Cu ochii-n 3,14

ÎN PREAJMA LITERATURII

DE ACEEAŞI MĂRIME CA

O CONŞTIINŢĂ FRUMOS LUMINATĂ, AM GĂSIT URMĂTORUL

SEMN PERMANENT:

UN PĂTRAT „BĂRBAT/FEMEIE“,

ÎN CENTRUL PĂTRATULUI AFLÎNDU-SE CÎTEVA STELUŢE DE ALCOOL

•  Sîmbătă seară, în emisiunea lui Robert Turcescu de la Realitatea TV, Cristian Tudor Popescu remarcă o trăsătură a generaţiei care gravitează acum în jurul vîrstei de 30 de ani – răceala, lipsa afectivităţii, cool-izarea, la propriu. Aş mai adăuga, deşi calitatea e destul de bine reprezentată la variate generaţii, o mimare a afectivităţii în ocazii lucrativ-arivistice. Îl las pe dl Popescu să-şi imagineze ce dă acest cocktail în preajma literaturii… (S. S.)

• Din seria ştirilor nebăgate în seamă (de mine, la timpul respectiv): se pare că astronomii californieni au descoperit (la 14 noiembrie 2003) ceea ce, în urma observaţiilor, a ajuns să fie considerată cea de-a zecea planetă a sistemului nostru solar. A fost botezată Sedna (cu numele zeiţei mărilor din mitologia eschimoşilor), este cam de aceeaşi mărime ca „retrogradata“ Pluto, dar orbita ei se întinde pînă la 135 de miliarde de kilometri depărtare de Soare. O salut de aici, din colţul „3,14“-lui nostru micuţ! (M. C.)

•  După ce Emil Boc a fost desemnat din nou premier şi a început să se vorbească de împărţirea portofoliilor, deputatul Cezar Preda a vorbit despre cea mai mare greşeală politică din ultimii ani a PD-L-ului. Am crezut că e vorba de trezirea unei conştiinţe, că cineva începe, în sfîrşit, să critice din interior acest partid, altminteri foarte disciplinat. Enorma greşeală de care vorbea Cezar Preda era însă cedarea de către PD-L a Ministerului Culturii către UDMR. Nu era vorba deci de o conştiinţă umană, ci de o conştiinţă naţionalistă. Şi fix aceasta e acum cea mai mare problemă a guvernării PD-L. (A. M.)

•  În Poiana Cîmpina, casa cea mai frumos luminată cu beculeţe de Crăciun, ca la americani, este a unei familii sărace care fură curent electric. Mai mult decît atît, instalaţia de pe gard şi din curte e aprinsă zi şi noapte, căci spiritul sărbătorilor te face să fii darnic şi risipitor atunci cînd nu e vorba de banii tăi. (A. P.)

•  Dacă mai ţineţi minte, acum doi ani s-a aflat că Bogdan Chirieac făcuse avere vînzînd statului echipamente electronice. Desigur, era atît de bun încît făcea şi afaceri prospere, şi era şi toată ziua la televizor. Că afacerile se făceau cu cei pe care îi critica sau lăuda la TV era doar o pură coincidenţă. Chirieac s-a retras o vreme. Apoi, a reapărut. În 2009 a avut emisiune la TVR, era toată ziua la Realitatea TV, un fel de invitat permanent la emisiunea lui Răzvan Dumitrescu. Concluzia: poţi să faci cîteva milioane de euro în mod imoral, tot ce păţeşti e că stai cîteva luni pe bară şi apoi eşti recuperat în circuit. Acum, avem iar o pauză de Chirieac după ce l-am ascultat cu toţii în înregistrările Macovei-Roşca cum punea la cale şantaje. Deci conflictul de interese s-a pedepsit cu cîteva luni pe bară. Cum se pedepseşte şantajul? Cînd îl vom revedea pe Chirieac la TV? Pariuri? Eu zic patru luni. Cine îl vede primul zice, da? (C. G.)

•  Am nimerit întîmplător (din cauza prietenului Google, care aşază la vedere tot felul de link-uri către tot felul de site-uri) peste un site care cică îţi spune care e durata vieţii tale dacă răspunzi la nişte întrebări. Buuun. Întrucît n-aveam altceva mai bun de făcut, am dat click. Mi-a apărut prima întrebare: „Bărbat/Femeie?“. Iar între paranteze scria: „Alegeţi răspunsul cel mai apropiat de adevăr“. Am dat răspunsul „Bărbat“, dar parcă poţi pentru ca să mai ştii, în era Internetului, ce anume se apropie mai mult de Adevăr?… (M. V.)

•  Cel mai antipatic şi mai neprietenos mesaj pentru colindători din cîte am văzut vreodată – pe uşa unui bloc era lipit următorul afiş: „Stimaţi copii, vă rugăm să nu deranjaţi (cu cîntatul) între orele 13,00-17,00. Vă mulţumim“. Semnatarul acestor rînduri nu a uitat să deseneze şi cîteva steluţe, aşa, în spiritul sărbătorilor de iarnă! (R. T.)

•  Dintre toţi preşedinţii lumii, cel mai simpatic – în condiţiile în care nici unul nu-mi inspiră acest sentiment – îmi rămîne cel al Serbiei, Boris Tadici. Domnia sa şi-a asumat responsabilitatea culpei de a fi deschis, în finalul meciului Serbia-România (5-0), o sticlă de şampanie, încălcînd astfel legea care interzice consumul de alcool în incinta stadioanelor. Tribunalul l-a amendat cu 400 de euro şi omul n-a crîcnit, îndrugînd doar că „Nu ştia de interzicere“… Cînd un preşedinte zice „Nu ştiam că…“, eu, unul, mă topesc mai ceva decît ca atunci cînd plînge. (R. C.)

ÎNTRE BIELĂ ŞI MANIVELĂ,

SCOŢÎND ABURI PE GURĂ,

AM GĂSIT URMĂTORUL SEMN

CĂTRE O EA:

UN PĂTRAT FĂRĂ PĂLĂRIE,

ÎN CENTRUL PĂTRATULUI AFLÎNDU-SE UN CERC MAI BUN

• În Gara de Nord din Capitală există un magazin de obiecte bisericeşti. La prima vedere nu i-am găsit rostul tocmai în acel loc, dar apoi mi-am dat seama că e foarte util: în drum spre peroane, călătorii pot cumpăra iconiţe şi cruciuliţe care să-i ferească să-şi bage Necuratul coada între bielă şi manivelă, astfel încît trenurile să ajungă la timp. (M. V.)

•  Cu ocazia venirii zăpezii, televiziunile noastre s-au mobilizat, ca de obicei. Ecranul este împărţit în patru: un reporter transmite din centrul Bucureştiului, altul de pe o şosea blocată din ţară, al treilea de pe lîngă Gara de Nord şi ultimul dintr-un sat troienit. Pentru realismul situaţiei, toţi sînt aşezaţi strategic în nămeţi, ninşi, cu nasul roşu şi scoţînd aburi pe gură. Scopul este oarecum atins: îngheţi cu telecomanda în mînă. Pe de altă parte, nu poţi să nu te întrebi: ce s-ar întîmpla, oare, cu bieţii reporteri dacă – Doamne fereşte! – în loc de ninsoare ar fi incendii? (M. Ş.)

•  Am cumpărat o bluză pe a cărei etichetă am găsit următorul semn: un pătrat aşezat peste două linii orizontale paralele, în centrul pătratului aflîndu-se un cerc în centrul căruia este o stea. Deci eu ce să nu fac cu bluza asta? (M. C.)

•  
• Înainte de a sărbători revelionul, în după-amiaza zilei de 31 decembrie, nu rataţi pe HBO, la ora 16,10, filmul lui Woody Allen Vicky Cristina Barcelona, în care, spre final, apare o replică a unui el către o ea: „Suferi de nemulţumire cronică, e o boală grea“. O replică pe care o puteţi extinde la viaţa unui întreg popor. (R. C.)

• Din capitolul „Ţară tristă, plină de umor“, protocolul prin care Traian Băsescu a părăsit Palatul Cotroceni trecînd prin faţa gărzilor în calitate de fost preşedinte, pentru ca după două ore să revină şi să i se dea din nou onorul, în calitate de nou preşedinte, mi s-a părut fascinant. Taaa, ram-pam-pam… Aceeaşi Mărie, tot fără pălărie. (A. M.)

•  Pe etichetele sucurilor Cappy scrie acum „Gust mai bun!“. Mă uit la ingrediente: concentrate, arome, acidifianţi, stabilizatori, corectori, conservanţi şi coloranţi. Pardon, crezusem că au băgat şi ceva fruct! (M. C.)

PRIN LOCURI DE PROTECŢIE EŞUATĂ, AM GĂSIT URMĂTORUL SEMN:

UN PĂTRAT SIMPLU CA PONDERE,

ÎN CENTRUL PĂTRATULUI AFLÎNDU-SE O ÎNTÎRZIERE DE 3 ANI

•  În ultimele zile ale summit-ului de la Copenhaga pe tema încălzirii globale, la care au participat şefi de state şi guverne din zeci de ţări ale lumii, Europa a fost acoperită de nămeţi, inclusiv prin locuri în care aceştia se arată foarte rar, cum ar fi Spania şi sudul Italiei. Am impresia că natura are un simţ al umorului special şi, la vederea atîtor politicieni adunaţi la un loc, reacţionează. (M. Ş.)

•  Un nume (al unei firme de protecţie şi pază) care sună ca un pumn în plex: RESPECT SECURITY. (D. S.)

•  Se estimează că anual populaţia planetei aduce acasă peste o mie de miliarde de pungi de plastic – poate cel mai toxic produs, pentru mediu, al epocii consumeriste. Se pare că anual cîteva zecii de mii de mamifere oceanice mor din cauza pungilor de plastic (o balenă eşuată în Normandia purta în stomac 800 kg de pungi de plastic). În Bangladesh chiar s-a interzis prin lege producerea şi folosirea pungii de plastic. Bine, lor le şi convine, sînt pe locul 3 în lume la producţia de iută. (M. C.)

•  Într-o ţară europeană, am rămas înzăpeziţi la Galaţi, polul iernii, se pare, anul acesta în România. Prizonieri ai prefectului care, cu de la sine putere, a luat decizia să închidă pur şi simplu accesul din şi înspre oraş timp de aproape două zile. Am încercat să găsesc similitudini: poate aşa se întîmplă şi la alţi europeni, din cauza ninsorii abundente. Nu (se) există. (S. G.)

•  Se ştie că primul stat european creştinat a fost Armenia, dar abia acum s-a descoperit, de către arheologii britanici, că ultimul stat păgîn al Europei a fost Lituania, creştinat integral şi cu forţa de către cavalerii teutoni abia în 1387. Astăzi, la Ignalina, lituanienii au o centrală nucleară care le asigură 80% (locul întîi pe glob ca pondere) din producţia de energie. (M. C.)

•  O ştire zice că, în primele 9 luni ale anului ce tocmai se încheie, trenurile din România au avut, per total, o întîrziere de 3 ani. Care va să zică, ele se află încă în 2006, înainte de intrarea în Uniunea Europeană. Q.e.d. (M. V.)