporan ezită să accepte, ca pe un fapt, corelaţia dintre secularizare şi penitenţă. Odată întrupat în Hristos, Dumnezeu este uman, deci copărtaş al suferinţelor speciei menite să încoroneze Creaţia. Perspectiva Noului Testament ne obligă, practic, să susţinem că secularizarea e produsul dezvoltării istorice a creştinismului însuşi. Ea nu înlocuieşte creştinismul, ci îl încununează paradoxal, prin aceea că pune pe umerii omului Crucea propriilor sale aspiraţii spre o autodeterminare mereu mai întinsă şi mai lipsită de sens. Răspunsurile accesibile nouă se sprijină pe două ipoteze ireconciliabile: aceea că Revelaţia e statică (omul persistă în corupţie, în vreme ce adevărul dezvăluit lui prin Hristos rămîne acelaşi) şi, la polul opus, aceea că Revelaţia e dinamică (astfel încît transformă omul deodată cu propriul ei conţinut, în perpetuă evoluţie). Dacă Revelaţia e statică, secularizarea e o nouă rătăcire care, oricît de gravă, lasă loc de pocăinţă şi iertare. Omul (post)modern va reveni la matca supunerii faţă de Dumnezeu, de îndată ce va conştientiza amploarea trădării pe care a consimţit-o. Dacă Revelaţia e dinamică, atunci secularizarea face parte din misterul credinţei: ea nu s-a petrecut pentru a ne îndepărta de Hristos, ci pentru a ne cufunda mai adînc în vocaţia Lui sacrificială. Prima explicaţie se dovedeşte comod pastorală în tradiţionalismul ei hermeneutic. Omul e un copil care continuă să facă "prostii", aşa cum Dumnezeu rămîne Părintele celest care îşi absolvă progenitura de vină, de îndată ce (şi doar dacă) vina e asumată. A doua explicaţie împinge paradoxul Întrupării la limita suportabilităţii logice, morale şi metafizice. Dumnezeu se situează realmente dincolo de Bine şi de Rău, iar intenţiile Sale faţă de omenire nu vizează bunăstarea pură şi simplă, cît depăşirea dihotomiilor etice spre o sinteză menită să transfigureze, relativizînd, distanţa dintre transcendenţă şi imanenţă, falia dintre supranatural şi natură, contrastul dintre viaţă şi moarte sau tensiunea dintre istorie şi eshatologie. Pe acest aliniament, jertfa pe Cruce (adică ruptura totală dintre Tată şi Fiu) se regăseşte în "ateismul" secularizării, care consacră tragica separaţie dintre Fiul Omului şi umanitatea reformată în baia Botezului. Iată, într-un desen simplificator, stadiul la care teologia secolului XX a lăsat - dincolo de felurimea expresiilor sale auctoriale - reflecţia asupra secularizării introduse prin protestantism, nihilism şi umanismul focalizat pe cultul tehnologiei. Secularizarea ca sfîrşit (cu dubla accepţie de "final" şi "finalizare") e un alt fel de a susţine că totul e bine cînd se încheie rău. Nu pentru că răul ar fi ţinta fatală şi concluzia inevitabilă a istoriei, ci pentru că istoria e mai rea decît veacul de apoi, aşa încît orice element capabil să-i precipite sfîrşitul generează, în definitiv, un fenomen pozitiv. Obsesie recurentă a teo-logiei din toate epocile, întoarcerea la surse, exprimată prin recuperarea dialecticii paleocreştine dintre condamnarea lumii şi mîntuire se regăseşte, aici, perfect oglindită în teza că progresul umanităţii măsoară, pe fond, goana după veacul de apoi. Secularizarea devine atunci forma prin care voinţa emancipării de sub imperiul lui saeculum cunoaşte o ultimă şi salutară acceleraţie.

14432651257 2f5a92d0bd k jpg
Pădurea și parcul
Acolo, în pădure, realizezi că tu ești un musafir, primit acolo cu îngăduință, și că este cazul să nu rămînă urme ale trecerii tale.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce urăsc statul român?
Profesorul Aurel Romilă, care a murit recent, spunea că cele mai multe dintre bolile psihice ni se trag de la societatea în care trăim.
p 19 jpg
Mizele vulgarității
O miză a vulgarității ar fi vizibilitatea, tradusă prin „rating” – și e suficient să ne uităm la rețetele emisiunilor de așa-zis divertisment de la televiziunile comerciale românești, pentru a înțelege de ce este atît de mult folosită.
p 20 Sfintul Serafim din Sarov WC jpg
Delir cu complicaţii religioase
Nu e oare de rîs scenariul fantast al „războiului sfînt” împotriva unui Occident care ar ameninţa, cu otrava lui, bastionul rus, refugiu al valorilor tradiţionale?
Theodor Pallady jpeg
Interludiu confesiv
Fetișul desacralizării a devenit atît de tiranic încît nu mai permite nici veracitatea blasfemiei sau defularea ironică.
Zizi și neantul jpeg
Setea
Siropul, de altfel, combinat cu apă de la chiuvetă, era unul din deliciile aleatorii ale copilăriei mele.
p 24 M  Plesu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
Cum ar fi un parteneriat al Poștei și cu HoReCa?
Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?