De Paști, un obicei trendy
● 27.04.2019, ora 23,30. Ieşim în stradă şi ne îndreptăm spre biserică. Pe drum ne salutăm cu vecini care merg în aceeaşi direcţie cu noi, doar că au un ritm diferit. Sînt îmbrăcaţi frumos şi fiecare poartă o lumînare sau o candelă, momentan neaprinsă. Se merge pe stradă, pentru că este noapte şi unii cîini latră şi se izbesc de garduri. Tot pe stradă încearcă unele maşini să ajungă cît mai aproape de biserică, deşi mai sînt doar o sută de metri pînă acolo. Tocurile mărunţesc liniştea nopţii. Un poliţist tînăr patrulează nonşalant, iar relaxarea lui sugerează că, sub nici o formă, nu se poate întîmpla nimic rău.
● 27.04.2019, ora 23,40. În faţa bisericii este lume mai puţină ca anul trecut, aproape jumătate, probabil din cauza vacanţei rezultate prin asocierea Paştilor cu Ziua Internaţională a Muncii. Prindem loc foarte în faţă şi ne salutăm cu alţi vecini. De partea cealaltă a străzii, un girofar de poliţie face cu ochiul: roşu-albastru, roşu-albastru. La balcoane sînt observatori care filmează, la fel ca jos, unde cîteva telefoane survolează mulţimea la mică înălţime. Toată lumea aşteaptă ieşirea sacerdotului şi răspîndirea Luminii. Între timp, unii dau mesaje, alţii primesc. Tonurile de apel generează o muzică în-tîmplătoare, vioaie, contemporană, lejeră, neangajată, punctată de căderea pe asfalt a capacelor de tablă ale candelelor cu parafină. O doamnă elegantă mestecă o ciungă. Scotocind cu mîna în buzunarul stîng al jachetei, descoperă o cartelă de metrou şi încearcă să distingă cîte călătorii mai are. O vîră în buzunar, apoi o scoate iar, pentru a verifica scadenţa.
Văzînd că preotul nu apare, cîţiva încep convorbiri telefonice, vesele, degajate, smart, un soi de competiţii cu interlocutorul de a folosi fraze cu cît mai puţine cuvinte: „Aşa. Și?“, „Mă bag. Cînd?“, „Merge. Ne-auzim“, „Mîine, la unu. Nu înainte.“ Rîsetele punctează isteţimea vorbitorului. Se planifică vacanţe, petreceri, chermeze şi agape.
● (27.04.2019, ora 23,45). Un freamăt străbate mulţimea din faţă, de pe treptele bisericii. Preotul cel bătrîn apare în uşă, iar oamenii întind instinctiv lumînările spre el. Are în mînă o făclie mare, împodobită cu orhidee, dar este stinsă. Cu o figură tristă, preotul vorbeşte, iar vocea sa răsună în boxele care pîrîie: „N-avem Lumină. Nu a mai apărut. A scăzut credinţa. Nu am ce să vă dau. Mergeţi în pace la casele voastre!“ Se lasă o linişte apăsătoare. Clopotele tac. Unii enoriaşi nu înţeleg mesajul, întind lumînările în continuare. Alţii îşi revin şi cer socoteală, pe un ton vehement, invocînd nesăbuinţa construirii catedralei şi limuzinele sfidătoare ale clerului. Un grup mai practic se repliază şi porneşte spre supermarket-ul non-stop, să ia lumină de acolo, că au de toate, la orice oră, bani să ai, iar ei au. Or să ia lumină şi bere. N-o să le strice un popă Paştile! Pe feţele cîtorva enoriaşi, puţini, care au simţit mesajul cu toată fiinţa lor, curg lacrimi.
● 27.04.2019, ora 23,45. Un freamăt străbate mulţimea din faţă, de pe treptele bisericii. Preotul cel bătrîn apare în uşă, iar oamenii întind instinctiv lumînările spre el. Are în mînă o făclie mare, împodobită cu orhidee, din care împarte Lumină. Clopotele încep să cureţe oraşul. Cu ochii limpezi, aţintiţi spre oameni, preotul vorbeşte, iar vocea sa răsună sacadat în boxele care pîrîie: „Veniţi de luaţi Lumină!” Lumina se împrăştie relativ încet, pentru că micile candele sunt foarte nepractice cînd vine vorba de împărţeală. Noroc cu tradiţionaliştii care au adus lumînări. În cîteva minute, fiecare poartă cu el Lumina, iar preotul rosteşte cîntul care încapsulează credinţa creştinilor. Credincioşii cîntă şi ei, deşi mulţi tac şi se mulţumesc să privească. Telefoanele încep să sune. De fiecare dată cînd se intonează troparul, apare o modulaţie, o variaţie melodică, plină de vigoare şi dulceaţă. Pe feţele cîtorva enoriaşi, puţini, care au simţit mesajul cu toată fiinţa lor, curg lacrimi.
● 28.04.2019, ora 00,10. „Hristos a înviat! Adevărat a înviat!“
● 28.04.2019, ora 00,30. „Khristos anesti ek nekron, / Thanato thanaton patisas, / Kai tis en tis mnimasi / Zo-in kharisamenos!“, răsună, acum în greceşte, cele patru versuri, iar mulţimea observă şi începe să se rarefieze progresiv, ducînd Lumina spre casa fiecăruia, ca de obicei. „Hristos a înviat din morţi!“ se mai aude, şters, din spate, iar oamenii îşi fac cruce, continuîndu-şi drumul.
● 28.04.2019, ora 00,40. Și totuşi, ce am fi dacă Lumina nu ar mai ieşi din biserică, de Paşti? Ce ar mai rămîne din noi dacă Înviere nu ar mai fi?
Lorin Niculae este profesor la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu“ din București.
Foto: wikimedia commons
