Dianei 4, poezia și paharul cu vin

Publicat în Dilema Veche nr. 790 din 11-17 aprilie 2019
Dianei 4, poezia și paharul cu vin jpeg

La Dianei 4 – aflată ghici pe ce stradă și la ce număr? – îmi vine să merg mereu cu o carte de poezie în geantă. Iar asta se întîmplă de cele mai multe ori, așa că deseori scot cartea și citesc măcar un pic, două-trei pagini, cît să am senzația că am „închis cercul“ din care, pentru mine, poezia face parte în mod inevitabil, și cît să nu mă aleg iar cu eticheta de om prea puțin sociabil lipită-n frunte chiar de prieteni.

Da, este posibil ca, pentru mine, o altă definiție a fericirii să nu existe. Am nevoie de un pahar cu vin roșu, de o carte de poezie scrisă de-un om care nu s-a gîndit neapărat la publicare atunci cînd a scris, de întuneric mai mult decît de lumină, de ploaie – cu cît mai străbătută de tunete și fulgere, cu atît mai bine. Și-n peisajul meu ideal cu vin și poezie își găsește locul – și necesitatea – un local precum Dianei 4. De toate clișeele am nevoie, mi s ar putea reproșa, iar asta m-ar întrista întrucîtva, însă doar dacă mi-ar păsa de faptul că alții ar putea să considere că o serie de clișee nu pot însuma o iluzorie senzație de fericire autentică.

Cu o lungă istorie din care face parte și o doză serioasă de mister, așa cum e cazul tuturor caselor naționalizate și care au servit drept sediu al unor servicii (secrete au ba?), nici Dianei 4 nu e mai prejos decît alte case din centrul Capitalei, lăsîndu-și rănile la vedere, cu un decor evident și intenționat sărăcăcios, brăzdat de fîșii din care fiecare își poate lua doza de informare istorică necesară, cu un vibrant aer al anilor 1920 încă prezent. Din 2007, casa a intrat în grija celor care aveau să o transforme în cunoscutul local bucureștean central, loc de întîlnire (și) pentru artiști de toate felurile. Dacă nu ai poezie la tine, așa cum recomandam în rîndurile anterioare, vei găsi versuri în oamenii care te înconjoară în local, vei face poezie la tine în minte din culorile pămîntii de pe pereți și din servirea celor mereu amabili.

Și pentru că rubrica mea vrea să spună că „afară sînt urși“ (din nou, recomand spectacolul de stand-up cu același titlu), adică faptul că pe afară e cam urît, gri și murdar, deci trebuie să ne refugiem în interior și să căutăm fericirea în localuri, insist să vă acordați o după-amiază (ploioasă, dacă se poate) în care să beți vin lîngă una dintre ferestrele mari de la Dianei 4, cu o carte în mînă. În spectacolul de stand-up de care amintesc și care este „părintele fondator“ al acestei rubrici, Teo are un personaj pe care l face cîteva secunde, nea Vali, cînd cu explicațiile diferențelor în construcție la un P+2 față de un P+4. Poveste lungă, nu pot să o stric eu repovestind aici.

Uite, exact personajul acela mi-a adus vin la masă într-o seară, explicînd, știi cum zic, că nu că ne dă afară, că nu ne dă, dar mai bine să știm rapid ce vrem, el ne ține, nu-i problemă, doar că se închide – nu, nu, nu, mai tîrziu, nu chiar acum, dar oricum – și că el vrea să facă să ne fie bine, nu rău, desigur. Fascinant, fabulos, aceleași gesturi, aceeași tonalitate, l-am admirat cu pupilele dilatate exact ca atunci cînd îți întîlnești idolul din adolescență și mai că nu-ți vine să crezi că e viu și că are, la fel ca tine, toate caracteristicile unui om.

Poate (și de asta) îmi place atît de mult la Dianei 4; la fel ca-n Fire, clubul rockerilor trecuți prin viață și prin tinerețe, își asumă cine sînt și procesul de devenire, își asumă responsabilitatea pentru eventualele greșeli și minusuri și vor, exact ca orice client pe care l-ai lua la întrebări, să se simtă bine la sfîrșitul zilei. Pentru ca, la sfîrșitul „mai de pe urmă“, să fie vorba despre toate locurile în care am (și au) făcut să izvorască poezia, în orice formă ne ar putea veni în minte, și nu despre polemici și nemulțumiri.

Dianei 4 e un loc sincer, cu venele la vedere, cicatrizat și cicatrizant, în care m-am simțit, deseori, de parcă aș fi fost goală și singură într-o sală plină cu oglinzi. Poate de aceea îmi e ușor să scriu la masa de la geam, pe stînga față de intrare, poate de aceea mi-e necesar să citesc cînd sînt acolo, rar singură, deseori în zumzetul celorlalți oameni veniți în căutare de liniște, autoreflecție și vin.

De nu-i prea mare comparația mea, aș putea spune că Dianei 4 este actualul psiholog, fosta victimă care a învățat cum să se vindece, cum să lupte pentru a se reda pe sine sieși; Dianei 4 este, în narațiunea a cărei convenție vă invit să o acceptați, omul care întinde mîna oricui pentru că știe cum se iese din groapa fără fund, cu pereți abrupți și lunecoși, și e gata să facă asta la nesfîrșit pentru oricine și-ar manifesta nevoia de ajutor. 

Anca Zaharia este, înainte de toate, cititor. Cea mai recentă carte publicată este Jurnal de librar (Editura Herg Benet, 2017).

Foto: A. Zaharia

Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.

Adevarul.ro

image
Andreea Antonescu, supărare mare înainte de naștere. Totul are legătură cu fiica sa: „E foarte greu pentru mine“ | adevarul.ro
Deși așteaptă cu nerăbdarea aducerea pe lume a celui de-al doilea copil, Andreea Antonescu are o amărăciune în suflet. Fiica ei a ales să locuiască în SUA, alături de tatăl său, după ce s-a pronuntat divorțul dintre părinții săi.
image
Halep jubilează: Victorie mare în cazul de dopaj. Explicațiile venite pe filiera TAS | adevarul.ro
Simona Halep (31 de ani) poate răsufla ușurată după mult timp.

HIstoria.ro

image
Katiușa, „orga lui Stalin“: O revoluție în materie de artilerie autopropulsată
Adevărata revoluție în materie de artilerie autopropulsată a venit de la ruși: teribilele lansatoare multiple de rachete Katiușa.
image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.