Despre mizele mari ale credinței sau necredinței

Publicat în Dilema Veche nr. 861 din 8 - 14 octombrie 2020
Despre mizele mari ale credinței sau necredinței jpeg

Philomena, film britanic, realizat in 2013 de regizorul Stephen Frears, cu Judy Dench și Steve Coogan în rolurile principale. Filmul spune povestea unei femei care, în urmă cu cincizeci de ani, a fost separată de copilul ei. La 18 ani, Philomena s-a îndrăgostit și a rămas însărcinată. Părinții au ascuns-o într-o mînăstire catolică, unde a născut un băiat. După patru ani, timp în care și-a putut vedea copilul doar o oră pe zi, maicile l-au dat spre adopție pe Anthony, contra unei sume de bani, unei familii americane. Decenii bune, mama a purtat de una singură secretul, vina și rușinea, fără să spună nimic soțului și copiilor de mai tîrziu. L-a căutat pe băiat, dar fără noroc, căci maicile au refuzat să îi dea vreun indiciu. În sfîrșit, un jurnalist, în căutare de subiecte senzaționale, emoționante, se oferă să o ajute. Și deslușesc împreună drumul și viața lui Anthony, frînturi și amintiri din biografia lui trăită printre străini.

La prima vedere, pare un film, foarte bun, dintre multe altele despre abuzuri ale Bisericii, făcute în numele credinței: într-o comunitate irlandeză, dogma religioasă și oamenii care o slujesc pun stăpînire pe viețile din jur, pe normele morale și stabilesc necruțător cine a păcătuit, cine merită să trăiască în rușine, cine și cît trebuie să plătească. Filmul, însă, e mai mult decît atît: este despre credință și testul ei de rezistență în fața răului, și cu atît mai mult, a răului făcut în numele ei. Citez din C.S .Lewis, A Grief Observed: „Bridge-players tell me that there must be some money on the game, or else people won’t take it seriously. Apparently it’s like that. Your bid – for God or no God, for a good God or the Cosmic Sadist, for eternal life or nonentity – will not be serious if nothing much is staked on it. And you will never discover how serious it was until the stakes are raised horribly high, until you find that you are playing not for counters or for sixpences but for every penny you have in the world.” („Jucătorii de bridge mi-au spus că jocul trebuie să fie întotdeauna pe bani, altfel oamenii tind să nu îl ia prea în serios. Pare că așa și e. Pariul tău – că Dumnezeu există sau nu, că există un Dumnezeu sau un Sadic Atotputernic, că există viață după moarte sau nu – nu va fi niciodată demn de luat în seamă dacă nu există și o miză. Și nu vei ști niciodată cît de serios este acest pariu, pînă cînd miza nu va fi uriașă, pînă cînd nu vei descoperi că joci nu pe jetoane sau pe mărunțiș, ci pe toți banii pe care îi vei avea în lumea asta.“) Philomena și-a trăit viața într-o credință absolută în Dumnezeu și în instituția lui pe pămînt. A trăit convinsă că păcatul, vina pentru despărțirea de fiu a fost a ei. Și acesta a fost motivul pentru care a amînat mărturisirea episodului din tinerețe. Dar poate că nu a fost singurul motiv: poate că a amînat căutarea și mărturisirea și pentru că i-a fost teamă de momentul în care credința îi va fi pusă la încercare, de momentul în care va descoperi că maicile, model de virtute, de viață trăită fără păcat, după preceptele lui Dumnezeu, sînt cele vinovate de suferința și nefericirea ei și a fiului ei. Mai ești dispus să mizezi pe existența divină atunci cînd „pe masă” se află viața ta și a celui pe care îl iubești? Momentul de care s-a temut, momentul adevărului, în care Dumnezeu pare nedrept și neiubitor, este unul extrem de impresionant, în film: tulburată de toate cîte le află și de întîlnirea cu firul subțire dintre credință și tăgadă, Philomena caută refugiul în singurul loc care i-a adus alinare: intră în biserică, plîngînd. Iar preotul îi spune: „Mărturisește. Dumnezeu te va ierta, orice ai fi făcut”. Acesta este momentul de revoltă. Momentul în care Philomena pleacă din instituția Domnului, fără să se uite înapoi.

La final, jurnalistul, ateu, o întreabă cum de poate ierta răul făcut. Iar ea îi răspunde: „Pentru că nu vreau să rămîn furioasă. Nu vreau să urăsc oamenii”.

Maria Iordănescu este psiholog.

Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.